01/02/2026
„Ce mai caut eu aici?” – Întrebarea care ne redă libertatea
De multe ori, rămânem în relații care ne dor sperând că, dacă mai explicăm o dată, dacă mai răbdăm puțin sau dacă ne străduim mai tare, celălalt se va schimba. Dar o relație nu ar trebui să fie un proiect de reabilitare a partenerului.
Când semnele devin zgomot de fond și normalitate
Atunci când în locul liniștii apar:
Gelozii sufocante care înlocuiesc încrederea;
Reacții disproporționate care te fac să mergi „pe coji de ouă”;
Alinierea valorilor care pur și simplu nu există (tu privești spre est, el/ea spre vest);
Lipsa de reciprocitate în efort și afecțiune.
..e momentul să te oprești. Nu pentru a căuta vinovați, ci pentru a privi realitatea în față.
Testul oglinzii și al iubirii pentru ceilalți
Dacă ți-e greu să decizi pentru tine, încearcă aceste două exerciții de sinceritate:
* Privirea în viitor: Îți place ceea ce vezi acum? Dacă relația ar rămâne exact așa în următorii 10 ani, ai fi un om împlinit?
* Testul compasiunii: Ți-ai dori acest tip de relație pentru copilul tău? Sau pentru cel mai bun prieten? Dacă răspunsul este un „NU” hotărât, de ce ar fi acceptabil pentru tine?
Singurele tale puteri: comunicarea și decizia
Este important să înțelegem un adevăr inconfortabil: Nu poți schimba o altă persoană. Nu e rolul tău, nu e responsabilitatea ta și, de cele mai multe ori, nici nu este posibil fără dorința lor activă de schimbare.
Ce poți face, în schimb, este să fii onest:
* Comunică clar: „Acest drum nu este bun pentru mine. Iată ce îmi doresc și de ce am nevoie pentru a fi bine aici.”
* Observă reacția: Felul în care partenerul răspunde (prin deschidere sau prin defensivă/negare) îți va arăta calea.
Reacția partenerului este răspunsul de care ai nevoie pentru a-ți lua propria decizie.
Știu, nu este ușor. Să pleci, să pui punct sau să recunoști că nu mai merge este, uneori, unul dintre cele mai grele lucruri pe care le avem de făcut în viață. Apare frica de singurătate, de necunoscut sau regretul timpului investit.
Dar merită să punem în balanță două tipuri de „greu”:
* Greul de a fi singur o perioadă: O suferință care, deși intensă, are un potențial de vindecare. Ești doar tu cu tine, și ai de gestionat o singură lume, o singură persoană, propriile tale nevoi.
* Greul de a-ți fi rău lângă cineva, permanent: O eroziune continuă a stimei de sine, o singurătate în doi care te consumă pe interior și care nu se oprește de la sine.
Uneori, a alege să fii singur nu înseamnă abandon, ci mai degrabă auto-salvare. Înseamnă a înțelege că liniștea ta valorează mai mult decât efortul de a menține viu ceva ce nu te mai hrănește.
În final, meriți o relație în care să nu simți că trebuie să te micșorezi pentru a încăpea.
Poți alege să-ți fie drag.
Cu drag, R 🙂
