Inner Stories

14/08/2025

Mi-am dat seama azi în terapie că atunci când cineva drag trece printr-o perioadă grea, avem tendința să ne micșorăm și noi…
Să ne retragem bucuria, energia, planurile ca să nu deranjăm durerea lor și să-i facem loc.
Dar asta nu ajută pe nimeni.
Putem fi alături de cei dragi fără să ne stingem propria lumină.
Lumina ta poate fi sprijinul de care ei au nevoie.

Ai grijă de lumina ta. 🫶

primite în dar de la draga mea .amp27.

08/07/2023

Despre burnout, fenomenul impostorului și sensul vieții

3 concepte foarte actuale, analizate de multe ori individual și care nu sunt înțelese pe deplin.

🎓 Observând anumite persoane care manifestau stări asociate cu burnout-ul, am văzut că apărea și fenomenul impostorului și o lipsă de sens, ceea ce accentua și mai multe aceste stări. Și dacă tot am avut de realizat licența la Psihologie, am zis să cercetez mai mult legătura dintre ele. Vă las mai jos ce am descoperit eu (pe scurt, pentru că altfel sunt multe de vorbit despre asta). 😀

📚 Burnout-ul este un sindrom cauzat de stres cronic care nu a fost gestionat în mod eficient și este caracterizat de stări de epuizare accentuate, detașare față de propria activitate profesională sau sentimente de cinism și eficiență profesională scăzută. E un mix dintre cele 3. Nu e doar epuizare, care este cel mai adesea întâlnită și care se poate gestiona cu pauză și odihnă.

📌 Din burnout nu ieșim după un concediu. E necesar să schimbăm stilul de viață și modul în care facem sau interpretăm anumite aspecte, precum și elemente din mediul nostru personal și profesional.

📚 Fenomenul impostorului este o stare internă de falsitate intelectuală, lipsă de încredere în propriile capacități și abilități, chiar și atunci când există rezultate foarte bune. Persoanele care manifestă fenomenul impostorului pot să simtă sau să creadă că rezultatele lor se datorează norocului sau unei întâmplări fericite și nu cred sau nu simt că pot fi capabili să repete realizarea respectivă în viitor și le e teamă să nu fie descoperiți.

📚Fenomenul impostorului este mai accentuat în rândul femeilor, celor din grupuri “marginalizate” sau care au crescut cu mesaje de tipul “Nu ești suficient de bun”, “Nu o să reușești nimic în viață”, “N-ar fi trebuit să ajungi aici”, etc.

📚 Existența unui sens în viață înseamnă că o persoană consideră că viața ei are semnificație, scop și coerență. Acesta generează energie, împlinire și o calitate a vieții mult mai bună.

Deși am avut doar 90 de respondenți la cercetare, rezultatele obținute de mine sunt aliniate cu rezultatele obținute la cercetările realizate în alte țări.

📌 Persoanele care manifestă stări asociate sindromului impostorului sunt mai predispuse să ajungă în burnout. Pentru că depun mai mult efort pentru a-și demonstra abilitățile, sunt într-o stare continuă de alertă și nu reușesc să se autoregleze eficient.

📌 Perceperea vieții ca având un sens, scop și coerență acționează ca o barieră împotriva dezvoltării stărilor asociate burnout-ului și fenomenului impostorului. Persoanele care au oferit vieții un sens sunt mai încrezătoare, mai concentrate pe a găsi soluții și oferă o interpretare care îi ajută atunci când trec prin situații stresante.

📌 Căutarea sensului în viață - adică existența acelei stări constante de căutare și lipsă de claritate, sau neîncrederea că viața are o semnificație - nu are un efect pozitiv asupra celor 2 fenomene, ci din contră.

Ținând cont de aceste rezultate - pot exista soluții și abordări atât la nivel personal, cât și organizațional.

Ce putem face?
🌱 Să ne luăm timp să ne cunoaștem
🌱 Să identificăm stările prin care trecem, ce le generează și de unde vin
🌱 Să fim atenți la ce mesaje ne spunem despre noi, ce ne spunem despre muncă și rolul nostru în general - cât de mult ne autosabotăm noi și cât de mult este generat de cultura organizațională din care face facem parte
🌱 Să construim organizații sănătoase - care nu funcționează doar pe bază de stres și presiune, care recunosc performanța indiferent de gen, statut și istorie personală, care oferă timp de recuperare și odihnă
🌱 Să nu acceptăm să fim parte dintr-o cultură organizațională toxică și mai ales să nu o încurajăm
🌱 Să nu credem că totul va trece de la sine
🌱 Să cerem ajutorul atunci când ne simțim copleșiți

‼️Deși pare că burnout-ul ne-a intrat în vocabular și începem să îl normalizăm, el nu e de lăsat așa pentru că ne poate schimba modul în care ne percepem pe noi ca persoane și lumea din jur și are consecințe serioase asupra stării generale de sănătate cu mare impact și la nivel somatic (colon iritabil, insomnii, probleme digestive, etc).

Hope it helps & let’s take care of ourselves!

PS: Pe Inner Stories îmi propun să scriu mai des despre tot ce descopăr în parcursul acesta psihologic și terapeutic totodată.

03/01/2023

Sărbătorile pot să activeze multe amintiri și stări, mai ales dacă ne întoarcem în locurile în care am crescut sau petrecem timp cu oamenii cu care am crescut. Unele stări pot să fie activate de familie, altele de diferite contexte sociale. Poate ne amintesc de anumite momente, oameni sau părți din noi cu care nu suntem confortabili și ne pot genera multă anxietate, neîncredere, tristețe.

E în regulă să simțim toate aceste lucruri și totodată să avem grijă de noi. E în regulă să ne întoarcem într-un loc în care ne simțim în siguranță, să refuzăm anumite “ieșiri”, să vorbim cu cineva drag în care avem încredere și să fim blânzi cu noi, mai ales dacă toți ceilalți din jurul nostru par fericiți.

Ia-ți timp cu tine și observă ce simți, observă ce îți generează aceste stări și vezi dacă poți schimba ceva. Și dacă nu poți, e perfect în regulă - dă-ți și mai mult timp. 🤗

06/11/2022

Sunt momente în care simt că viața o ia înainte și eu tot ce fac este să alerg după ea. Sunt zile care nici nu știu cm trec și săptămâni care se încheie înainte să apuc să mă dezmeticesc.

Apoi sunt zile în care iau o pauză și simt cm îmi prind viața din urmă. Simt cm inima îmi bate în prezent și respir aer curat. Simt cm ritmul încetinește și îmi dau voie să fiu.

Momentele astea sunt pline de creativitate, de visare și planificare. Sunt momente pline de resurse.

Dar cumva, viața începe iar să o ia la goană fără să mă întrebe dacă sunt odihnită și pregătită să alerg. Și sunt convinsă că nu sunt singura care simte asta, văd multe fețe confuze în sprintul-maraton care se întreabă încotro.

Suntem mulți oameni care ne întâlnim în prezent, dar interacționăm din trecutul sau viitorul nostru, total deconectați, total “alergați”.

De ce se întâmplă asta?
Pentru că simțim că nu avem control asupra vieții noastre. Viața e destul de imprevizibilă și doar prin check-uri constante de cm sunt acum, ce simt acum, reușim să ne aducem în prezent.

Dacă te simți alergat, întreabă-te:
• Ce simt în acest moment?
• Ce vreau să fac în acest moment?
• Ce am nevoie în acest moment?
• Ce mă face să mă simt alergat?
• Ce s-ar întâmpla dacă m-aș opri din alergat?

Răspunsurile și tips&tricks-urile sunt deja în tine, iar dacă ai nevoie de puțină inspirație, o să împărtășesc cu tine ce fac și eu:
• îmi adresez întrebările de mai sus
• îmi trasez priorități pentru a nu mă mai duce în toate direcțiile
• îmi încep ziua cu un mic dejun și un moment de liniște
• ascult meditații ghidate
• pun muzică și dansez

Tu ce faci ca să nu te mai simți alergat?

14/09/2022

Atunci când cei dragi nouă trec printr-o perioadă grea, de multe ori nu știm cm să reacționăm. Fie devenim foarte protectivi cu ei, fie luăm distanță pentru că nu știm cm să reacționăm.

Am pus aici o serie de lucruri care ajută să le facem, dar și ce nu este recomandat să facem.

Fiecare reacționează diferit la durere, însă în acele momente cea mai mare nevoie este să simtă că nu sunt singuri și că durerea lor este văzută și acceptată. Că este firesc ce simt și că cei dragi le vor rămâne alături.

Totodată, fiecare are nevoie de mai mult sau mai puțin timp de vindecare, e important să avem răbdare.

Pe tine ce te ajută când treci prin momente dificile?

08/09/2022

O să vină o vreme când o să începi să pierzi oameni din viața ta. Brusc, pe neașteptate și o să simți că nimic nu mai are sens. Și nici nu o să mai găsești sensul mult timp. O să te întrebi cm de ți-a păsat de toate căcaturile până acum și ce vei face de aici înainte. O să încerci să te agăți de ceva ce te va face să te simți mai mult sau mai puțin în viață. În cel mai bun caz, o să te agăți de lucruri care îți dau puțin sens - să te afunzi în lucru, să scrii, să faci sport intens sau să creezi. Alege calea asta, cel puțin o perioadă. Toate celelalte te îndepărtează de durere, dar te îndepărtează și de tine și îți va fi și mai greu să te întorci.

O să vină o vreme în care o să te temi de tot ce te înconjoară și o să încerci să te protejezi, dar o să îți dai seama repede că dacă faci asta, e ca și cm n-ai mai trăi nici tu.

O să vină o vreme în care o să îți fie frică să te mai apropii de oameni, să îi lași să îți intre la suflet, dar apoi o să îți pară rău că nu ai făcut asta.

Oricum ar fi, o să fie greu. Al naibii de greu. Cumva, îți vei da seama că iubirea e mai presus de toate astea. Iubirea pe care i-o purtai omului pe care l-ai pierdut, iubirea pe care o porți oamenilor pe care îi ai în jur, iubirea față de tine și față de viața, chiar dacă e total nedreaptă.
Când va veni acea vreme, alege iubirea.
E singura care pe mine mă ține oarecum pe linia de plutire.

28/07/2022

Sunt anumite părți din noi care apar și se dezvoltă în anumite momente în viața noastră și cresc odată cu noi și își fac simțită prezența chiar și atunci când nu mai avem nevoie de ele.
De cele mai multe ori, trăim cu ele fără să ne dăm seama ce se întâmplă și se activează instant.

Eu astăzi am scos-o la lumină pe Fănica. O parte din mine care a apărut în zilele de vară lungi pe care le petreceam la bunici, în timp ce mă jucam singură în căldura toropitoare și mă întrebam oare când o să se termine ziua, vara, și o să mă pot întoarce la părinți.

Fănica a venit ca o bătrânică blândă care voia să îmi țină companie, care să îmi neutralizeze niște neastâmpăr, întrebări și dorințe care parcă nu erau auzite de cei mari atunci. Și aparent, copil fiind, am început să mă înțeleg bine cu Fănica, care venea cu o stare de anxietate și singurătate, dar și cu o parte creativă care mă făcea să mă conectez mai mult la ce se întâmpla în interiorul meu. Și Fănica mi-a tot ținut companie până când am ajuns să cred că face parte cu totul din mine.

Și în toate momentele de singurătate, de așteptare și de lipsă de planuri, Fănica apărea instant - cu starea ei de anxietate și neliniște care mă ținea în loc, fără ca să mai pot să îmi accesez resursele de adult și să ies din ea. Fănica e acolo să mă “protejeze” din a-mi dori altceva, mai mult și de a nu fi rănită. Fănica îmi ține companie până vine altcineva și mă scoate din starea aceea.
Doar că, acum, nu mai am nevoie de ea. Acum pot să îmi găsesc singură noi activități care să îmi provoace plăcere, pot să mă bucur de liniște, fără să o las să mă copleșească și pot să îmi dau seama că Fănica, oricâte intenții bune are și a avut, nu mă definește, este o parte din exterior, pe care o las în exterior.

————————————
Fănica este un “personaj” care a apărut în procesul meu de terapie și a cărui nume a apărut instant, aparent întâmplător, dar cu foarte mult sens.

Personificarea acestor părți din noi este o tehnică terapeutică care ne permite să ne detașăm de aceste părți și de a le putea privi ca pe ceva extern.

19/07/2022

15/07/2022

Când pornești pe acest drum al vindecării și al însoțirii altor persoane în parcursul lor de dezvoltare, îți apar multe întrebări dacă chiar poți contribui și dacă noi ca oameni chiar ne putem schimba.

Și cu cât studiez mai mult, cu atât îmi dau seama că da, lucrurile sunt complicate, dar da, ne putem schimba și putem să trăim o viață mai bună pentru noi.

Bassel Von der Kolk a enunțat 4 principii de bază a modului în care funcționăm și ne putem vindeca și cred cu tărie în acestea și le las să mă ghideze în procesele în care mă implic.

07/05/2022

Imaginea noastră de sine se formează în funcție de oglinzile în care ne privim.

Ai fost vreodată într-un parc de distracții în care existau diferite oglinzi? În unele păreai mai mare, în altele mic și îndesat, altele te făceau să pari extraordinar sau spart în bucăți.

Așa se întâmplă și în afara parcului de distracție. Oamenii din jurul nostru sunt oglinzi pentru noi, sunt cei care ne ajută să ne formăm o imagine despre noi. Și fac asta de când ne naștem. Fiecare reacție pe care ei o au la adresa noastră, fiecare cuvânt pe care ni-l repetă despre noi, conturează modul în care ne privim pe noi.

Nu ne naștem cu conceptul de mare, mic, gras, urât, timid. Noi credem despre noi că suntem centrul universului până când vedem cm se raportează ceilalți la noi și “învățăm” lucruri despre noi.

Aceste oglinzi, poartă în ele, propriile reflecții și perspective despre sine. Unele oglinzi sunt curate și ne permit să ne vedem așa cm suntem - cu unicitatea noastră. Alte oglinzi sunt diforme și ne fac să părem prea mari, prea mici, prea urâți, prea vorbăreți, prea tăcuți. Diformi. Pentru că ne reflectăm în ceva diform.

Din păcate, atunci când interacționăm unii cu ceilalți, uităm să “ștergem” această oglindă și îi facem pe ceilalți să se vadă prin filtrele noastre deja contaminate.

Cum ar fi dacă am reuși să oglindim lucrurile bune din ceilalți? Cum ar fi dacă am reuși să “ștergem” oglinda și să îi ajutăm să se vadă așa cm sunt, cu elementele lor unice, cu ce îi face pe ei să fie ei, fără să se simtă judecați.

05/05/2022

Oamenii nu se schimbă dacă îi cerți și le tot spui ce greșesc, chiar dacă o faci din iubire față de ei. Nici dacă îi repeți mereu ce nu face bine și cm ar trebui să facă.

Am auzit de multe ori “îl cert acum ca să învețe pe viitor” și n-am văzut pe nimeni care să se fi schimbat (sau integrat schimbarea) în urma acestor “certuri”.

Oamenii au capacitatea se schimbe atunci când se simt acceptați și doar dacă vor și înțeleg beneficiile acelei schimbări. 🌳

Așa că vă încurajez să încetăm cu acest “îl cert pentru că îi vreau binele” pentru că tot ce facem este să îi facem pe ceilalți să se simtă nesiguri și neacceptați. 👌