05/02/2026
Cum este să fii psiholog?
Este mai puțin despre a vorbi și mult mai mult despre a știi când să taci.
Despre a rămâne prezent atunci când cineva își spune povestea cu nod în gât sau o spune foarte repede, ca să nu doară.
Este despre a nu intra peste om cu soluții, chiar dacă ai putea.
Despre a avea răbdare cu procesele care nu se mișcă „frumos” și despre a înțelege că vindecarea nu urmează un program liniar.
Canapeaua asta vede mult.
Lacrimile care apar fără avertisment.
Pauzele lungi în care pare că nu se întâmplă nimic.
Momentele în care cineva spune pentru prima dată ceva ce n-a avut voie să spună niciodată.
A fi psiholog înseamnă și să duci responsabilitatea spațiului pe care îl creezi.
Să fii suficient de stabil încât celălalt să se poată sprijini.
Suficient de uman încât să nu transformi durerea într-un „caz”.
Nu repari.
Nu grăbești.
Nu forțezi insight-uri.
Doar ții spațiul în care ele pot apărea.
Iar uneori, asta este mai mult decât suficient.
-----
