Dr Roxana Constantin

14/11/2025

PTSD în sarcină: prevalență,
consecințe și impactul fiziologic
al cortizolului crescut

Mulți oameni au auzit despre depresia din sarcină și după naștere, dar puțini știu că PTSD (tulburarea de stres posttraumatic) este la fel de frecvent, uneori chiar mai frecvent.

Studiile arată că PTSD-ul prenatal este o complicație majoră, cu o prevalență între 3,3% și 19%. Într-un studiu recent, aproape 17% dintre femeile însărcinate au avut un screening pozitiv pentru PTSD – de peste două ori mai mult decât pentru depresie. Mai mult, peste 10% dintre paciente aveau PTSD fără depresie, ceea ce arată că screeningul axat doar pe depresie ratează multe cazuri.

⸻

🌿 PTSD afectează corpul, nu doar emoțiile

Formele cu disociere (amorțeală emoțională, deconectare, pierderi de memorie în situații de stres) sunt asociate cu eliberări repetate și intense de cortizol, hormonul stresului. Aceasta se întâmplă printr-o activare exagerată a axei hipotalamo–hipofizo–adrenale (HPA) – „sistemul de alarmă” al corpului.

⸻

🔥 PTSD, cortizolul și pierderea sarcinii – un risc subestimat

Cortizolul crescut și instabil poate produce:

• vasoconstricție uteroplacentară
• inflamație sistemică accentuată
• alterarea implantării și a funcției placentare
• disrupția fluxului sanguin fetal
• disfuncții trofoblastice precoce

Prin aceste mecanisme, PTSD-ul netratat (mai ales cel dizociativ) poate contribui la:
• pierderea sarcinii
• sarcină oprită în evoluție
• preeclampsie
• naștere prematură
• greutate mică la naștere

Acest risc biologic este adesea ignorat pentru că PTSD-ul este perceput ca fiind „doar psihologic”, deși impactul său fiziologic este profund.

⸻

🌿 PTSD în sarcină: de ce trebuie tratat diferit de depresie?

✔ În depresia perinatală, ISRS-urile sunt tratamentul standard și sunt considerate sigure în sarcină.

✔ În PTSD, însă:
• ISRS nu sunt recomandate ca primă linie, conform ghidurilor Administrației Veteranilor și NICE.
• Tratamentul de primă linie este non-farmacologic:
• terapie cognitiv-comportamentală focalizată pe traumă
• EMDR
• Intervenții psihoterapeutice axate pe reglare neurofiziologică

De aceea, paciente cu PTSD pot rămâne fără tratament adecvat dacă sunt evaluate doar pentru depresie.

⸻

🌿 Trauma la naștere — un factor frecvent

• Până la 45% dintre mame descriu nașterea ca traumatică.
• La 3 luni postpartum, peste 6% prezintă simptome de PTSD.
• Unele femei dezvoltă PTSD chiar dacă nu au avut traumă înainte.

De aceea, screeningul trebuie continuat și postpartum, nu doar în sarcină.

⸻

🌿 De ce este esențial să vorbim despre PTSD?

Lăsat netratat, PTSD-ul poate:

• afecta evoluția sarcinii
• persista după naștere
• influența relația mamă–copil
• afecta dezvoltarea emoțională a bebelușului
• crește riscul de suicid și supradoză — cauze majore ale mortalității materne

Vestea bună: PTSD-ul se tratează, iar terapiile moderne sunt eficiente și sigure pentru mamă și copil.

⸻

🌸 Mesajul cheie

Depresia și PTSD-ul sunt două probleme diferite și necesită abordări diferite.

Dacă ești însărcinată sau ai născut recent și ai:
✔ anxietate puternică
✔ coșmaruri
✔ momente de „deconectare”
✔ retrăirea unui eveniment traumatic
✔ stare constantă de alertă

vorbește cu un specialist.

Nu este vina ta. Și nu trebuie să treci singură prin asta.
Ajutorul potrivit poate schimba evoluția sarcinii și sănătatea ta pe termen lung.

25/10/2025

🧠 Concepte neurobiologice ale disocierii

Disocierea nu este doar un mecanism psihologic, ci are rădăcini adânci în biologia dezvoltării timpurii. Ea reflectă modul în care corpul învață, încă din viața intrauterină, să stabilească granițe între „eu” și „non-eu”.

🔹 În uter, fătul învață să distingă stimuli proprii de cei externi, proces care fundamentează formarea sinelui și a sentimentului de siguranță.
🔹 Primul „sistem de sine” nu este cel nervos, ci sistemul imunitar, care învață să recunoască ce este „al meu” și ce este „străin”.
🔹 Prin inferență imunoceptivă, corpul fetal creează primele modele predictive ale sinelui, pe baza cărora se dezvoltă ulterior percepția de identitate.
🔹 Când acest dialog imuno-neural se dezechilibrează, pot apărea rupturi precoce în continuitatea experienței — baza neurobiologică a disocierii.

💬 Vindecarea prin sincronizare – perspectiva neurobiologică a psihoterapiei

În psihoterapie, schimbarea nu se produce doar prin cuvinte, ci printr-un proces profund de sincronizare între creierul terapeutului și al pacientului.

🔹 În timpul ședinței, activitatea neuronală a celor doi se „cuplează”, formând o rețea comună care facilitează empatia, siguranța și reglarea emoțională.
🔹 Activarea repetată a acestei sincronizări întărește relația terapeutică — baza transformării interioare.
🔹 Terapeuții experimentați se sincronizează mai rapid; pacienții cu BPD sau schizofrenie pot avea dificultăți în menținerea acestui proces.

Această „plasticitate inter-creier” arată că vindecarea este un proces biologic relațional: două minți care se reglează reciproc până când apare din nou coerența — în gând, emoție și corp.

📚 Cianciau A. et al., 2023, Top Cogn Sci

📚 Sened H., Zilcha-Mano S., & Shamay-Tsoory S. (2022). Inter-brain plasticity as a biological mechanism of change in psychotherapy. Frontiers in Human Neuroscience, 16,

19/10/2025

Să depășim trauma e necesar să ne aliniem cu vitalitatea, cu noi căi pe termen lung pentru un sens, o pasiune. Repetiția întărește noile căi-șansă la reformarea și împuternicirea căilor sinaptice.

18/10/2025

“Cand obosești, odihnește-te! Nu renunța!”

13/10/2025

12/07/2025

🧠 Neurodiversitatea și neurodivergența

Ghid prietenos pentru a înțelege mai bine diferențele dintre noi

⸻

🔹 Ce este neurodiversitatea?

Neurodiversitatea înseamnă că fiecare creier este diferit – și acest lucru este absolut normal.
Așa cm biodiversitatea arată varietatea formelor de viață, neurodiversitatea se referă la diversitatea modului în care funcționează creierele umane.

Fiecare persoană simte, gândește și reacționează diferit. Aceste variații nu sunt greșeli sau boli, ci parte din natura umană.

⸻

🔸 Ce înseamnă să fii neurodivergent?

O persoană este neurodivergentă atunci când funcționarea creierului ei este semnificativ diferită de cea a majorității.

Exemple de neurodivergențe:
• Autism
• ADHD
• Dislexie, dispraxie, discalculie
• Sindrom Tourette
• Epilepsie
• Anxietate, depresie, TOC, tulburare bipolară
• Leziuni cerebrale
• Alte condiții de neurodezvoltare

Nu există o „listă oficială”. Important este modul în care persoana percepe și trăiește lumea, nu eticheta.

⸻

🔹 De ce contează neurodiversitatea?

Pentru că:
• Oamenii neurodivergenți nu trebuie schimbați, ci înțeleși și sprijiniți.
• Acceptarea diferențelor duce la mai puțină stigmatizare și mai multă incluziune.
• Crește calitatea vieții atunci când oamenii sunt lăsați să fie ei înșiși.

⸻

🔸 Trei moduri de a privi neurodivergența

1. 🧪 Modelul medical

„Să înțelegem dificultățile pentru a putea ajuta mai bine.”

Modelul medical privește diferențele neurocognitive ca posibile tulburări de dezvoltare sau condiții clinice. Scopul său este de a diagnostica și de a oferi intervenții utile pentru a reduce suferința sau disfuncționalitatea.

Ce aduce valoros:
• Ajută la identificarea nevoilor și la accesarea sprijinului (ex: terapie, educație adaptată, protecție legală).
• Poate genera resurse și servicii prin recunoașterea oficială a unei dificultăți.
• Oferă un cadru clar pentru colaborarea între profesioniști.

Dar are și limite:
• Uneori poate pune accent prea mare pe “deficite”, ignorând punctele forte și identitatea persoanei.
• Poate sugera, neintenționat, că scopul e „normalizarea”, nu înțelegerea diferenței.
• Limbajul clinic („tulburare”, „simptome”, „disfuncție”) poate fi trăit ca stigmatizant de unele persoane.

👥 De aceea, tot mai mulți profesioniști combină modelul medical cu o abordare neuro-afirmativă, care ține cont de contextul social și de identitatea persoanei.

⸻

2. 🤝 Modelul social

„Diferențele devin dizabilități doar când societatea nu se adaptează.”

• Nu omul e problema, ci barierele din jur: lipsa rampelor, neînțelegerea, rigiditatea regulilor.
• Dizabilitatea apare din interacțiunea dintre caracteristicile persoanei și un mediu neprietenos.
• Soluțiile propuse sunt adaptări și accesibilitate – fizică, socială și emoțională.

✅ Beneficii: schimbăm cadrul în loc să schimbăm oamenii.

⸻

3. 🌈 Paradigma neurodiversității

„Diferențele sunt naturale și valoroase.”

• Nu există un singur mod „corect” de a fi.
• Creierul neurodivergent este o variație firească, nu o eroare.
• Sprijinul vine din înțelegere și acceptare, nu din încercarea de a „repara” persoana.

🎯 Scop: incluziune autentică, nu conformare forțată.

⸻

🔹 Ce este sprijinul neuro-afirmativ?

Este o formă de sprijin care:
• Recunoaște și respectă modul unic de a fi al persoanei
• Nu încearcă să o „normalizeze” sau să-i ascundă comportamentele
• Ajută la crearea unui mediu mai prietenos și mai flexibil

Exemplu:

O persoană autistă care flutură mâinile nu trebuie oprită. Acest gest o ajută să se calmeze sau să-și exprime bucuria.
Sprijinul înseamnă să-i permitem să fie ea însăși, nu să o obligăm să pară altcineva.

⸻

🔸 Ce spun persoanele autiste și neurodivergente?
• Văd neurodivergența ca o diferență, nu o „tulburare”
• Vor să fie acceptate, nu corectate
• Cer sprijin adaptat, nu „normalizare”
• Se simt adesea presate să-și ascundă cine sunt, ceea ce le afectează negativ sănătatea mintală

⸻

🔹 Concluzie

Neurodiversitatea ne amintește că nu trebuie să fim toți la fel ca să fim valoroși.
Să acceptăm diferențele.
Să sprijinim unicitatea.
Să construim o societate în care fiecare are locul lui.

12/05/2025

Depresia și dependența - tulburări de rețea;
Nicidecum o alegere: ,,nu are voință” „ nu vrea să schimbe ceva” „ nu vrea să lupte".
-o ușă deschisă spre o psihiatrie modernă și umană !
Tehnologia nu vindecă singură, însă când este folosită cu discernământ, empatie și cunoștințe, poate deveni o unealtă prețioasă.
rTMS poate fi un punct de relansare - un sprijin pentru ca psihoterapia și voința personală să funcționeze din nou prin stimularea funcțională a rețelelor neuronale.
Când suferă mintea și sufletul, de fapt suferă rețelele și nu mai trăiesc în echilibru: motorul plăcerii nu mai merge, frâna nu mai ține, alarma este prea puternică și vocea din cap devine toxică.

11/04/2025

https://www.cabinetpsi.ro/tms-o-solutie-inovatoare-pentru-adolescentii-cu-depresie/?fbclid=IwY2xjawJlmJhleHRuA2FlbQIxMAABHkTBOjNx9pRMoC3gx6J_wArhGa-OGqy3uzs130z4R5kZDGN9T-ucpdkthTe2_aem_DKoiriuXkrcr7D8wPzFPpw

TMS – O soluție inovatoare pentru adolescenții cu depresie - Aprobat FDA ca tratament adjuvant la medicația antidepresivă.

14/01/2025

🧩Un viitor plin de speranță pentru tratarea bolii Alzheimer 🧠

Deși nu există încă un tratament curativ pentru boala Alzheimer, dezvoltarea stimulării cerebrale non-invazive reprezintă o rază de speranță. Prin îmbunătățirea plasticității cerebrale și vizarea rețelelor cognitive cheie, aceste tehnici au potențialul de a încetini declinul cognitiv și de a îmbunătăți calitatea vieții celor afectați de această afecțiune devastatoare.

Pentru mai multe informații despre cele mai recente progrese în stimularea cerebrală non-invazivă și rolul acesteia în tratarea bolii Alzheimer, cititi articolul integral in rubrica Noutati.
🖇️link in primul comentariu👇🏻