Psihoterapeut Mia Cîrjan

Psihoterapeut Mia Cîrjan Pagina brand personal Pentru mai multă inspirație, mă poți urmări pe grupurile de socializare. Te aștept cu drag, să ne cunoaștem!
(1)

Sunt Mia Cîrjan, Psihoterapeut, Psiholog clinician, Formator.
Îmi desfășor activitatea la Cabinet Individual de Psihologie M.CÎRJAN prin competențe de psihoterapie și psihologie clinică, iar ca antreprenor coordonez activitățile de dezvoltare personală pentru adulți , tineri și copii la ACTIVE POWER LIFE.

Îmi place să fiu printre oameni, mă fascinează să îi ascult, să stau de vorbă cu ei autentic, îmi place să ajut, să contribui și să împărtășesc din toată cunoașterea mea, din experienţele mele, din perspectivele mele de viaţă.

Îmi plac ideile și cuvintele. Îmi place să creez. Îmi place libertatea mea, care vine din conștiință, din valori, din credințele dobândite prin căutarea răspunsului la întrebarea CINE SUNT și care este MENIREA MEA în această lume. Lucrez cu pasiune, sunt alături de oameni care doresc să își descopere măreția propriei ființe, să fie liberi în manifestarea propriilor alegeri și eliberarea de tot ceea ce îi îngrădește. Îmi doresc să pot ajuta oamenii să intre în contact cu ei înșiși, să devină autentici și să-și asume viața; aceasta reprezintă adevărata libertate, adevăratul potențial de împlinire.

17/02/2026

Perfecțiunea și costurile ei!

Nevoia de a fi perfect nu apare din dorința de excelență.
Apare din dorința de a nu greși acolo unde greșeala a costat cândva relația, liniștea sau acceptarea.

Pentru multe persoane, perfecțiunea devine o formă de siguranță.
Dacă totul este făcut corect, nimeni nu se supără, nimic nu se pierde, tensiunea nu apare.

Astfel, performanța nu mai este despre reușită, ci despre prevenirea pericolului.
Sistemul nervos rămâne permanent în alertă, atent la detalii, anticipând erori, corectând continuu.

Pe termen scurt funcționează.
Pe termen lung apare costul.

Dificultatea de a te opri.
Neliniștea în pauză.
Vinovăția când încetinești.
Oboseala care nu trece cu somn.

Perfecționismul nu produce liniște, ci amână anxietatea.
Iar când corpul nu mai poate susține mobilizarea continuă, apare epuizarea.

Ieșirea nu începe prin a face lucrurile mai bine,
ci prin a permite lucrurilor să fie suficient de bune.

A încheia fără încă o verificare.
A trimite mesajul fără reformulare repetată.
A te opri înainte să te golești complet.

La început apare disconfortul — nu pentru că greșești, ci pentru că sistemul tău învață o altă siguranță: cea care nu depinde de performanță.

Perfecțiunea nu este un standard înalt.
Este o strategie veche care a devenit prea costisitoare.

Psihoterapia poate oferi spațiul în care valoarea personală nu mai trebuie demonstrată continuu, iar oprirea nu mai este trăită ca pericol.

✨ Exercițiu :
„Suficient de bine”

Alege astăzi un singur lucru mic (un mesaj, o sarcină, un aranjament).
Fă-l atent, dar oprește-te la 90%, nu la 100%.

Observă apoi: – ce gânduri apar
– ce simți în corp
– ce îți vine să corectezi imediat

Nu modifica. Doar rămâi câteva minute cu disconfortul.

Acesta este primul pas prin care sistemul nervos învață că relațiile și valoarea ta nu depind de perfecțiune, ci de prezență.


❤️ACASĂ devine prima lui definiție despre iubire!Adolescentul nu învață iubirea din ce îi spui.O învață din cm trăiești...
16/02/2026

❤️ACASĂ devine prima lui definiție despre iubire!

Adolescentul nu învață iubirea din ce îi spui.
O învață din cm trăiești.

Din felul în care vă vorbiți.
Din felul în care vă susțineți.
Din felul în care rămâneți o echipă când apare tensiunea.

Acolo își construiește modelul relațiilor lui viitoare.

Dacă familia e un loc de evaluare, va căuta validare.
Dacă e un loc de presiune, va fugi spre exterior.
Dacă e un loc sigur, va pleca în lume… dar va avea unde să se întoarcă.

ACASĂ nu este doar un spațiu.
Este experiența de a aparține fără să performezi pentru asta.

Un cămin cald creează atașament.
Un cămin tensionat creează distanță.

Peste ani, nu va ține minte regulile.
Va ține minte cm se simțea când intra pe ușă.

Întrebare pentru tine:

👉 Dacă ar descrie casa voastră într-un singur cuvânt, care ar fi acela?

05/02/2026

Mor tot mai mulți oameni tineri.
Medici. Profesioniști. Părinți. Oameni „obișnuiți”.

Unii au cariere solide.
Alții familii.
Unii par puternici, disciplinați, funcționali.
Din afară, „au totul sub control”.

Știrile se succed repede.
Le citim, ne întristăm puțin, apoi mergem mai departe.

Dar dacă ne oprim o clipă, apare o întrebare care doare:
câți dintre acești oameni au dus prea mult, prea singuri?

Trăim într-o cultură care admiră rezistența.
Aplaudăm performanța, autocontrolul, sacrificiul.
Învățăm devreme să „strângem din dinți”
și să ne ducem viața mai departe, indiferent de cost.

Poate problema nu este stresul.
Ci stresul care nu are voie să fie spus.
Oboseala cronică numită „normalitate”.
Suferința ascunsă sub funcționare impecabilă.

Când emoțiile sunt înghițite ani la rând,
mintea rămâne singură cu ele.
Iar omul ajunge prizonier în propria tăcere.

Adevărul dureros este acesta:
nu toți cei care suferă cer ajutor.
Mulți nici nu mai știu cum.
Pentru că au învățat că valoarea lor stă în a fi utili, nu vulnerabili.

Poate că acest text nu este despre moarte.
Ci despre viață.
Despre cât de urgent avem nevoie să normalizăm sprijinul, nu doar rezistența.

Cei mai obosiți oameni sunt adesea cei care au învățat să pară puternici.
Și poate că a fi cu adevărat puternic înseamnă, uneori,
să nu mai duci singur.

Ai grijă de tine!🤗

Copilul tău interior te așteaptă ❤️Peste 4 zile, sâmbătă, 7 februarie, ora 10:00, ne întâlnim într-un spațiu sigur și co...
04/02/2026

Copilul tău interior te așteaptă ❤️

Peste 4 zile, sâmbătă, 7 februarie, ora 10:00, ne întâlnim într-un spațiu sigur și conținător pentru atelierul
✨ COPILUL INTERIOR ÎN ATELIERUL DE MAGIE! ✨

Dacă simți că:
– reacționezi uneori mai intens decât ți-ai dori
– îți este greu să fii blând(ă) cu tine
– porți emoții vechi care cer să fie văzute
– ai nevoie de liniște, claritate și reconectare

acest atelier este pentru tine !🤍

🌸 Ce îți oferă participarea:

✨ o înțelegere mai profundă a reacțiilor tale emoționale
✨ reconectare cu partea ta vulnerabilă, fără judecată
✨ exerciții ghidate de reglare emoțională și siguranță interioară
✨ mai multă blândețe și acceptare în relația cu tine
✨ un spațiu în care nu trebuie să fii „bine”, ci doar sincer(ă)

Nu este un atelier despre a schimba ceva la tine.
Este despre a te întâlni cu tine, exact așa cm ești acum.

Dacă simți că e momentul să-ți oferi acest timp,
scrie-mi un mesaj pentru înscriere ❤️

🌿 Sâmbătă, 7 februarie | ora 10:00
Te aștept cu drag.

Înscriere prin completarea formularului sau telefonică.

Când un proces se încheie, ceva rămâne! 🤍S-au încheiat cele 21 de zile ale programului YOU POWER RESET.21 de zile de opr...
02/02/2026

Când un proces se încheie, ceva rămâne! 🤍

S-au încheiat cele 21 de zile ale programului YOU POWER RESET.
21 de zile de oprire, de privire sinceră, de întrebări care nu caută răspunsuri rapide, ci sens.

Au fost **120 de oameni** care au ales să fie acolo.
Nu pentru performanță.
Nu pentru rețete.
Ci pentru a se întâlni, poate pentru prima dată după mult timp, cu ei înșiși într-un mod mai blând și mai asumat.

YOU POWER RESET nu a fost despre a deveni „mai bun”,
ci despre a deveni **mai prezent**.
Despre a înțelege emoțiile, limitele, nevoile, visurile.
Despre a face pași mici, reali, ancorați în viața de acum.

Nu toate procesele se văd imediat.
Unele se așază mai târziu, în alegeri diferite, în relații mai curate, în felul în care spunem „da” sau „nu”, în modul în care ne ținem pe noi înșine.

Pentru mine, acest program a fost și un exercițiu de disciplină, prezență și încredere în proces.
Pentru participanți, sper să fi fost un spațiu sigur în care să nu se grăbească să devină altcineva.

Le mulțumesc tuturor celor care au fost parte din acest drum.
Ce s-a construit aici nu se încheie odată cu ultimele rânduri.
Se mută, firesc, în viața reală.

🌿 YOU POWER RESET – un proces încheiat, un sens care merge mai departe.

„Dacă vrei, poți.” sau "Numai ce nu vrei nu se poate"!( Asta era vorba bunicii mele)Dar nimeni nu vede ce cari în spate....
30/01/2026

„Dacă vrei, poți.” sau "Numai ce nu vrei nu se poate"!( Asta era vorba bunicii mele)

Dar nimeni nu vede ce cari în spate.

Trăim cu convingerea că voința e suficientă.
Că dacă îți dorești destul, te pui pe drum și reușești.

Doar că uneori, oricât de mult ai vrea, nu poți.
Nu pentru că ești slab.
Ci pentru că încerci să alergi înainte purtând poveri invizibile.

Bagaje emoționale vechi.
Frici nerostite.
Rușine, vinovăție, eșecuri neprocesate.
Oboseală cronică de a „fi tare”.

Cei din jur văd lipsă de disciplină.
Nu văd genunchii zdreliți de greutatea pe care o duci zilnic.

Când te forțezi să „poți”, mai adaugi un sac pe umeri.
Când recunoști adevărul despre unde ești, începe eliberarea.

Schimbarea reală nu începe din forță.
Începe din onestitate.

Uneori, primul pas nu este să mergi înainte.
Este să te oprești și să spui adevărul despre tine.

PS Poza am primit-o de la o doamnă, a cărui fiu i-a spus: asta ești tu, mama!

De ce GAȘCA contează atât de mult pentru copilul tăuCopiii și adolescenții caută gașca nu din rebeliune, ci din nevoie b...
27/01/2026

De ce GAȘCA contează atât de mult pentru copilul tău

Copiii și adolescenții caută gașca nu din rebeliune, ci din nevoie biologică.
Creierul lor este construit, în această etapă, să caute apartenență, statut și validare. Acceptarea grupului ajunge să conteze mai mult decât opinia adultului.

Pentru copil, a fi într-o gașcă înseamnă ceva simplu:
„Sunt acceptat. Contează că exist. Am un loc.”
Iar excluderea este trăită de creier ca un pericol real, nu ca o supărare minoră.

În această perioadă se formează și identitatea.
Întrebarea „cine sunt eu?” nu are încă un răspuns stabil, iar gașca oferă unul temporar: stil, limbaj, valori. Copilul împrumută identitatea grupului până când și-o poate construi pe a lui. Este un proces normal.

Grupul mai face ceva esențial: reglează emoțional.
Când copilul nu are încă suficiente resurse interne, prezența altor copii îi reduce anxietatea și nesiguranța. Gașca devine un calmant emoțional extern.

👉 Toate acestea se întâmplă oricum.
Diferența reală nu este gașca.
Diferența este relația de acasă.
Cum simți tu că părinte relația dintre tine și adolescentul tău?

Apelezi la programe specializate care să îi vina in ajutor?



Un gând, dar și o realitate despre a fi psihoterapeut!Psihoterapia este, înainte de orice, o relație.Dincolo de metode ș...
26/01/2026

Un gând, dar și o realitate despre a fi psihoterapeut!

Psihoterapia este, înainte de orice, o relație.
Dincolo de metode și tehnici, relația terapeutică este fundamentul real al acestui proces.

Aceeași relație ne consumă însă profund.✨✨✨

Investim multă energie în cabinet și ajungem, uneori, fără resurse pentru propria viață. Știm multe despre relații, parenting și echilibru, dar nu întotdeauna mai avem energia să le trăim.

Sau..pentru a avea energie și sănătate, păstrăm doar un număr de clienți! Restul e poveste, alta decât a clienților.
Experiența anilor de psihoterapie ne învață asta!

În profesiile de sănătate mintală, echilibrul dintre muncă și viață personală nu este un lux. Este o condiție esențială pentru a putea rămâne prezenți, etici și autentici.


25/01/2026

Cum se simte eliberarea după o alegere asumată?

Eliberarea care apare după o alegere asumată nu este întotdeauna euforică. De cele mai multe ori, ea se simte mai degrabă ca o liniște profundă, ca o scădere a tensiunii de fond pe care nici nu știai că o porți de atât de mult timp.

Atunci când o alegere a fost amânată, negociată sau trăită în interior fără a fi rostită, sistemul nervos rămâne într-o stare de alertă discretă. O parte din energie este consumată constant pentru a ține decizia suspendată. După asumare, această energie se eliberează treptat, iar corpul resimte, înainte de orice, o formă de spațiu.

Mulți oameni descriu această stare ca pe o respirație mai adâncă, un somn mai bun, o claritate mentală care apare fără efort. Nu pentru că toate consecințele alegerii sunt plăcute, ci pentru că nu mai există o ruptură internă între ceea ce este simțit și ceea ce este trăit.

Eliberarea nu înseamnă absența fricii sau a îndoielii. Ele pot coexista cu decizia asumată. Diferența este că nu mai sunt negate sau amânate. Sunt incluse în alegere, nu folosite ca motiv de blocaj.

În plan emoțional, apare adesea o senzație de integritate: sentimentul că te-ai întors într-un loc interior care îți aparține. Chiar și atunci când drumul este incert, există o recunoaștere profundă: „sunt aici, în viața mea”.

Corpul reacționează la această coerență. Tensiunile cronice se pot diminua, iritabilitatea scade, iar capacitatea de a simți bucurie sau tristețe revine treptat. Nu pentru că alegerea rezolvă totul, ci pentru că sistemul nervos nu mai este nevoit să se apere de propria dorință.

Eliberarea adevărată nu vine din rezultatul alegerii, ci din asumarea ei. Din momentul în care încetezi să te mai trăiești ca spectator al propriei vieți și devii participant, chiar și cu riscuri.

Aceasta este una dintre experiențele cele mai subestimate ale maturității emoționale: a descoperi că nu decizia în sine te obosea, ci faptul că nu ți-o permiteai.

Întrebări de auto-reflecție

Ce alegere asumată din trecut mi-a adus mai multă liniște decât entuziasm?

Cum reacționează corpul meu atunci când simt că o decizie este, în sfârșit, a mea?

Ce emoții au apărut după o alegere importantă și cm le-am permis să coexiste?

Ce parte din mine se simte mai întreagă după ce aleg?

Ce alegere mică, dar asumată, mi-ar putea aduce mai mult spațiu interior acum?








22/01/2026

Ce spune despre tine, rușinea❓

Rușinea nu spune că ai greșit.
Spune că, la un moment dat, a fost mai sigur să te ascunzi decât să fii văzut(ă).

Dacă există părți din tine pe care le eviți, le minimalizezi sau le ții departe de relații, nu este pentru că sunt greșite, ci pentru că exprimarea lor a fost cândva întâmpinată cu critică, respingere sau lipsă de răspuns.

Rușinea nu apare din interiorul persoanei.
Se formează în relație.
Acolo unde emoțiile nu au fost primite, nevoile au fost ignorate sau vulnerabilitatea a fost expusă fără protecție.

Pentru mulți oameni, rușinea devine un filtru prin care se raportează la sine.
Nu doar „am făcut ceva greșit”, ci „este ceva în neregulă cu mine”.
De aceea, rușinea nu aduce corectare, ci retragere.

În prezența rușinii, corpul se micșorează.
Privirea coboară.
Vocea se stinge.
Dorința de a fi văzut(ă) se transformă în dorința de a dispărea.

De multe ori, rușinea se instalează devreme, în contexte în care copilul a avut nevoie de oglindire și a primit evaluare.
De acceptare și a primit condiționare.
De protecție și a primit expunere.

În viața adultă, rușinea nu dispare.
Se rafinează.
Devine autocritică, perfecționism, hiperadaptare sau evitarea relațiilor profunde.

Mulți oameni confundă rușinea cu modestia, cu autocontrolul sau cu „a nu deranja”.
În realitate, rușinea limitează accesul la spontaneitate, intimitate și autenticitate.

Vindecarea rușinii nu începe prin explicații sau auto-corectare.
Rușinea nu se dizolvă prin logică.
Se transformă în prezență relațională sigură.

Pașii mici contează:
observarea momentelor în care apare nevoia de a te ascunde,
recunoașterea vocii interne critice ca fiind învățată, nu adevăr absolut,
permisiunea de a fi văzut(ă) treptat, fără expunere forțată.

Rușinea se vindecă atunci când părți din tine sunt întâlnite fără judecată.
Când ceea ce a fost respins capătă un loc.
Când nu mai e nevoie să te micșorezi pentru a fi acceptat(ă).

Dacă te regăsești în aceste rânduri, este important să știi că rușinea nu este un defect personal.
Este o rană relațională și are nevoie de un spațiu relațional pentru a se vindeca.

Psihoterapia oferă acel cadru sigur în care rușinea poate fi adusă în cuvinte, în ritmul tău, fără expunere și fără forțare.
Nu pentru a deveni „mai bun(ă)”, ci pentru a putea fi prezent(ă) cu tine însuți/însăți.

Rușinea se retrage acolo unde apare siguranța.
Iar siguranța începe atunci când nu mai ești singur(ă) cu ceea ce porți.



✨You Power Life

21/01/2026

Vinovăția nu apare pentru că ai făcut ceva greșit.

De multe ori, apare pentru că faci ceva diferit.

Dacă simți vinovăție atunci când te oprești, când refuzi, când te alegi pe tine sau când nu mai poți oferi la fel de mult ca înainte, nu este un semn de egoism sau lipsă de empatie.
Este, adesea, un reflex vechi, format într-un context în care relația a fost mai sigură decât nevoile tale.

Pentru mulți oameni, vinovăția a devenit un mecanism de reglare.
Un semnal intern care spune: „ai grijă”, „nu deranja”, „nu pierde legătura”.
Nu pentru că ai fi făcut ceva rău, ci pentru că exprimarea de sine a fost cândva asociată cu consecințe dureroase.

Poate ai învățat devreme că a avea nevoie este prea mult.
Că a refuza rănește.
Că liniștea celorlalți depinde de disponibilitatea ta.

În acest context, vinovăția nu este o emoție morală, ci una relațională.
Nu te avertizează că ai greșit, ci că te-ai îndepărtat de un rol care a menținut legătura.

De aceea, vinovăția apare chiar și atunci când decizi lucruri sănătoase:
să te odihnești,
să spui „nu”,
să te oprești din a explica,
să pui o limită.

Corpul reacționează cu tensiune, neliniște, îndoială.
Nu pentru că decizia este greșită, ci pentru că sistemul nervos se află într-un proces de reînvățare.

Mulți oameni încearcă să scape de vinovăție prin raționalizare sau forțare.
Dar vinovăția nu dispare când este combătută.
Se transformă atunci când este înțeleasă.

Un pas important este diferențierea:
vinovăția sănătoasă apare atunci când încalci valori personale.
Vinovăția învățată apare atunci când începi să te respecți.

Pașii mici contează aici.
Observarea momentelor în care vinovăția apare fără o greșeală reală.
Rămânerea în decizie, chiar și cu disconfort.
Reducerea explicațiilor.
Permisiunea de a fi incomod(ă) fără a te pedepsi.

Este un proces lent, pentru că vinovăția a fost mult timp un protector.
A ținut relații, a prevenit conflicte, a asigurat supraviețuirea emoțională.

Dacă te regăsești în aceste rânduri, poate că nu este nevoie să scapi de vinovăție, ci să o înțelegi într-un spațiu sigur.
Psihoterapia oferă cadrul în care vinovăția poate fi explorată fără judecată, iar diferența dintre responsabilitate și auto-învinuire poate fi clarificată.

Vinovăția nu este dovada că ești greșit(ă).
Este, de multe ori, dovada că începi să te întorci către tine.

You Power Reset ❤️

Address

Strada Protopop George Popovici Nr. 8
Timisoara
300226

Opening Hours

Monday 10:00 - 18:00
Tuesday 10:00 - 18:00
Wednesday 10:00 - 18:00
Thursday 10:00 - 18:00
Friday 10:00 - 18:00

Telephone

+40728758993

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Mia Cîrjan posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Mia Cîrjan:

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram