10/03/2021
Sunt kinetoterapeut de 9 ani cu mai multe specializări, dar atracția cea mai mare am simțit-o pentru copii și bebeluși. De ce? Pentru că întotdeauna m-am simțit apropiată de ființele fragile, cărora trebuie să li se asigure un bun start în viață.
Pentru obținerea celor mai bune rezultate, trebuie luate măsuri terapeutice cât mai devreme posibil. Cu ajutorul terapiei Vojta tulburările de mișcare pot fi tratate cu succes încă de la început (de la naștere).
Cât mai curând, cu atât mai bine, cu scopuri diferite bineînțeles. În orice caz, terapia poate influența procesul de maturizare și creștere armonioasă a individului. Se ajunge la o schimbare pozitivă a coordonării mișcării la prindere, verticalizare, mers și vorbit (sentimentele pozitive conduc la performanțe de comunicare vizibil îmbunătățite.)
În ceea ce privește dezvoltarea fizică armonioasă, specialistul urmărește etapele normale de dezvoltare neuro-motorii ale copilului, în primul an de viață al bebelușului, pentru a-i imprima acestuia un stil de viață cât mai complex și sănătos.
În cazul unui copil cu risc, (prematur, cu un scor APGAR mai mic de 8, la naștere) pot apărea probleme în dezvoltarea neuromotorie, care trebuie identificate și corectate cât mai curând după venirea sa pe lume.
În aceste cazuri se poate interveni cu recuperarea neuromotorie, care constă într-un set de tehnici și metode specifice, menite să corecteze deficiențele musculare și articulare ale copilului.
Întrebări frecvente:
1 De ce plâng copiii la terapie?
Eh, nu toți copii plâng la terapie! Unii plâng, deoarece locomoția reflexă este extrem de eficace, desigur pentru un sugar sau copil mic, neobișnuită și foarte obositoare. Starea de activare, dorită terapeutic , se exteriorizează la sugar în timpul tratamentului, în mod normal, prin sunetul efortului, sau țipete. Aceasta conduce, la unii părinți la iritație, și îi lasă să creadă că copilului îi produce durere. Țipătul la această vârstă este un mijloc de exprimare adecvat și important al micului pacient, care așa reacționează și când se întâmplă ceva benefic cu el, dar el nu știe. De regulă, după un scurt timp de obișnuire, plânsul nu mai e așa intens și în pauzele dintre exerciții și după terapie, se oprește. La copiii mai mari, cu cei care se poate comunica verbal, nici nu se pune această problemă.
2 Cât durează recuperarea prin kinetoterapie
Abordarea pacientului trebuie individualizată și adoptată în funcție de afecțiunea prezentată și în același timp se va avea în vedere limitările și posibilitățile pacientului. În urma evaluării de către kinetoterapeut se va stabili (de comun acord cu aparținătorii) durata și frecvența ședințelor de recuperare.
Răspunsul terapeutic nu survine în același maniera sau promptitudine la toți pacienți, de aceea uneori este necesară prelungirea programului și/sau readaptarea lui. Terapia se poate întinde pe săptămâni, luni, chiar ani.
3. Cum pot ajuta părinții în eficiența terapiei?
Terapia kineto implică și părinții. Aparținătorii trebuie să fie sprijin atât pentru copil cât și pentru terapeut. Ei trebuie să înțeleagă beneficiile terapiei fizice chiar dacă aceasta uneori presupune stres și disconfort. Trebuie să își încurajeze copii și să aibă o atitudine deschisă față de kinetoterapeut. Colaborarea cu terapeutul este în folosul copilului, sunt de ajutor toate informațiile privind starea și reacțiile pacientului. Atitudinea hiperprotectivă poate dăuna și poate încetini recuperarea!
Învățarea părinților și aplicarea tehnicilor mai simple acasă, care nu necesită echipament special, aduce la rezultate mai vizibile pe un termen scurt.
Mulțumesc pentru atenția acordată.
Cu mult drag, Pataki Helén
