19/02/2026
✨ Despre energia de la prânz… sau lipsa ei ✨
A fost o perioadă din viața mea care a durat mai bine de 7 ani…
Ani în care, la prânz, corpul meu pur și simplu ceda.
Simțeam că nu mai pot funcționa.
Aveam nevoie URGENT să mă întind și să dorm. Nu era un moft. Nu era lene. Era epuizare pură.
Dormeam oriunde prindeam un loc:
🚗 în mașină
🖥️ cu capul pe birou
🛋️ oriunde puteam închide ochii 20–30 de minute
Doar ca să pot continua ziua.
Fără acea pauză, nu mai aveam claritate. Nu mai aveam răbdare. Nu mai aveam energie pentru mine sau pentru cei din jur.
Și poate cel mai greu era că ajunsesem să cred că „așa sunt eu”.
Că așa funcționează corpul meu. Că trebuie doar să mă adaptez.
Dar nu era normal.
Era un semnal.
Astăzi, energia mea este constantă pe tot parcursul zilei.
Nu mai am căderile acelea bruște. Nu mai simt nevoia disperată de a dormi la prânz. Mă simt prezentă. Clară. Puternică.
Și știi ce am învățat?
Epuizarea nu este o normalitate pe care trebuie să o accepți. Este un mesaj.
Dacă și tu treci prin ceva similar, te înțeleg. Am fost acolo.
Și se poate ieși din acel cerc.
💙Corpul nu ne sabotează niciodată. Ne vorbește. Trebuie doar să învățăm să îl ascultăm.