Neopeducatia

Neopeducatia Nu ne naștem părinți.Devenim. Noi ne-am propus să te ajutăm să devii unul mai bun.

Sunt psiholog și psihoterapeut cu experiență de peste 20 de ani în practica privată și organizațională. Debutul experienței profesionale a fost alături de copiii abandonați din Centrul de Plasament, unde timp de 7 ani a lucrat cu tematica abandonului și a traumei complexe.

În următorii 4 ani mi-am desfășurat activitatea profesională într-un Centru de Consiliere Psihologică, având ca atribuții evaluarea, consilierea și psihoterapia copiilor din Centre de Plasament, copiilor aflați în familii de plasament și copiilor adoptați. Mai apoi, 6 ani de zile, în cadrul Asociației Ador Copiii am sprijinit, din punct de vedere psihologic, peste 200 de familii să adopte un copil, desfășurând activități de pregătire teoretică a familiilor care doresc să adopte (cursuri de dobândire a abilităților de părinte adoptiv, care sunt obligatorii pre-adopție), dar și consiliere, psihoterapie post-adopție. Am absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității de Vest Timișoara, urmând, mai apoi, un master în Consiliere Familială și de Cuplu și un Master în Psihologia Copilului Mic și a Relațiilor sale Interpersonale. A participat la numeroase Conferințe Naționale pe tematica psihologiei și a susținut cursuri, workshop-uri, seminarii și conferințe în țară despre psihologia copilului și a familiei. Timp de 1 an de zile, am desfășurat activități de consiliere educațională în Franța, în cadrul unei instituții ce protejează minorii izolați de diferite naționalități. Formările profesionale desfășurate de-a lungul anilor au cuprins tematici diverse, de la psihologia relațională de cuplu, la parenting, la trauma complexă a copilului abandonat, la tulburările comportamentale și emoționale ale copiilor și alte teme din sfera psihologiei.

19/02/2026

Ești la un pas de explozie? Citește asta. 👇

Parentingul nu este doar despre ce facem pentru copii, ci și despre cm ne simțim noi în timp ce o facem. De multe ori, ignorăm semnalele de alarmă ale corpului nostru până când este prea târziu și „erupem”. 🌋

Iată semnele că rezervorul tău este gol:
1️⃣ Hipersensibilitate la zgomot: Un simplu plâns sau sunetul unei jucării ți se pare insuportabil.
2️⃣ Reacții disproporționate: Te trezești țipând pentru un pahar cu apă vărsat, deși știi că e doar un accident.
3️⃣ Nevoia de izolare: Simți o dorință acută să fugi, să te încui în baie sau să dispari pentru câteva momente.
4️⃣ Tensiune fizică: Maxilar încleștat, umeri ridicați sau o greutate în piept care nu dispare.
5️⃣ Ceață mentală: Nu te poți concentra și simți că acționezi pe „pilot automat”.

Dacă te regăsești în cel puțin două puncte, corpul tău îți cere o pauză. Self-care-ul nu este egoism, este mentenanță de siguranță pentru familia ta. 🛑

Care dintre aceste semne îl simți cel mai des în ultima perioadă? Hai să vorbim în comentarii. 👇

Te-ai întrebat vreodată de ce plânsul copilului tău îți provoacă uneori o iritare care urcă rapid spre furie? De ce un r...
19/02/2026

Te-ai întrebat vreodată de ce plânsul copilului tău îți provoacă uneori o iritare care urcă rapid spre furie? De ce un refuz banal sau o criză de tantrum te „activează” atât de tare încât simți că îți pierzi controlul?

Adevărul este adesea inconfortabil: Nu ne enervează plânsul lui, ci ceea ce plânsul lui trezește în noi. 🧠

Dacă ai crescut într-o casă unde:
❌ „Nu ai de ce să plângi!” era singura consolare,
❌ Exprimarea furiei era pedepsită,
❌ Emoțiile tale erau considerate „mofturi”,..atunci emoția copilului tău este un trigger.

Când el plânge liber, subconștientul tău reacționează la nedreptatea pe care ai trăit-o tu. E ca și cm „copilul tău interior” urlă: „Mie nu mi s-a permis să fac asta, de ce el are voie?!” Reacția ta disproporționată spune mult mai multe despre trecutul tău decât despre prezentul copilului tău. El nu te sfidează, el doar trăiește ceea ce tu ai fost învățat(ă) să reprimi.

✨ Provocare pentru data viitoare:

Data viitoare când simți că „erupi” pentru un motiv minor, oprește-te o secundă și întreabă-te:
„Câți ani am eu în momentul acesta? Simt asta ca un adult de 35 de ani sau ca un copil rănit de 5 ani?”

Diferența dintre o reacție și un răspuns conștient stă în această secundă de introspecție. Parentingul este, în mare parte, despre a ne crește pe noi înșine, în timp ce îi creștem pe ei. 🤍

Tu ce comportament al copilului tău simți că este cel mai mare „buton” pentru tine? Hai să explorăm împreună în comentarii. 👇

18/02/2026

Tantrum = „Nu mă sfidează, are nevoie de mine!” 😭➡️🤝

Adesea, când vedem un tantrum, creierul nostru de adult intră în modul „luptă sau fugi”. Simțim frustrare, furie, vinovăție. Ne întrebăm: „Oare face asta intenționat, doar ca să mă enerveze?”

Și totuși, adevărul e altul. Pentru un copil mic (și uneori și pentru unul mai mare), tantrumul este vârful aisbergului. Sub el se ascund:

Oboseala cronică sau lipsa somnului.

Foamea sau o nevoie fizică.

Emoții copleșitoare (frustrare, tristețe, frică) pe care nu știe să le numească sau să le gestioneze.

Sentimentul de deconectare de la tine sau de lipsă de control.

Data viitoare când vezi un tantrum, oprește-te o secundă. Încearcă să privești dincolo de „comportament” și să te întrebi: „Ce nevoie neîmplinită încearcă el să-mi comunice acum?”

Nu e ușor, dar e drumul spre o relație mai armonioasă. ❤️

Tu ce crezi că încearcă să-ți spună copilul tău prin cele mai dificile comportamente? Spune-ne în comentarii! 👇

17/02/2026

Drama bananei tăiate „greșit” – De ce plânge, de fapt? 🍌💔

Pentru noi, e doar un fruct. Pentru un copil de 2-3 ani, este o prăbușire a controlului.

La această vârstă, copiii încep să realizeze că sunt persoane separate de noi, dar au zero putere de decizie. Noi decidem când se trezesc, cu ce se îmbracă, unde merg.

Banana aia era proiectul lui. În mintea lui, el „știa” cm trebuie să arate. Când ai tăiat-o fără să-l întrebi, i-ai luat singura fărâmă de autonomie pe care o simțea.

Ce facem în loc să ne enervăm? 1️⃣ Nu minimiza: „E doar o banană” nu ajută. Pentru el, e o tragedie. 2️⃣ Numește emoția: „Ești supărat că am tăiat-o? Tu voiai să fie întreagă, așa-i?” 3️⃣ Oferă control înapoi: „Îmi pare rău că nu te-am întrebat. Vrei să o mănânci așa sau vrei să încercăm să o 'lipim' cu unt de arahide?” (sau pur și simplu oferă-i altă alegere mică).

Parentingul devine mai ușor când înțelegem că nu e despre obrăznicie, ci despre dezvoltarea creierului. 🧠✨

Ți s-a întâmplat și ție? Ce alt obiect „banal” a declanșat o criză majoră azi? Scrie-mi în comentarii! 👇

„Nu vreau!” – Ce spune copilul tău, de fapt? 🗣️De multe ori, în spatele opoziției se ascunde o nevoie pe care cel mic nu...
16/02/2026

„Nu vreau!” – Ce spune copilul tău, de fapt? 🗣️

De multe ori, în spatele opoziției se ascunde o nevoie pe care cel mic nu știe să o exprime. Copiii nu au încă vocabularul emoțional necesar pentru a spune: „Mă simt nesigur” sau „Mi-e dor de tine”. Așa că folosesc ce au la îndemână: refuzul și furia.

Iată un mic „dicționar” de buzunar pentru momentele de criză:

🚩 Spune: „Ești o mamă rea!” / „Nu te mai iubesc!”
💡 Traducere: „Sunt copleșit de furie și nu știu ce să fac cu ea. Mi-e teamă de cât de tare simt această emoție și am nevoie să fii tu ancora mea acum.”

🚩 Spune: „Nu vreau să mă încalț!” (deși ieșeați la joacă)
💡 Traducere: „Simt că nu am avut niciun control asupra vieții mele azi. Am nevoie să decid și eu ceva, chiar și un lucru mărunt, ca să mă simt în siguranță.”

🚩 Spune: „Mai vreau o poveste!” (după ce ai citit deja trei)
💡 Traducere: „Nu sunt pregătit să mă despart de tine și să rămân singur cu gândurile mele în întuneric. Mi-a fost dor de tine azi.”

🚩 Spune: „Nu-mi place mâncarea asta!” (deși ieri i-a plăcut)
💡 Traducere: „Sunt obosit după o zi lungă la grădiniță și tot ce e nou sau diferit îmi consumă și ultima picătură de energie. Am nevoie de confort.”

De ce contează această traducere?
Când auzim nevoia, nu comportamentul, parentingul se transformă din „luptă pentru putere” în „colaborare”. Nu înseamnă că nu punem limite, ci că le punem cu empatie.

✨ Provocare pentru tine:
Care este fraza sau comportamentul care te pune cel mai des în dificultate? Scrie-o mai jos în comentarii și încercăm să o traducem împreună în limbajul nevoilor! 👇

15/02/2026

Nu poți învăța pe cineva să înoate în timp ce se îneacă. 🌊 La fel, nu poți învăța un copil să se comporte bine în timp ce e copleșit de emoții. Întâi scoate-l la mal (conectare), apoi învață-l tehnica (corectare). 👇 Ai încercat asta azi?

Eliberează-te de presiunea de a fi un „Părinte Perfect”. ✨Trăim într-o eră în care simțim că trebuie să fim de toate: an...
14/02/2026

Eliberează-te de presiunea de a fi un „Părinte Perfect”. ✨

Trăim într-o eră în care simțim că trebuie să fim de toate: animatorul copilului, bucătarul perfect, profesorul ideal și partenerul impecabil. Ne epuizăm încercând să bifăm totul, uitând esențialul.

Copilul tău nu are nevoie de un super-erou care nu obosește niciodată. Are nevoie de un „Port Sigur”. ⚓

Ce înseamnă să fii un loc sigur?

Să poată veni la tine cu o greșeală, fără teama de a fi judecat.

Să poată plânge pe umărul tău după o zi grea la școală.

Să știe că, indiferent cât de mult a dat-o în bară, acasă este locul unde este acceptat și înțeles.

Când ești un loc sigur, îi oferi copilului tău rădăcini. Și doar cu rădăcini puternice va avea curajul să-și întindă aripile.

Dacă simți că azi ai eșuat la capitolul „perfecțiune”, amintește-ți: atâta timp cât ești locul lui de siguranță, ai reușit tot ce contează. ❤️

13/02/2026

Te-ai surprins vreodată țipând: „Încetează odată cu țipetele!”?

Este paradoxul în care cădem cei mai mulți dintre noi. Cerem liniște prin zgomot, cerem respect prin agresivitate și cerem control pierzându-ne propriul control.

Adevărul din spatele oglinzii:Copiii noștri au sistemul nervos conectat la al nostru. Dacă noi suntem în modul „luptă sau fugi”, ei nu au nicio șansă să fie calmi.
Ei nu învață din predicile noastre despre bune maniere, ci „absorb” modul în care noi gestionăm stresul, oboseala sau furia.
Cea mai grea lecție în parenting? Să te educi pe tine în timp ce îi crești pe ei.

🧠 Provocarea pentru tine astăzi:Data viitoare când simți că „borcanul cu răbdare” dă pe afară, nu reacționa imediat. Oprește-te. Inspiră de 3 ori. 3. Adu-ți aminte: Tu ești cel care setează „temperatura emoțională” în casă.

🌡️ Schimbarea comportamentului lor începe cu gestionarea reacției tale. Ești gata să încerci? Lasă un „Azi aleg calmul” în comentarii dacă accepți provocarea! 👇

12/02/2026

Ești părinte, nu martir. ✋

Dacă ești la capătul puterilor, nu-i poți ajuta pe ei. Să îți iei 10 minute pentru tine nu este egoism, este STRATEGIE de parenting.

Un părinte odihnit are răbdare. Un părinte epuizat doar reacționează.

Alege să te reîncarci, fără vinovăție. 🔋

Tu ce mic „moment pentru mine” ai avut azi? Scrie în comentarii! 👇

11/02/2026

De ce „nu te aude” când îi ceri ceva? 🙉
De multe ori, transformăm parentingul într-o serie de comenzi: „Pune hainele!”, „Spală-te pe dinți!”, „Vino la masă!”. Și ne mirăm de ce primim ignorare sau refuz. Adevărul este că un creier aflat în rezistență (stresat, obosit sau distrat de joacă) nu poate recepta instrucțiuni. Are nevoie de un „pod” emoțional.
Regula de aur în psihoterapie: CONEXIUNE înainte de CORECPȚIE.

Înainte de a cere ceva, asigură-te că ești conectat cu el.
👉 Stai față în față.
👉 Validează ce face el în acel moment („Văd că te distrezi cu mașinuțele alea”). 👉 Abia apoi introdu cererea.

Pare un ocol, dar este de fapt cea mai scurtă cale spre colaborare. Tu ce strategie folosești când simți că vorbesti cu pereții? Scrie-mi în comentarii! 👇

10/02/2026

⚖️ Echilibrul dintre „mână de fier” și „libertate totală”. Flexibilitatea nu înseamnă haos. Ea există doar atunci când structura este deja creată. Fără limite, copilul se simte nesigur, ca într-o barcă fără vâsle. O regulă poate fi flexibilă în situații excepționale, dar fundamentul rămâne același. Structura oferă siguranță, adaptarea oferă înțelegere.

09/02/2026

👵👴 Bunicii răsfață, părinții educă. Dar unde tragem linia? Limitele cu bunicii nu sunt un semn de lipsă de respect, ci o necesitate pentru siguranța copilului. Claritatea reduce conflictele. ☕ Discută regulile „de aur” (somn, ecrane, dulciuri) cu calm, înainte de vizită. Bunicii sunt aliații tăi, nu adversarii, dacă există comunicare.

Address

Alexandru Odobescu Nr. 82
Timisoara

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Neopeducatia posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram