04/02/2026
Astfel de mărturii de suflet, într-o zi cu semnificație - Ziua Mondială a Luptei Împotriva cancerului- dau valoare muncii noastre ca și specialiști în domeniu! Adaugă Scop și Sens fiecărei clipe petrecute alături de pacienți!
Mulțumesc ZsuzsiMH pentruîncredrea acordată!
Ești o învingătoare!
Nimeni nu trebuie să treacă Singur prin cancer!
Spitalul Oncologic Medex
Asociatia Oameni Buni -Tg.Mures
🥰
Astăzi, de Ziua mondială de luptă împotriva cancerului, vă invităm să lecturați povestea de învingătoare a Zsuzsanei Moldovan-Horvath, povestită atât in limba româna, cât si in maghiară.💜
"Sunt Zsuzsi MH și fac parte din grupul bolnavilor oncologici, având cancer tiroidian.
Nu m-am mirat deloc când, în cursul lunii noiembrie 2024, medicul endocrinolog m-a anunțat că, în urma puncției efectuate, diagnosticul este “rău”, oficial “frotiu malign-Bethesda 6”, întrucât, eram în cea mai grea perioadă a vieții mele, eram istovită fizic și psihic. Reacția mea a fost: “știam că doar o boală gravă poate urma”.
La început nici nu eram speriată sau, cel puțin, nu-mi dădeam seama. Am acționat ca un robot, luând legătura cu medicul chirurg, după care m-am dus la operație și am așteptat să treacă timpul, fără să mă gândesc la un viitor anume.
A început să se instaleze panica când am văzut reacția celor din familie și a celor din jur, când aceștia au văzut gâtul meu tăiat, că nu pot vorbi și au aflat de boala de care sufăr.
Mai apoi, panica s-a accentuat când am primit rezultatul buletinului histopatologic și am citit cuvântul „metastază”. Diagnosticul era; carcinom papilar tiroidian, varianta convențională, multifocal, bilateral, stadiu pT1a (m) N1A, metastaze în 5 din 8 limfonodului ai compartimentului central. Deși nu cunoșteam exact înțelesul cuvântatului metastază, pentru mine era egal cu o moarte iminentă.
Prima dată când am plâns când am intrat în posesia certificatului de handicap, întrucât am trăit acel moment ca și o confirmare a gravității bolii mele. În sinea mea, speram să mi se respingă cererea, întrucât nu sunt chiar așa de bolnavă.
Astfel, când am ajuns, în luna mai, la terapia cu iod radioactiv, am considerat că această terapie va încheia perioada nefastă a vieți mele și va începe vindecarea fizică și psihică.
Doamna psiho-oncolog Anamaria Cristina Hambețiu ea însăși pacient oncologic și beneficiar Asociatia Oameni Buni, mi-a "tradus" pe înțelesul meu documentele medicale și m-a invitat la o întâlnire a comunității din Târgu Mureș.
Datorită întâlnirilor din cadrul acestei asociații, ajungând să fac parte din acest grup alături de atâtea suflete minunate și participând la evenimentele organizate, mi-am recăpătat dorința de viață și am dobândit dorința de a ajuta pe alții.
Ca un final fericit, vă pot împărtăși faptul că, cu ocazia controlului medicul endocrinolog mi-a spus: „Considerați-vă vindecată”!"
"Zsuzsa vagyok, és a pajzsmirigyrákos onkológiai betegek csoportjához tartozom.
Egyáltalán nem lepődtem meg, amikor 2024 novemberében az endokrinológus bejelentette, hogy a punkciót követően a diagnózis „rossz”, hivatalosan „malignus kenetvizsgálat – Bethesda 6”, mivel életem legnehezebb időszakában voltam, fizikailag és mentálisan is kimerültem. A reakcióm az volt: „Tudtam, hogy csak egy súlyos betegség következhet.”
Először nem éreztem félelmet, vagy legalábbis nem tudatosult bennem. Úgy viselkedtem, mint egy robot, felvettem a kapcsolatot a sebésszel, majd elmentem a műtétre és vártam, hogy teljen az idő, anélkül, hogy a konkrét jövőre gondoltam volna.
Pánikba estem akkor amikor láttam a családom és a körülöttem lévők reakcióját, amikor a torkom elvágásával látták, hogy nem tudok beszélni, és megtudták, milyen betegségben szenvedek.
Aztán fokozódott a pánik amikor megkaptam a szövettani leletet és elolvastam az „áttét” szót. A diagnózis a következő volt: papilláris pajzsmirigyrák, konvencionális variáns, multifokális, kétoldali, pT1a (m) N1A stádium, áttétek a központi rekesz 8 nyirokcsomójából 5-ben. Bár nem tudtam az áttét szó pontos jelentését, számomra a közvetlen halállal volt egyenlő.
Először akkor sírtam, amikor megkaptam a rokkantsági igazolványomat, mivel ezt a pillanatot betegségem súlyosságának megerősítéseként éltem meg. A szívem mélyén reméltem, hogy elutasítják a kérelmemet, mivel valójában nem vagyok olyan beteg.
Így amikor májusban megérkeztem a radioaktív jódterápiára úgy gondoltam, hogy ez véget vet életem nehéz időszakának és elkezdődik a fizikai és mentális gyógyulás.
Ana Maria Hambetiu pszichoonkológus asszony, aki maga is onkológiai beteg és a Jó Emberek Egyesületének kedvezményezettje, „lefordította” az orvosi dokumentumaimat őn is megétrtsem és meghívott egy közösségi találkozóra Marosvásárhelyen.
Az egyesületen belüli találkozóknak köszönhetően, hogy e sok csodálatos lélekkel rendelkező csoport tagjává váltam és részt vettem a szervezett eseményeken, visszanyertem az életkedvemet és megszületett a vágy, hogy másokon segítsek.
Boldog befejezésként megoszthatom veletek, hogy a felűlvizsgálat alkalmával az endokrinológus azt mondta, hogy „Tekintsd magad gyógyultnak”!"
