08/12/2025
Nu știu cm se face, dar uneori viața îți dă câte un mesaj fix în dimineața în care bei cafeaua fără zahăr cu inima liniștită și creierul încă adormit. Așa am pățit și eu azi. Am deschis telefonul, mi-au ieșit în cale poze, notificări, mesaje, și acolo, în mijlocul acestui haos digital, o propoziție scrisă în culori vesele:
„Să fie nefericit poate oricine. De-aia nu ține nimeni cursuri „Fii nefericit, în șapte pași”.”
Am râs. Pe bune, am râs. Așa scurt, ca un hohot mic și vinovat, exact de parcă cineva mi-ar fi dat un ghiont în coaste și mi-ar fi zis: „hai, vezi că e și viața asta simpatică uneori”.
Apoi, nu știu exact prin ce mecanism al minții mele (sau al cafelei fără zahăr), m-am oprit brusc. M-am înmuiat nițel, cm se înmoaie ceara când îi aprinzi o flacără mică sub ea. Am simțit că gluma asta, pe cât e de haioasă, pe atât e de adevărată în profunzimea ei.
Pentru că, da, să fii nefericit e floare la ureche.
Nu ai nevoie de îndrumări, de profesori, de diplome sau de workshop-uri. Nefericirea vine singură, punctuală, fără voucher, fără confirmare pe WhatsApp. Uneori îți bate la geam cu o amintire, alteori se strecoară în tine ca o pisică flămândă care îți miroase fricile. Și poți să fii nefericit oriunde: în supermarket, la semafor, în pijama pe canapea, cu o brioșă în mână. Nici nu-i trebuie context.
Așa că m-am trezit pe gânduri. Oare cm ar arăta un curs serios, cu titlul ăsta:
📉 „Nivel 1: Cum să-ți complici viața fără motiv”
📉 „Nivel 2: Cum să te compari cu toți vecinii de bloc”
📉 „Nivel 3: Cum să uiți de tine și să cari toate grijile lumii”
Ooooooo! Cred că ar avea succes instant. Am avea sute de participanți, fără promovare, fără early bird, fără certificate. Pentru că știm deja materia. Ne iese fără efort.
În timp ce mă uitam la postare, m-am surprins întrebându-mă altceva:
⭐ Oare de ce fericirea nu vine la fel de ușor?
De ce pentru ea avem nevoie de programe, de exerciții, de respirație, de terapie, de vacanțe, de lucruri făcute conștient?
De ce fericirea este un proiect, iar nefericirea – default setting?
Poate pentru că fericirea cere ceva ce ego-ul nostru nu prea oferă gratuit:
👁 să te vezi clar
🤲 să te primești cu blândețe
💛 să te bucuri de lucruri mici
🫶 să nu uiți cine ești sub tot zgomotul lumii
Și atunci am râs din nou, de data asta un pic altfel, cu recunoștință.
Pentru că simplul fapt că am zâmbit la o postare colorată dimineața și că m-am oprit să mă gândesc… e deja un semn bun.
E semnul că fericirea începe exact așa: neobservată, mică, cu o propoziție haioasă pe internet și o gură de cafea.
Și nu e nevoie de șapte pași.
Uneori e nevoie doar să o lași să intre.
✨ Concluzie:
Poate că nefericirea vine singură, dar fericirea… o alegi un pic, în fiecare dimineață.
Și azi am ales-o.
Dacă textul te-a făcut să zâmbești sau să te oprești o secundă din alergare, lasă-mi un ❤️, scrie un gând sau trimite-l cuiva care are nevoie să-și amintească că fericirea se poate alege în doze mici, în fiecare dimineață.
