02/09/2025
În parcursul meu de formare ca psihoterapeut integrativ, a existat un moment de cotitură pe care îl port cu mine și astăzi. S-a întâmplat în cadrul modulului de psihosomatică, când am înțeles că “în cap” făcusem deja destul — era timpul să îmi îndrept atenția către corp și către ceea ce se întâmplă acolo, în limbajul subtil al emoțiilor.
În acel spațiu de lucru, o colegă dragă mi-a spus ceva ce m-a atins profund și a rămas cu mine până acum:
“Ce găsesc frumos la tine este emoția.
Ce găsesc dificil la tine este emoția.
Ce am nevoie de la tine este emoția.”
Acea întâlnire mi-a rămas ca o ancoră. Mi-a amintit cât de centrală este relația noastră cu emoțiile — atât în viața personală, cât și în spațiul terapeutic și am înțeles că emoția nu este ceva ce „trebuie gestionat” sau „rezolvat”, ci o prezență vie, care merită ascultată și integrată.
Astăzi, după o zi plină de ședințe în cabinet, în care tema emoțiilor și a relației cu ele a fost foarte prezentă, mi-am amintit de acel moment de învățare. Am văzut cum, atunci când dăm voie emoțiilor să existe și să fie exprimate, se deschide un spațiu de autenticitate. Terapia poate deveni acel loc sigur în care putem învăța să ne ascultăm, să ne înțelegem și să ne împrietenim cu ceea ce simțim.
Pentru mine, călătoria a început atunci când am realizat că emoțiile sunt nu doar „acolo”, ci chiar calea către mine însămi și către ceilalți. Poate că pentru tine călătoria începe chiar cu această întrebare: Cum mă raportez eu la emoțiile mele?
