Psiholog Anidora Sbîrcea

Psiholog Anidora Sbîrcea 👩‍💻Ședințe ONLINE disponibile!
💬 Scrie-mi în privat!

⤵️ Programări link ⤵️

https://linktr.ee/anidora_

🔒 Independența excesivă nu este mereu un semn de forță. Uneori, e dovada unei răni nevindecate.Atunci când, în momentele...
31/10/2025

🔒 Independența excesivă nu este mereu un semn de forță. Uneori, e dovada unei răni nevindecate.

Atunci când, în momentele în care ai avut cea mai mare nevoie, sprijinul a lipsit, ai învățat să nu mai ceri ajutor.
Ai învățat că a te baza pe ceilalți înseamnă risc. Că apropierea poate duce la dezamăgire. Că vulnerabilitatea doare.

Așa că ai ridicat ziduri. Ți-ai promis că „nu mai ai nevoie de nimeni”. Că te vei descurca singur(ă).
Și ai făcut-o. Dar la un preț tăcut: singurătatea din relații, sentimentul că ești mereu în gardă, epuizarea de a fi „totul pentru tine”.

🤍 Nu e vina ta că ai învățat să te protejezi așa. A fost o strategie de supraviețuire.
Dar acum, poate că nu mai e nevoie să lupți singur(ă). Poate că siguranța se poate construi în relații blânde, în spații unde vulnerabilitatea este respectată, nu pedepsită.

🔁 Independența sănătoasă înseamnă libertate, nu izolare.

31/10/2025

🧠 Poate că nu ești indecis(ă). Poate că ai învățat să te deconectezi de dorințele tale ca să supraviețuiești.

Când ai fost nevoit(ă) să-ți ignori propriile nevoi pentru a evita conflictele, critica sau pedeapsa, înveți să pui nevoile altora mai presus de ale tale. În timp, începi să crezi că „nu știi ce vrei”, dar adevărul e că vocea ta interioară a fost suprimată, nu pierdută.

🌀 Acum, fiecare decizie vine cu îndoieli. Nu pentru că ești slab(ă), ci pentru că ai fost condiționat(ă) să te îndoiești de tine.

✨ Vindecarea înseamnă să te reîntorci spre tine. Să înveți să te asculți din nou. Cu răbdare, blândețe și sprijin.

🎯 Criticul interior nu e dușmanul tău. E un protector speriat.Criticul tău interior pare că vrea să te saboteze, dar, în...
30/10/2025

🎯 Criticul interior nu e dușmanul tău. E un protector speriat.

Criticul tău interior pare că vrea să te saboteze, dar, în realitate, încearcă să te țină în siguranță.
El s-a format demult, poate în copilărie, când ai învățat (conștient sau nu) că trebuie să fii „mai bun”, „perfect”, „cuminte” ca să fii acceptat, iubit, sau ca să eviți rușinea, pedeapsa sau respingerea.

🔁 Așa a apărut vocea interioară care spune:
„Nu e destul”,
„O să râdă de tine”,
„Mai bine taci ca să nu greșești”.

🧠 Problema e că această voce funcționează automat, ca o alarmă. Ea nu știe că tu nu mai ești copil.
Ea reacționează la viață ca și cm fiecare pas greșit înseamnă pericol real: respingere = abandon. Eșec = pericol.

💥 Și cu cât încerci mai tare să o reduci la tăcere, cu atât strigă mai tare. De ce?
Pentru că crede sincer că îți salvează viața.

🧩 Vindecarea nu vine din lupta cu această voce.
Ci din curiozitate și compasiune.
➡️ „Ce încearcă partea asta din mine să-mi spună?”
➡️ „Ce vrea să mă ferească să nu mai trăiesc?”
➡️ „De ce crede că e periculos să fiu vulnerabil/visător/lent?”

✅ Ce ajută:
• Observi vocea → o numești („Criticul”, nu „EU”)
• Nu o reduci la tăcere, ci o liniștești: „Mulțumesc, am înțeles. Sunt adult acum. Pot gestiona.”
• Aduci alături o voce interioară blândă, încurajatoare, prezentă. Asta e reparenting.

🌱 În timp, câinele care lătra devine un câine care se culcă lângă tine.
Nu pentru că l-ai gonit — ci pentru că s-a simțit în siguranță.

30/10/2025

Te duci la terapie pentru EX. Pleci vorbind despre TATA.

Fostul e semnul, dar rădăcina e mai veche.
De ce? Pentru că nu căutăm ce e sănătos, căutăm ce ne e familiar.

Și dacă iubirea în copilărie a fost rece, confuză sau cu distanță emoțională, atunci și azi… aceea va fi „normalul” pe care îl recunoaștem.
Așa ajungem să confundăm adrenalina cu iubirea. Haosul cu pasiunea.
„Se simte intens”, dar de fapt se reactivează o rană veche.

💡 Asta nu e vina ta. Dar e responsabilitatea ta să înțelegi și să alegi diferit.

🛠 Ce ajută:
→ Observ tiparul: ce mă atrage? ce mă rănește? seamănă cu cineva din trecut?
→ Spun ce am nevoie, clar și simplu (ex. „Am nevoie de stabilitate și comunicare constantă”)
→ Pun limite și le țin. O limită nu e o rugăminte. E o acțiune.
→ Aleg oameni disponibili emoțional, care apar… și rămân.

🔁 Tiparele se rup când alegem liniștea, chiar dacă la început pare „plictisitoare”.
Nu e. E siguranță.
Și corpul tău o merită.

Uneori așteptăm ani întregi un „îmi pare rău” care nu vine. Nu pentru că ce s-a întâmplat n-a fost real, ci pentru că un...
29/10/2025

Uneori așteptăm ani întregi un „îmi pare rău” care nu vine. Nu pentru că ce s-a întâmplat n-a fost real, ci pentru că unora le e prea dureros să se privească pe ei înșiși. Atunci rescriu povestea, îți micșorează durerea sau se poartă ca și cm n-a existat.
Iar noi rămânem blocați între nevoia de a fi crezuți și realitatea că validarea s-ar putea să nu vină de acolo.

Vindecarea, în multe cazuri, înseamnă doliu: după copilăria pe care o meritam, dar n-am primit-o. E un doliu liniștit, fără poze, fără ceremonii, dar foarte real. Înseamnă să recunoști ce a fost, să pui limite, să lași speranța că „într-o zi vor înțelege” și să începi să-ți oferi tu ce nu ai primit: siguranță, grijă, coerență.

Pași mici care ajută:
* numește adevărul tău fără să te mai convingi pe nimeni;
* oprește discuțiile circulare care te rănesc;
* pune limite și creează distanță unde e nevoie;
* practică „re-parenting”: mese regulate, odihnă, blândețe, ritualuri care te hrănesc;
* caută relații și spații unde ești văzut/ă și crezut/ă.

Nu ești „prea sensibil/ă”. Ai fost nevoit/ă să fii puternic/ă prea devreme.
Și da, poți să-ți onorezi părinții pentru ce au putut oferi, în timp ce spui adevărul despre ce a lipsit. Asta nu e lipsă de respect, e începutul vindecării.

29/10/2025

Vindecarea înseamnă să pierzi identitatea pe care ai construit-o în jurul durerii.

Versiunea ta care a învățat să se protejeze, să se micșoreze, să supraviețuiască.
Cea care a găsit siguranță în control, validare sau haos, pentru că asta era singura cale de a simți ceva ce semăna cu iubirea.

Când începi să te vindeci, acele identități vechi încep să cadă.
Și se poate simți ca o pierdere. Pentru că este: e moartea persoanei în care a trebuit să te transformi ca să rămâi în siguranță.

S-ar putea să nu te mai recunoști.
S-ar putea să-ți lipsească intensitatea, drama, căutarea neîncetată a „mai mult”.
Pentru că durerea ți-a dat un sens. Ți-a dat o identitate.

Dar vindecarea cere să te predai.
Îți cere să lași versiunea clădită din răni și să permiți să se ridice versiunea construită din pace, adevăr și putere.

Nu te pierzi pe tine; te întâlnești cu tine dincolo de povestea durerii.

Rădăcina nevoii de control este frica.De fiecare dată când încercăm să controlăm, o facem din teamă. Teamă de a ne arăta...
28/10/2025

Rădăcina nevoii de control este frica.

De fiecare dată când încercăm să controlăm, o facem din teamă. Teamă de a ne arăta așa cm suntem cu adevărat, mai ales părțile din noi pe care nu le acceptăm sau care au fost rănite.

Controlul devine un mecanism de protecție.

Și nu acceptăm acele părți din noi pentru că, undeva pe drum, am învățat că „nu e ok” să le arătăm. Cineva nu le-a acceptat și atunci am ascuns acele părți. Uneori, acel „cineva” este societatea, alteori e un părinte care te-a ignorat sau te-a criticat.

Dar controlul nu aduce liniște.
Adevărata liniște vine când începi să-ți cunoști și să-ți accepți părțile acelea de care ai fugit ani de zile.

Nu e ușor, dar e eliberator.
Și de acolo începe vindecarea.

28/10/2025

Când îi spui unui părinte imatur emoțional că ceea ce a spus sau a făcut te-a rănit, nu ești agresiv, ești vulnerabil.
Dar el vede vulnerabilitatea ta ca pe un atac.

De ce?
Pentru că imaturitatea emoțională face ca asumarea responsabilității să pară o amenințare.

Recunoașterea că ți-au provocat durere i-ar obliga să se confrunte cu lucruri pe care le-au evitat toată viața: rușine, traumă, vină.
Așa că în loc să-și asume, se apără, neagă sau încearcă să întoarcă lucrurile împotriva ta.

Spun lucruri ca:
🔸 „Ești prea sensibil(ă).”
🔸 „Am făcut tot ce-am putut.”
🔸 „Aha, deci acum eu sunt cel rău?”

Dar aceste reacții nu vorbesc despre tine, ci despre mecanismele lor de apărare.

Părinții maturi emoțional văd disconfortul ca pe o ocazie de a crește.
Cei imaturi îl văd ca pe un pericol.
Așa că resping orice șansă de a repara relația, iar copilul adult ajunge să se simtă ignorat, respins, blocat.

🔁 Vindecarea începe când înțelegi că incapacitatea lor de a te asculta nu spune nimic despre valoarea ta, ci despre limitele lor.

Cu cât înțeleg mai bine procesul de vindecare, cu atât îmi dau seama cât de important este ca adevărul și povestea fiecă...
27/10/2025

Cu cât înțeleg mai bine procesul de vindecare, cu atât îmi dau seama cât de important este ca adevărul și povestea fiecăruia să fie cu adevărat văzute și ascultate.
Uneori asta se întâmplă în cabinetul unui terapeut, alteori alături de un prieten sau un membru al familiei în care avem încredere.
Ceea ce contează cel mai mult este să fim întâmpinați cu respect și să avem un spațiu sigur în care să putem vorbi despre acele părți din viața noastră care, de obicei, rămân nespuse, adevărurile pe care societatea preferă adesea să le ignore.

Terapia este un astfel de loc: acolo unde povestea ta este ascultată, oglindită înapoi către tine și tratată cu grijă și respect. Pentru că a spune ce s-a întâmplat înseamnă să recunoști realitatea, să rupi tăcerea, pas cu pas, până când vindecarea devine posibilă.

Dacă ai avut o viață plină de greutăți, poate te ajută să reflectezi la câteva întrebări despre povestea ta:

1. Ce parte dureroasă a poveștii mele a rămas nerecunoscută?
2. M-am făcut să tac ca să evit conflictul sau teama că nu voi fi crezut(ă)?
3. Cine din viața mea mă face să simt că e sigur să spun adevărul?
4. Cum ar fi să-mi onorez propria experiență fără să o micșorez sau să o neg?
5. De la cine mai am nevoie de recunoaștere, de la ceilalți sau de la mine însumi/însămi?

Vindecarea începe în clipa în care îți dai voie să-ți spui povestea cu sinceritate, compasiune și curaj.

29/09/2025

Mulți oameni își cer scuze pentru emoțiile lor, ca și cm ar fi ceva greșit să simți. Dar adevărul e că nu trebuie să spui niciodată „îmi pare rău” pentru ceea ce trăiești în interior. Emoțiile tale sunt valoroase, povestea ta contează și nu trebuie să te micșorezi ca să meriți grijă și sprijin.

Ai voie să simți, ai voie să plângi, ai voie să fii vulnerabil. Asta nu te face slab, ci uman. Nu ești „prea mult” și nu ești „greu de suportat”. Cine e cu adevărat lângă tine nu te va face niciodată să îți ceri scuze pentru că ești tu.

Adevărata vindecare începe atunci când înveți să îți oferi ție însuți aceeași validare și blândețe pe care le cauți de la ceilalți.

27/09/2025

Perfecționismul nu apare din senin. În spatele fiecărui adult care muncește neobosit ca să nu greșească, există un copil care a învățat că trebuie să fie impecabil pentru a fi iubit sau acceptat. Poate ai fost lăudat doar când reușeai ceva „mare”, sau certat aspru când greșeai. Și astfel, ai început să legi valoarea ta de lipsa greșelilor.

Acest tipar devine obositor la maturitate, simți mereu că nu ești suficient, că trebuie să faci mai mult și mai bine. Dar adevărul este că valoarea ta nu depinde de perfecțiune. Meriți iubire, acceptare și respect chiar și atunci când greșești, când ești obosit sau când nu atingi standardele pe care ți le-ai impus.

Vindecarea începe atunci când îți dai voie să fii om, nu perfect. Să accepți că valoarea ta nu e legată de rezultate, ci de cine ești. Și că meriți să fii iubit exact așa cm ești.

27/09/2025

A căuta validare de la oameni indisponibili emoțional poate deveni ca o dependență. De cele mai multe ori te resping, dar uneori îți dau puțină atenție. Și fix acel „uneori” te face să te agăți mai tare de ei, să aștepți constant și să speri că data viitoare va fi diferit.

Ajungi să te concentrezi obsesiv pe semnele lor de aprobare, să confunzi intensitatea emoțională cu iubirea adevărată și să îți legi valoarea personală de felul în care te tratează cineva care, de fapt, nu este disponibil pentru tine. Fiecare mic gest de atenție se simte ca o doză de dopamină și asta te prinde tot mai adânc în acest ciclu.

Dar adevărul e că iubirea sănătoasă nu înseamnă să aștepți firimituri de validare. Valoarea ta nu depinde de cine te respinge sau de cât de rar primești atenție. Vindecarea începe atunci când înțelegi că meriți o iubire stabilă, prezentă și constantă, nu emoții amestecate și nesiguranță.

Address

Strada Arieș 3
Timisoara
300576

Opening Hours

Monday 09:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 20:00
Wednesday 09:00 - 20:00
Thursday 09:00 - 20:00
Friday 09:00 - 20:00

Telephone

+40740645552

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Anidora Sbîrcea posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Anidora Sbîrcea:

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category