13/11/2018
Aceasta este ceea, ce ar vrea să-ți spună copilul tău adolescent, dar nu poate:
,,Sunt supărat. Nu știu de ce. Uneori mă trezesc supărat; alteori mă năvălește această furie. Nu îmi place acest sentiment. Aș dori, să nu fiu atât de supărat, dar totuși sunt. Nu pot face nimic cu asta.
Fiecare zi e ca o închisoare, care mă ține blocat în acest corp ce se schimbă, și fiecare zi se repetă iar și iar. Întreaga mea viață este alcătuită din lucruri pe care trebuie să le fac, și nu din lucruri pe care vreau să le fac. Teste, lucrări, exerciții de citire, eseuri, proiecte de grup – îmi petrec ziua întreagă cu oamenii, cu care sunt forțat să fiu: adolescenți care se simt la fel de aiurea ca și mine.
Uneori sentimentele mele sunt rănite la școală – de profesori, director, persoane care mereu îmi dau sfaturi, dar cel mai des de alți elevi. Eu nu îți spun asta, pentru că îmi este rușine să mă simt rănit. Nu vreau să știi, cât de jignit mă simt tot timpul.
Întreaga mea viață a devenit ,,Nu vreau să…” Nu vreau să mă trezesc. Nu vreau să merg la culcare. Nu vreau să merg la școală. Nu vreau să…
Unicul lucru, pe care vreau să îl fac, este să dorm. Doar atunci când dorm, nu mă simt stresat, nu îmi fac griji, nu sunt indispus.
Uneori mă ascund în camera mea și privesc Netflix, Youtube sau alte video-uri fără sens în continuu, pentru că nu vreau să rămân singur cu gândurile mele. Îmi distrag atenția de la ele. Sună ciudat? Și da, știu că în camera mea e o dezordine totală. Așa îmi place mie: arată anume așa cm mă simt eu în interior. Și te rog, nu mă mai întreba ce s-a întâmplat, pentru că eu singur nu știu. Nu știu de unde se iau toate aceste sentimente.
Vreau să îți spun ceva, dar e foarte greu de spus. Te rog, ascultă-mă: Nu ceda! Nu renunța la mine! Nu mă trata cu ură, cm o fac eu! Am nevoie, ca tu să fii mai puternic decât mine! Am nevoie, ca tu să îmi fii părinte. Am nevoie, ca tu să fii mai răbdător decât mine, mai înțelegător. Chiar dacă țip la tine, chiar dacă spun că te urăsc, am nevoie de dragostea ta părintească.
Dacă ți-aș putea cere să mă ajuți, iată ce ți-aș spune:
1.Oferă-mi spațiu.
Nu intra în camera mea, nu mă înghesui sau nu mă lua la întrebări. Eu nu am răspunsuri. Atunci când mă ataci sau cânt strigi la mine, mă simt și mai rău. Am nevoie să fiu singur. Am nevoie de spațiu.
2.Nu striga la mine.
Uneori, gălăgia din capul meu este atât de zgomotoasă, încât abia de îmi aud gândurile. Nu pot rezista. Atunci când strigi, mă simt și mai rău. Mă simt neiubit și că sunt cea mai mare dezamăgire a ta.
3.Limitează-mi accesul la gadget-uri.
Eu nu pot să las telefonul la o parte, eu încerc, dar nu pot. Știu, că astfel îmi irosesc timpul, dar nu pot face nimic cu asta; nu pot înceta să îl verific. Am nevoie de ajutorul tău. Stabilește limite pentru folosirea tehnologiilor. Te rog. Eu voi lupta cu tine, dar asta este ceea, ce îmi trebuie. Nu încerca să îmi explici motivele: doar fă-o!
4.Du-mă într-un loc liniștit.
Eu spun, că nu vreau să facem nimic împreună. Dar, dacă ai putea să mă duci undeva, unde e liniște, unde am putea să ne plimbăm împreună fără certuri, unde aș simți soarele și aș auzi vântul, unde aș putea să răsuflu și să uit de tot ce mă apasă, cred că mi-ar plăcea. Chiar dacă nu am vorbi, m-aș simți mai bine.
5.Încetează să mă răsfeți.
Încetează să îmi dai tot ceea, ce vreau. Cu cât mai mult îmi oferi, cu atât mai mult te indispun. Eu vreau să merit lucrurile. Asta mă ajută să cresc și să mă dezvolt. Vreau să învăț, cm să prețuiesc banii, cm să îi fac și cm să îi cheltui. Și niciodată nu o voi putea face, dacă vei continua să mi-i dai. Ajută-mă să devin independent.
6.Spune-mi că mă iubești.
Mă prefac că nu îmi pasă. Dar, într-adevăr am nevoie să aud aceste cuvinte. Pentru că, acum eu nu mă iubesc. Dar vreau să știu, că sunt iubit. Mai ales de tine.
Știu, că e foarte dificil să fii părinte. Promit că voi deveni mai bun. Voi deveni adult și ne vom bucura unul de altul, dinnou. Dar până atunci, înțelege că eu te apreciez. Chiar dacă nu ți-o spun, dar eu oricum te iubesc.”
7 ways to quiet them
