Psiholog Roxana Oros

08/02/2026

Atâtea gânduri nerostite.
Neîmpliniri purtate ani întregi în tăcere.
Povești începute cu speranță, unele cu final fericit, altele rămase suspendate.
Pierderi care dor, dureri care nu se văd, dar se simt în fiecare respirație.
Vise amânate, dorințe fragile, dar încă vii.
Toate sunt așezate, rând pe rând, pe o canapea.
Cu emoții pure, cu lacrimi, cu curajul de a fi vulnerabil.
Ce meserie frumoasă.
Ce privilegiu să fii martor la atâtea fațete ale ființei umane, la atâtea vieți trăite din interior, la atâtea suflete care învață, pas cu pas, să se asculte.

Mulțumesc,
Roxana

02/02/2026

Un moment de claritate poate schimba ritmul zilelor.
Ce gânduri ai pentru această săptămână?
Ce îți dorești să faci?

01/02/2026

Stimă de sine scăzută sau autocritică internalizată? O diferență esențială
Stima de sine scăzută este frecvent confundată cu modestia sau cu lipsa încrederii temporare. Din perspectivă clinică, ea reprezintă o evaluare negativă stabilă a propriei valori, nu doar a performanței.
Multe persoane, nu „au o stimă de sine scăzută” în sens clasic, ci trăiesc sub influența unei voci autocritice internalizate, formată în contexte relaționale timpurii sau consolidate prin experiențe repetate de invalidare.
Această voce:
• minimizează reușitele
• amplifică greșelile
• condiționează valoarea personală de rezultate sau validare externă
În psihoterapie, munca nu vizează „creșterea artificială a stimei de sine”, ci restructurarea relației cu sinele, astfel încât evaluarea de sine să devină realistă, nu punitivă.

28/01/2026

Anxietatea la femei: între adaptare și suprasolicitare psihică

Anxietatea este semnificativ mai frecvent diagnosticată la femei, iar acest fapt nu reflectă o „fragilitate” emoțională, ci o combinație complexă de factori biologici, psihologici și socioculturali.

În practica clinică, anxietatea apare adesea pe fondul unei funcționări aparent bune: femei responsabile, implicate, performante, care își asumă simultan multiple roluri și standarde ridicate. Această hiperadaptare constantă solicită sistemul nervos pe termen lung și menține un nivel crescut de activare internă.

Anxietatea nu este lipsa controlului, ci adesea o strategie de supraviețuire în contexte percepute ca impredictibile sau evaluative. Devine problematică atunci când vigilența permanentă înlocuiește starea de siguranță interioară.

Înțelegerea anxietății este primul pas spre reglarea ei, nu combaterea sau negarea simptomelor.

03/01/2026

02/01/2026

În anul care tocmai s-a așezat în amintire,am adunat lecții, iar fiecare poveste ascultată m-a crescut,m-a șlefuit și m-a învățat să privesc și mai adânc în sufletele oamenilor.
Fiecare întâlnire a fost un capitol,fiecare confesiune- o fereastră deschisă spre o lume unică. Sunt profund recunoscătoare pentru încrederea cu care m-ați lăsat să pășesc,fie și pentru o clipă, în povestea voastră.
Vă doresc ca noul an să vină blând,cu gânduri limpezi,cu liniște care se așează firesc și cu alegeri și schimbări făcute cu sens.
Să fie un an al momentelor care contează,al pașilor făcuți cu încredere și al bucuriilor care rămân.

Cu recunoștință,
Roxana

09/09/2025

Anxietatea este o emoție normală, adaptativă, care ne ajută să ne pregătim pentru situații periculoase sau solicitante. Totuși, când devine excesivă, persistentă sau disproporționată față de context, vorbim despre tulburări de anxietate.

15/07/2025

Ai pe cineva căruia ai vrea să îi mulțumești?
Trimite-i un mesaj și fă-i cunoscut cât de mult înseamnă pentru tine.

30/06/2025

Înainte să îți faci prieteni, ai grijă să devii cel mai bun prieten al tău!

28/06/2025

Las poza asta aici în semn de recunoștință pentru momentele ce-mi sunt date să le trăiesc!

27/06/2025

Mi se întâmplă des ca la întrebarea "cum ești?" să primesc răspunsuri concrete de genul...."am fost acolo", "am făcut aia", "sunt aici", etc, pe când întrebarea vizează o stare. Mă înteresează să știu cm se simte omul din fața și nu ce acțiuni a întreprins.
Știu că în cultura românească întrebarea ce faci? are un înțeles general, dar mai știu și că aud des cm oamenii se simt devalorizați pentru că de cele mai multe ori cei din jur sunt interesați de faptele lor și nu de starea lor.
Poate că ar fi bine să adaptăm cele două întrebări în funcție de context.
Cum s-ar simți soția/soțul când vă auziți/vedeți după o zi de muncă și îl întrebați cm e? Sau cm i-a fost ziua??
La fel în relația cu copiii, sau cu cei apropiați....
Cu atât de puțin putem să schimbăm cursul întregii discuții.
Pe curând,
Roxana

26/06/2025

De cele mai multe ori la baza expresiilor de acest tip, stă o bună intenție, dar efectul este mai degrabă unul de presiune și nu de încurajare. O presiune mascată în exemplu.
Deși suntem bine intenționați când spunem asta și ne dorim să îl motivăm pe celălalt, ne scapă din vedere un detaliu, acela că nu suntem la fel.
Nu avem același corp, aceiași minte, aceleași experiențe, aceleași resurse și nici aceiași durere.
Nu ar trebui să resimțim rușine sau vină pentru că nu ne aflăm în același punct cu altcineva, indiferent care o fi acela.

Vă îndemn la blândețe și grijă la cuvinte,
Roxana