Neopeducatia

Home
Romania
Timisoara
Neopeducatia

Nu ne naștem părinți.Devenim. Noi ne-am propus să te ajutăm să devii unul mai bun.

Sunt psiholog și psihoterapeut cu experiență de peste 20 de ani în practica privată și organizațională. Debutul experienței profesionale a fost alături de copiii abandonați din Centrul de Plasament, unde timp de 7 ani a lucrat cu tematica abandonului și a traumei complexe.

În următorii 4 ani mi-am desfășurat activitatea profesională într-un Centru de Consiliere Psihologică, având ca atribuții evaluarea, consilierea și psihoterapia copiilor din Centre de Plasament, copiilor aflați în familii de plasament și copiilor adoptați. Mai apoi, 6 ani de zile, în cadrul Asociației Ador Copiii am sprijinit, din punct de vedere psihologic, peste 200 de familii să adopte un copil, desfășurând activități de pregătire teoretică a familiilor care doresc să adopte (cursuri de dobândire a abilităților de părinte adoptiv, care sunt obligatorii pre-adopție), dar și consiliere, psihoterapie post-adopție. Am absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității de Vest Timișoara, urmând, mai apoi, un master în Consiliere Familială și de Cuplu și un Master în Psihologia Copilului Mic și a Relațiilor sale Interpersonale. A participat la numeroase Conferințe Naționale pe tematica psihologiei și a susținut cursuri, workshop-uri, seminarii și conferințe în țară despre psihologia copilului și a familiei. Timp de 1 an de zile, am desfășurat activități de consiliere educațională în Franța, în cadrul unei instituții ce protejează minorii izolați de diferite naționalități. Formările profesionale desfășurate de-a lungul anilor au cuprins tematici diverse, de la psihologia relațională de cuplu, la parenting, la trauma complexă a copilului abandonat, la tulburările comportamentale și emoționale ale copiilor și alte teme din sfera psihologiei.

20/01/2026

Telefonul tău are buton de „pauză”. Copilăria lor, nu. ⌛
De multe ori suntem „acolo”, dar nu suntem „prezenți”. Suntem în aceeași cameră cu copiii noștri, dar mintea noastră este la mii de kilometri distanță, scrollând printre viețile altora sau e-mailuri de serviciu.

Când le spunem constant „imediat” în timp ce privim un ecran, le transmitem un mesaj subtil, dar dureros: „Ceea ce se întâmplă aici, în lumea virtuală, este mai interesant/important decât tine.”

Nu e vorba despre a nu mai folosi tehnologia deloc. E vorba despre acele momente de aur în care copilul ne caută privirea. Dacă ochii noștri sunt mereu aplecați spre un ecran, cm le putem cere lor să ridice privirea din tablete?

Suntem prima generație care trebuie să lupte activ pentru a nu fi „furați” de algoritmi din propriile case.

Provocarea de azi: Pune telefonul într-o altă cameră timp de 30 de minute. Joacă-te, privește-i în ochi, ascultă-i fără întreruperi. Vei vedea că „plictiseala” lor dispare instant când primește atenția TA.

👇 Tu de câte ori pe zi te surprinzi spunând „imediat” din cauza telefonului? Să fim sinceri, cu toții trecem prin asta. Hai să ne susținem reciproc.

19/01/2026

👂Auzim des: „Te manipulează prin plâns” sau „Face asta ca să te testeze”. Psihologia ne spune altceva: Manipularea este o funcție cognitivă superioară pe care creierul unui copil mic nu o posedă încă.

😇Când copilul plânge, el nu are un plan strategic să îți strice ziua. El are o nevoie: de somn, de hrană, de siguranță sau de conectare. El folosește singurele instrumente pe care le are la dispoziție pentru a supraviețui și a se simți bine.

Dacă privești comportamentul lui ca pe o manipulare, vei răspunde cu furie. Dacă îl privești ca pe o nevoie, vei răspunde cu ajutor.
📌Tu ce cuvânt alegi să folosești în loc de „manipulare”?

‼️(Sugestie: „Nevoie”, „Strigăt după ajutor”, „Copleșire”).

18/01/2026

Familia este primul loc în care copilul cu autism învață că este în siguranță.
Este spațiul unde nu trebuie să se explice, să se grăbească sau să se „potrivească”.

Integrarea în societate începe acasă:
cu răbdare, consecvență, validare și multă iubire.

Când familia crede în copil, și lumea începe, încet, să creadă.
💙♾️

17/01/2026

Cea mai grea bătălie în parenting nu se dă cu cel mic, ci cu propriile noastre impulsuri. 🌊

De multe ori, nevoia noastră de a controla copilul vine dintr-o teamă interioară: teama de a nu eșua, teama de judecata celorlalți sau, pur și simplu, epuizarea.

Însă controlul forțat naște rezistență sau supunere din frică. Niciuna dintre acestea nu construiește un adult sănătos.

Ghidarea, în schimb, se naște din conexiune. Iar pentru a ghida, ai nevoie de claritate. Nu poți vedea drumul clar dacă ești orbit de furie sau frustrare. De aceea, cea mai mare investiție în educația copilului tău este propria ta stabilitate emoțională.

Când înveți să îți gestionezi propriile „butoane”, încetezi să mai reacționezi și începi să răspunzi cu înțelepciune. Atunci devii ghidul de care copilul tău are nevoie pentru a explora lumea în siguranță.

Care este situația în care îți este cel mai greu să îți păstrezi controlul de sine? Hai să vorbim în comentarii. 👇

16/01/2026

Copiii cu autism nu au nevoie să fie reparați. Au nevoie să fie înțeleși, acceptați și iubiți exact așa cm sunt. Ascultă cu inima, nu cu prejudecățile.

15/01/2026

Te-ai întrebat vreodată de ce uneori „explodezi” din nimic? De multe ori, cauza nu este comportamentul copilului, ci suprasolicitarea senzorială. Când sistemul nostru nervos este bombardat de sunete, mișcare și cerințe simultane, intrăm în modul de supraviețuire.

💡 Sfat: Data viitoare când simți că atingi pragul critic, spune: „Am nevoie de 2 minute de liniște pentru a fi din nou un părinte bun”. E dreptul tău să pui această limită.

14/01/2026

De ce „pedeapsa prin tăcere” doare mai tare decât o ceartă? 😶🛑
Multe generații au crescut cu această metodă: „Dacă nu ești cuminte, mama nu mai vorbește cu tine”. Pare o metodă „blândă” pentru că nu implică țipete sau lovituri.

Dar în psihologie, tăcerea este una dintre cele mai dureroase forme de respingere.

Creează teroare: Pentru un copil, abandonul emoțional este egal cu moartea. Când părintele tace, lumea copilului se prăbușește.
Nu învață nimic: Tăcerea nu explică ce a greșit, ci doar că „tu ești atât de rău, încât nu meriți prezența mea”.
Anxietate pe viață: Copilul învață că iubirea este condiționată.
Mesaj cheie: Dacă ai nevoie de spațiu ca să te calmezi, spune-i: „Sunt supărat/ă acum și am nevoie de 10 minute să mă liniștesc, dar mă întorc la tine”. Nu folosi absența ta ca armă.
Ai simțit vreodată tăcerea ca pedeapsă în copilărie? Cum te-a făcut să te simți?😇

13/01/2026

Limitele sunt necesare. Ele sunt gardul care îi oferă copilului siguranță în curtea vieții. Dar există o diferență uriașă între a pune o limită comportamentului și a respinge copilul ca persoană. ✋❤️

Multe dintre metodele tradiționale de disciplină se bazează pe frică și pe amenințarea cu pierderea relației („Dacă nu ești cuminte, nu te mai iubesc / plec de lângă tine”). Pentru un copil, asta este cea mai mare teroare posibilă.

Poți spune „NU avem voie să lovim” (limită), rămânând lângă el în timp ce plânge (conectare). Limita spune ce facem, conectarea spune că ești iubit indiferent de ce faci.

Asta construiește un adult care știe să spună „nu” și să accepte „nu”, fără să se simtă distrus emoțional. 🌈

Care dintre cele 3 ți se pare cel mai greu de evitat în momentele de stres?

12/01/2026

Ai observat că atunci când îi spui unui copil aflat în plină criză de plâns să se liniștească, efectul este exact invers? Parcă apeși pe un buton care accelerează haosul. 🌪️

Nu este „rea voință” și nici manipulare. Există o explicație neurologică fascinantă în spatele acestui fenomen.

🧠 Creierul la butoane: „Etajul” vs. „Parterul”
În timpul unui tantrum sau al unei crize emoționale, creierul copilului suferă o „scurtcircuitare”.

Creierul rațional (etajul, responsabil cu logica și calmul) este complet OFFLINE.

Creierul emoțional (parterul, responsabil cu supraviețuirea) preia controlul total.

În acel moment, copilul se află în modul „luptă sau fugi”. Biologic, el nu mai are acces la partea din creier care procesează instrucțiunile tale.

🌊 Analogia înecului
Imaginează-ți că cineva se îneacă în mijlocul oceanului. Ai încerca să îi predai lecții de înot în acel moment? I-ai striga de pe margine „Fii calm și plutește”?

Evident că nu. Mai întâi îl scoți din apă. Mai întâi îi oferi un colac de salvare.

„Liniștește-te!” este o lecție de înot oferită unui om care se îneacă. Copilul nu se poate liniști singur pentru că biologia lui nu este încă suficient de matură pentru a face asta fără ajutor.

❤️ Soluția: Co-reglarea
Copilul tău nu are nevoie de critici sau de explicații logice în timpul crizei. Are nevoie de co-reglare.

Asta înseamnă că TU trebuie să fii ancora lui. ⚓ Sistemul lui nervos are nevoie să se „împrumute” de la calmul tău. Dacă tu rămâi liniștit/ă, cobori la nivelul lui și îi transmiți prin limbajul corpului că este în siguranță, creierul lui va începe, treptat, să se reconecteze.

Mesajul pe care el trebuie să îl simtă (nu neapărat să îl audă) este: „Eu sunt calm/ă. Eu pot gestiona această furtună, chiar dacă tu nu poți acum. Ești în siguranță cu mine.”

Liniștea ta este cea care o va îmblânzi pe a lui. Nu imediat, dar sigur. 🧘‍♂️✨

💬 Tu ce metodă folosești pentru a-ți păstra calmul atunci când simți că situația scapă de sub control? Hai să facem schimb de strategii în comentarii! 👇

11/01/2026

Comportamentul este doar vârful aisbergului. Sub apă se află nevoile, emoțiile și lipsa de abilități de auto-reglare. 🧊

Un copil nu „este” rău, ci „are” un moment greu. Când reușim să privim dincolo de acțiunea lor și să vedem copilul speriat sau obosit din spatele ei, jumătate din problemă este deja rezolvată.

Nu te mai întreba „Cum să opresc asta?”, ci întreabă-te „De ce are nevoie acum?”. Răspunsul s-ar putea să te surprindă: de cele mai multe ori, are nevoie de MAI MULTĂ conectare cu tine, nu de izolare sau pedeapsă. 🤝

💾 Salvează postarea pentru momentele în care simți că îți pierzi răbdarea!

10/01/2026

Degeaba le spunem să vorbească încet, dacă noi țipăm când ne pierdem răbdarea... 🙊
De multe ori, ne consumăm energia încercând să găsim „metoda magică” prin care să îi facem pe copii să asculte. Căutăm cursuri, citim cărți și repetăm aceleași instrucțiuni de zeci de ori pe zi.

Dar adevărul este mai simplu și, uneori, mai greu de acceptat: Copiii sunt oglinzile noastre. 🪞

Ei nu învață din predicile noastre, ci din felul în care ne văd pe noi reacționând la stres, la oboseală sau la conflict.

✨ Ce înseamnă că „auto-reglarea ta este cel mai bun curs de parenting”?

Înseamnă că, înainte de a-l învăța pe copil cm să se liniștească dintr-o criză de furie, el are nevoie să ne vadă pe noi gestionându-ne propria furie.

Dacă noi trântim uși când suntem supărați, el va învăța că furia se exprimă prin forță.

Dacă noi respirăm adânc și spunem „Sunt foarte obosit și am nevoie de 5 minute de liniște”, el învață un vocabular al nevoilor și al calmului.

Creierul copilului este dotat cu neuroni oglindă – el „absoarbe” starea noastră emoțională. Dacă noi suntem în modul de „supraviețuire” (agitați, defensivi), el va simți că nu este în siguranță și va reacționa ca atare.

Cea mai mare investiție pe care o poți face în educația copilului tău nu este un curs extrașcolar, ci propria ta terapie sau propriul tău proces de gestionare a emoțiilor. Când tu ești ancorat/ă, furtuna lor se va domoli mult mai repede lângă tine. ❤️

Tu ce ai observat la copilul tău? Ce gesturi sau expresii „a furat” de la tine (bune sau mai puțin bune)? Să povestim în comentarii! 👇

09/01/2026

A fi „cycle breaker” (cel care rupe ciclul) este, probabil, cea mai grea formă de parenting.

Nu înseamnă doar să știi ce să-i spui copilului, ci înseamnă să te lupți zilnic cu „vocea” din capul tău care îți spune că nu ești destul de bun sau că ar trebui să fii mai sever. Înseamnă să înveți să te reglezi emoțional de unul singur, pentru că nu ai avut un model care să te învețe asta.

Dacă te simți epuizat/ă, să știi că e normal. Nu doar crești un copil, ci rescrii viitorul întregii tale familii. Ești prima verigă a unui nou mod de a iubi: fără frică, cu respect și acceptare. 🌟

👇 Scrie „Rup lanțul” în comentarii dacă și tu ești în acest proces de vindecare.

Address

Alexandru Odobescu Nr. 82
Timisoara

Website

https://www.clinicaneoped.ro/neopeducatia/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Neopeducatia posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Want your practice to be the top-listed Clinic in Timisoara?