08/12/2025
Criza profundă din parenting pe înțelesul tuturor - generația "mi se cuvine totul"
Astăzi trăim o criză reală în parenting, pe care o vedem zilnic în case, în parcuri, în școli. Copii care răspund agresiv, părinți care ridică neputincioși din umeri, profesori care nu mai știu cm să gestioneze clase întregi de copii pentru care regulile par opționale.
Generația de azi a fost numită tot mai des generația mi se cuvine totul. Nu pentru că s-ar fi născut copiii altfel, ci pentru că noi, adulții, am schimbat radical felul în care înțelegem libertatea, autoritatea și limitele. Acesta este ESENȚA crizei din parenting.
De la frica de traume la lipsa de limite. Mulți părinți de azi poartă în ei rănile propriei copilării: umilințe, pedepse nedrepte, ridicări de ton, frică de părinți sau profesori. Au promis în sinea lor că nu își vor crește niciodată copiii la fel.
Rezultatul:
- Au confundat lipsa violenței cu lipsa oricărei limite.
- Au confundat nevoia copilului de a fi ascultat cu ideea că totul este negociabil.
- Au confundat respectul pentru emoțiile copilului cu ideea că adultul nu mai are voie să spună nu ferm.
Așa au apărut replici de tipul:
-Lasă, își exprimă emoțiile
-Nu vreau să îl traumatizez
-Îi dau libertate să fie el însuși
Numai că nu este vorba doar despre emoții. Este vorba despre lipsa de limite. Despre părinți care au obosit să fie părinți și au devenit spectatori la propria familie. Despre părinți care, din frica de a nu transmite mai departe traumele lor, au înțeles că a iubi înseamnă a nu pune aproape nicio limită. Libertatea de a simți nu înseamnă libertatea de a răni
Este esențial să facem o diferență clară în criza din parenting:
1. DA, copilul are nevoie să simtă tot ce simte.
2. DA, emoțiile lui merită ascultate și validate.
3. NU, acest lucru nu îi dă dreptul să îi rănească pe ceilalți, să vorbească urât, să lovească, să jignească sau să încalce orice regulă.
Libertatea emoțională nu înseamnă haos comportamental. Un copil crescut fără limite nu va fi nici fericit, nici liber. Va fi pierdut într-o lume care nu se mai învârte în jurul lui și care îi cere ceva ce nu a învățat acasă: autocontrol, respect, responsabilitate.
Am crescut o generație de copii care are de toate: mai multe jucării decât pot folosi, activități, cursuri, gadgeturi, vacanțe, experiențe, oportunități
Și totuși, mulți dintre ei
- nu mai știu să spună un mulțumesc
- nu mai știu să prețuiască un gest de bunătate
- nu mai știu să respecte pe nimeni, uneori nici măcar pe propriii părinți, bunici sau profesori
Criza din parenting nu este doar despre copii obraznici. Este despre o lipsă profundă de valori trăite zi de zi: respect, recunoștință, modestie, efort, răbdare. Respectul nu se învață când înceoe școala sau la 18 ani. Respectul nu apare magic la majorat. Nu îl instalăm în copilul nostru când se pregătește de facultate.
Respectul se învață acasă, de la vârste foarte mici, în lucruri aparent simple:
# felul în care copilul vorbește cu părinții
# modul în care răspunde unui profesor
# tonul pe care îl folosește cu bunicii
# felul în care așteaptă rândul
# capacitatea de a împărți
# modul în care acceptă un nu
# puterea de a își cere iertare când greșește
Când un copil este învățat doar că el este centrul universului, VA SUFERI ENORM în ziua în care va descoperi că lumea reală nu funcționează așa. Și atunci criza din parenting devine criză de adaptare la viață. Autoritatea sănătoasă: nici frică, nici haos
Mulți oameni, când aud cuvântul autoritate, îl duc automat în extreme: ori nu ai voie să ridici tonul niciodată, să spui nu, să fii ferm, pentru că ai frica propriilor traume ori trebuie ca pe vremuri, cu frică, umilință și obediență oarbă
Între aceste extreme există un drum sănătos, echilibrat. Autoritatea nu se impune prin violență, ci prin consecvență, limite clare și fermitate caldă. Educația nu se face prin frică, amenințări sau abuz. Abuzul este inuman și nu are ce căuta în creșterea unui copil.
Educația sănătoasă este una în care:
A. adultul este calm, dar ferm
B. regulile sunt puține, clare și consecvente
C. copilul știe ce este negociabil și ce nu
D. consecințele sunt explicate și aplicate, nu doar declarate
E. respectul este reciproc, dar responsabilitatea deciziei rămâne la adult
Criza din parenting pe înțelesul tuturor: 7 idei cheie
1. Copiii au nevoie de limite, nu de haos mascate în libertate.
2. Emoțiile copiilor trebuie ascultate, dar nu folosite ca scuză pentru lipsa de respect.
3. Părinții nu sunt prieteni de joacă, sunt ghizi de viață.
4. Autoritatea sănătoasă înseamnă fermitate + respect, nu frică + rușine.
5. Un copil crescut cu totul la dispoziție, dar fără valori, ajunge să creadă că nimic nu trebuie câștigat.
6. Educația nu înseamnă să îi dai copilului tot ce cere, ci să îl ajuți să înțeleagă că în viață totul se construiește prin efort.
7. Disciplina sănătoasă nu este abuz: este dragoste pusă în formă de limite clare.
Ce poți face concret, ca părinte, începând de azi? Dacă simți că te regăsești în criza din parenting, nu înseamnă că ai greșit iremediabil. Înseamnă că este momentul să recalibrezi.
Iată câțiva pași simpli
1. ---Clarifică regulile casei
Scrie împreună cu copilul 5 reguli de bază ale familiei voastre
De exemplu
Ne vorbim cu respect, indiferent cât de supărați suntem.
Nu lovim și nu jignim.
Avem sarcini clare în casă, potrivite cu vârsta.
Când spunem nu, explicăm motivul, iar copilul îl ascultă până la capăt.
Dacă greșim, ne cerem iertare.
2.--- Fii consecvent, nu perfect
Nu ai nevoie să fii părinte perfect, ai nevoie să fii părinte consecvent. Dacă azi spui nu, iar mâine cedezi la aceeași situație, copilul învață că suficientă insistență sparge orice limită. Consecvența construiește siguranță. Inconsecvența construiește anxietate și manipulare.
3.---- Validează emoția, oprește comportamentul
Păstrează două mesaje clare
Ce simți este în regulă.
Cum te porți cu mine și cu ceilalți contează și are limite.
De exemplu
Te înțeleg că ești furios, planul tău s a schimbat brusc
Nu este în regulă să țipi la mine și să arunci cu lucruri
Hai să găsim împreună o formă sănătoasă prin care să scoți furia din tine
4. Învață copilul recunoștința
În fiecare seară, întreabă
Pentru ce ești recunoscător azi
Ce ai primit și ai putea să fi trecut cu vederea
Cui ai vrea să spui mulțumesc
Recunoștința este antidot pentru mentalitatea mi se cuvine totul.
5. Fă diferența între disciplină și abuz
Disciplina sănătoasă înseamnă
-reguli explicate
-consecințe anunțate din timp
-ton ferm, nu umilitor
-respect față de valoarea copilului, chiar și când comportamentul lui este inacceptabil
Abuzul înseamnă
-umilință
-frică permanentă
-batjocură
-violență fizică sau psihică
-rușinare sistematică
Disciplina îl ajută pe copil să crească. Abuzul îl strivește și îi lasă răni adânci pe viață. Să nu ne mai fie teamă să creștem copii buni. O parte importantă din criza din parenting vine din frica noastră că, dacă suntem fermi, vom fi părinți răi. Ne este teamă că vom repeta greșelile generațiilor trecute și, de aceea, mergem în extrema opusă: renunțăm la limite, la nu, la consecvență. Dar copiii buni, echilibrați și empatici nu cresc în haos.
Ei cresc FRUMOS lângă părinți care:
1. pun limite clare
2. rămân alături de copil când acesta plânge sau se enervează
3. nu negociază valorile fundamentale
4. îndrăznesc să fie lideri în propria familie, nu doar spectatori
Lumea are deja destui oameni care cred că li se cuvine totul. Este momentul să avem curajul de a crește copii care știu că nimic nu li se cuvine, dar că pot construi foarte multe prin respect, muncă, efort și recunoștință. Dacă te preocupă criza din parenting, nu ești singur. Faptul că citești până aici spune deja ceva important despre tine ca părinte: îți pasă, îți pui întrebări și nu mai vrei să mergi pe pilot automat. TE FELICIT!
Poți alege, de acum înainte să privești altfel limitele, să îți vindeci propriile răni, ca să nu te mai temi de cuvântul autoritate, să construiești în familia ta un model de disciplină sănătoasă, fără frică și fără abuz
Dacă simți că ai nevoie de ghidaj, caută resurse de parenting conștient, ateliere, cărți și programe care te ajută să îmbini politețea cu fermitatea, iubirea cu limitele, emoțiile cu responsabilitatea. Hai să schimbăm împreună criza din parenting!
Dacă acest articol ți se pare important, dă mai departe acest mesaj: către un părinte, către un bunic, către un profesor. Fiecare adult care își asumă un mod sănătos de a educa un copil mută o piesă în bine în acest puzzle numit criza din parenting. Schimbarea începe acasă: în felul în care vorbim, în felul în care punem limite, în felul în care cerem și oferim respect
Aici se rescrie viitorul generației mi se cuvine totul.
psiholog Mirela Horumbă
Dacă ai nevoie de suport ghidat ușor de pus în aplicare te invit să foloseți ca însoțitor de drum manualul stucturat al programului psihologic pentru părinți CUM SĂ EDUCI FĂRĂ TRAUME - Puterea cuvintelor care ne cresc copiii , ai linkul in primul comentariu
