17/10/2025
Era prin vara lui 2015, perioada in care Piata Unirii din Timisoara se afla in reabilitare. Pe vremea aia, lucram intr-un cabinet de contabilitate pe strada Episcop Augustin Pacha, aproape de coltul cu Piata.
Ajung la birou intr-o dimineata, cu ochii scosi de somn. Forfota mare pe santier. Langa intrarea in cladire, un autoturism alb se chinuie sa plece in treaba lui, pe soseaua semi-blocata de muncitori, utilaje si mormane de pavaje, asa ca da cu spatele. Trec pe langa el, verific rapid cutia postala si apoi urc scarile. Nu apuc sa bag cheia in usa sa deschid, ca aud un zgomot ca o trosnitura.
Nimic iesit din comun. De cand incepuse santierul, auzeam zgomot de trosnituri la fiecare cateva minute.
Ajunsa in birou, dau drumul la laptop, torn cafeaua in cana. Pana pornesc toate, ma duc la o tigara.
Cobor scarile in lumea mea, facand in minte lista cu ce aveam de facut in ziua respectiva, cu cana intr-o mana si tigara aprinsa in cealalta. Ies din cladire, ca gura-casca, curioasa sa vad care ce mai darama. Ajunsa in dreptul portii, de undeva de langa mine, aud un fâsâit continuu. Nu-mi ia mult sa fac legatura: masina care daduse cu spatele lovise de fapt teava de gaz, iar zgomotul pe care il auzisem eu fusese exact cel cauzat de impactul dintre bara din spate a masinii si nenorocirea aia de teava deformata si iesita in afara, lasata de izbeliste dupa ce muncitorii decopertasera respectivul perimetru de asfalt.
In secunda doi, sting tigara si o iau la goana pe scari. Intru in birou. Unde mi-e telefonul? Ma-ntorc spre colegele mele:
-Sunati repede la Deranjamente la EON, cineva a spart teava de gaz si sunt scurgeri!
Gasesc intr-un final telefonul aruncat undeva la fundul rucsacului, sun la 112, explic ce s-a intamplat. Cobor inapoi.
Politia locala deja inconjura zona. Dau buletinul politistului de la Locala, ii explic ce s-a intamplat, ca eu am apelat 112, ca au sunat colegele mele la Gaze, etc.
-Ati vazut numarul de inmatriculare al masinii?
-Dracu s-a uitat, nici nu mi-a trecut prin cap sa ma uit. Nu parea nimic in neregula. Se mai blocheaza cate unul pe strada aflata in santier. Zgomotul l-am auzit cand eram deja la intre etaje. Stiu doar ca masina era alba, asta e tot ce imi amintesc.
Cateva minute mai tarziu, cei de la EON verificau tevile. Ajunge, intre timp, si masina de Pompieri. Inspecteaza situatia. Nu se dispune evacuarea cladirii. Intreb unul din pompieri:
-Sarim in aer?
-Nicio sansa, doamna! Degajarea e inafara. Intr-adevar, daca degajarea s-ar fi produs in interior, riscurile ar fi fost altele. Dar asa, nu se pune problema.
Evident, asta nu insemna ca nu trebuie intervenit, ci doar ca situatia a fost una fericita.
A durat vreo ora si ceva toata interventia. N-a patit nimeni nimic, oamenii si-au facut treaba, noi ne-am intors la lucru, normal.
Episodul din Cartierul Rahova mi-a adus aminte de Piata Unirii din vara lui 2015.
Altfel spus, daca se actioneaza repede, poate ca putem evita unele tragedii. Dar asta mai tine si de oameni, nu doar de energii si astre.
