10/11/2025
De ce abuzul narcisic este diferit de alte tipuri de abuz
Este o formă particulară de violență psihologică și emoțională, mai greu de identificat și de înțeles decât alte tipuri de abuz. ,
Abuzul narcisic afectează profund nu doar comportamentul sau starea emoțională, ci și structura internă a victimei, destabilizează percepția realității și identitatea acesteia.
Spre deosebire de alte forme de agresiune, care pot fi evidente prin acte de violență fizică sau verbală, abuzul narcisic este subtil, lent și manipulator.
Mai este cunoscut și ca „abuz invizibil”. Oamenii din afara relației pot să nu suspecteze nimic.
🔹 Ce diferențiază abuzul narcisic de alte forme de abuz
🔸 Efectul disociativ și confuz - Atacă percepția și memoria victimei, producând o dezorientare profundă. Persoana narcisistă rescrie fapte, realități, neagă percepția, victima ajungând se îndoiască profund de sine.
Momentele de idealizare a victimei, manifestările de grijă, atenție și afecțiune pentru aceasta alternează cu episoade de depreciere, respingere sau indiferență, ceea ce menține victima într-o așteptare și speranță continue că răul va trece și binele se va repeta.
🔸Menține o formă de atașament distructiv, format din speranță, vinovăție, dependență emoțională și frică - victima trăiește o tensiune permanentă între dorința de a fi iubită și nevoia de a se proteja.
🔸 Distruge sentimentul de sine - Nu provoacă doar o suferință relațională, ci și o dezintegrare a eului. Într-o relație narcisică, ți se erodează încrederea, valorile, intuiția, victima ajunge să nu mai știe cine este fără celălalt. Treptat, se îndoiește tot mai mult de propriile percepții, de valoarea personală și de capacitatea de a evalua realitatea. În timp, apare o pierdere a reperelor interne, o confu*ie între ceea ce simte și ceea ce „ar trebui” să simtă, între cine este și cine i s-a spus că este.
🔸 Lasă o identitate „amestecată” cu a abuzatorului - Paradoxal, după despărțire, mulți supraviețuitori simt că nu pot trăi fără persoana care i-a distrus.
🔸Reactivează un tipar vechi de atașament, ceea ce îi consilidează efectele - Abuzul narcisic rareori e „prima” experiență de acest fel. De cele mai multe ori, el reia, la nivel inconștient, relația cu un părinte sau îngrijitor și de aceea, victima nu se poate desprinde din relație nici când este conștinetă că este abuzată și își spune că trebuie să plece.
Este legătura traumatică creată în primii ani de viață, când s-au pus bazele atașamentului, adică al felului în care se formează legăturile cu oamenii și, în care dragostea înseamnă durere, suferință.
Caracteristicile abuzului narcisic sunt interconectate.
Această specificitate a sa face ca cei din afară să nu înțeleagă fie ce se întâmplă, abuzul în sine, fie de ce victima nu poate ieși din relație.
De multe ori victimele vorbesc despre ceea ce trăiesc în relație ca despre situații „pe care nu poți pune degetul”, nu le poți numi, ceea ce mărește confu*ia.
Aceste particularități fac ca recuperarea după abuzul narcisic să necesite un lucru complex și profund cu sinele.
Recuperarea - nu îi pot spune vindecare pentru că este un termen inexact - după un abuz narcisic nu se poate face doar prin citit și informare. Ele sunt necesare, pentru că înlătură multă confu*ie, dar e nevoie de lucrul cu emoțiile pentru că rana nu este una intelectuală, ci emoțională și relațională.
Informațiile, în lipsa lucrului cu emoțiile și a înțelegerii unor tipare ce determină alegerile, pot ajuta la identificarea comportamentelor specifice abuzului narcisic, însă, în perioada de început a unei relații romantice, când emoțiile preiau conducerea asupra raționalului, persoana poate omite aspecte asupra cărora era informată și constata că a făcut aceeași alegere.
Recuperarea presupune nu doar reconstruirea eului, ci și recunoașterea unor „răni” mai vechi, din relațiile timpurii în care iubirea a fost condiționată sau absentă.
Un text de Maria Mazilu - Autor al Codependenta Emotionala
