28/12/2025
Cea mai mare sărbătoare: Clipa
Clipa este cea mai mare sărbătoare. Clipa este momentul prezent în care se regăsește eternitatea. Numai momentul prezent este real. Numai eternitatea este reală. Timpul, sub forma scurgerii de momente efemere dinspre viitor înspre trecut, nu există. Viitorul și Trecutul sunt numai niște ficțiuni inventate de oameni. Viața nu poate exista în viitor și nici în trecut. Viața nu poate exista într-o ficțiune. Viața nu poate exista în momente efemere. Viața poate exista numai în momentul prezent. Viața poate exista numai în realitate. Viața poate exista numai în eternitate. În consecință, sărbătorirea clipei este sărbătoarea vieții. Este bine să fii conștient de fiecare clipă și să o sărbătorești deoarece numai în acest mod poți să trăiești cu adevărat.
Celelalte sărbători sunt inventate de oameni. O sărbătoare inventată de oameni are loc de obicei într-o zi fixată de cineva. Atunci când această zi trece, trece și acea sărbătoare și deci nu mai este sărbătoare. În consecință, acea sărbătoare este efemeră. Sărbătoarea inventată de oameni este simbolul efemerului și deci această sărbătoare elogiază efemeritatea. Aerul festiv al sărbătorilor inventate de oameni este numai afișat și nu sincer. Cei ce sărbătoresc urează și doresc tuturor celorlalți iubire, pace, fericire, bunăstare și îndeplinirea tuturor dorințelor. După sărbătoare, însă, resentimentele precum ură, gelozie, invidie și mânie sunt pe mai departe prezente în societate, sărăcia multor oameni se perpetuează, iar cearta dintre oameni, crimele și războaiele continuă. În cadrul acestor sărbători se pune mult accent pe daruri lumești și pe degustarea plăcerilor provocate de simțurile trupești ceea ce conduce la simțământul unui vid interior care pe termen lung se transformă în plictiseală, tristețe și depresie. Nu de puține ori, în cadrul acestor sărbători, se sacrifică animale și se distrug de obicei copaci dar și alte plante. Prin aceste sărbători se sărbătorește moartea și nu viața.
Întrebarea profundă care se naște în acest moment este următoarea:
„Ce moarte se sărbătorește în cadrul acestor sărbători inventate de oameni?”
Ființa umană trăiește o Viață Cosmică formată dintr-un șir de nenumărate vieți pământene și astrale. Moartea fizică de la sfârșitul ultimei vieți pământene este o transformare. Trupul uman se unește cu Pământul(= creația în formă grobiană), spiritul se unește cu conștiința cosmică(= creația în formă subtilă) și sufletul se unește cu Creatorul(= energia primordială). În acest fel, omul redevine ceea ce a fost: Creatorul și creația sa. Omul este Creatorul și creația sa! Moartea fizică din timpul Vieții Cosmice este doar o desprindere a unui spirit de trupul material în vederea reîncarnării acelui spirit într-un alt trup. În consecință, această moarte fizică nu este o dispariție totală a omului, ci numai un proces prin care trece spiritului unui om.
Universul este o ființă vie, căci numai o ființă vie poate naște ființe vii. Nimic nu este mort în Univers. Noțiunile de „moarte” și „mort” sunt noțiuni intelectualiste, ateiste și religioase prin care se induce frica în oameni cu scopul de a reduce nivelul de conștiință a acestora în vederea manipulării și controlării lor. Cu cât ești mai dependent, cu atât ești mai mort. Cu cât ești mai independent, cu atât ești mai viu. Ființa Umană este în fapt nemuritoare. Ea poate muri numai când vrea ea. În momentul în care moare, ea ajunge în Universul Material unde este dependentă de aer, apă, hrană și multe altele. Aceasta poate fi considerată a fi Moartea. Altă moarte nu există!
Notă: A fi mort sau a fi viu nu este o stare de fapt, ci o experiență graduală ce se extinde de la mort la viu. În consecință, nu este greșit să folosim adjectivele „mort” și „viu” în grade de comparație ca spre exemplu în următoarele expresii: „Cu cât ești mai dependent, cu atât ești mai mort. Cu cât ești mai independent, cu atât ești mai viu.” În loc să modificăm realitatea în mintea noastră spre a o putea exprima în limbaj uman, ar fi mai bine dacă am extinde limbajul uman pentru a exprima realitatea.
În consecință, cu cât ești mai dependent, cu atât ești mai mort. Moarte înseamnă în fapt dependență. În acest moment putem răspunde la întrebarea de mai sus, anume la următoarea întrebare:
„Ce moarte se sărbătorește în cadrul acestor sărbători inventate de oameni?”
În cadrul sărbătorilor inventate de oameni se sărbătorește în fapt dependența. Verbul „a sărbători” înseamnă „a celebra”, „a glorifica”, „a preaslăvi” și „a preamări”. Deci în cadrul acestor sărbători se celebrează, se glorifică, se preaslăvește și se preamărește dependența. La nivelul societății, dependența se referă la a fi dependent de oamenii de pe treptele superioare ale piramidei ierarhice care sunt în fapt stăpânii oamenilor. Stăpânii oamenilor consideră și tratează oamenii ca pe niște sclavi. În consecință, în cadrul sărbătorilor inventate de oameni se sărbătorește efemeritatea, dependența, sclavia și moartea.
Clipa provine direct de la Divinitate. Ea este cea mai mare sărbătoare. În cadrul acestei sărbători, se sărbătorește eternitatea, independența, libertatea și viața.
Sărbătorește eternitatea, independența, libertatea și viața! Sărbătorește clipa! În acest fel, toată viața ta va fi o sărbătoare. Sărbătoare fericită! Viață fericită!
💖
Autor: Mihail Ispan