06/11/2025
🙂Azi vorbeam cu cineva în una din ședințele de terapie, despre faptul că încrederea în noi înșine nu este mândrie, ci o formă sănătoasă de responsabilitate.
Dumnezeu ne-a creat după chipul Său, cu potențial, rațiune, libertate și capacitatea de a iubi.
Cred că a avea încredere în noi = a ne asuma darurile primite, a crede că putem răspunde chemării Lui, chiar dacă suntem imperfecți. „Pot totul în Hristos care mă întărește.” (Filipeni 4:13) nu spune „pot totul singur”, ci „pot” pentru că El este cu mine. Încrederea în sine, adevărată, nu ne separă de Dumnezeu, ci ne crește în El pentru că știm că suntem creați de EL..
🧡 Este important să avem încredere în noi, pentru că altfel, viața devine o așteptare pasivă. Dumnezeu ne cheamă să lucrăm, să construim, să iubim, să riscăm, să creștem, să fim binecuvântări...
Cred că încrederea în noi:
🍁ne ajută să înaintăm... chiar dacă ne este teamă;
🍁ne transformă darurile din potențial în realitate;
🍁ne face disponibili pentru misiuni mai mari decât noi înșine;
🍁îi inspiră pe cei de lângă noi să creadă și ei în ceea ce Dumnezeu poate face prin oameni.
🍄Când avem o încredere în noi, echilibrată, nu spunem „eu pot tot”, ci „cu ceea ce Dumnezeu a pus în mine, voi încerca”. 😍
Uite de ce cred că nu reușim să avem încredere în noi... pentru că:
🍂am fost răniți cu critici dure... am avut eșecuri repetate... și lipsa încurajării ne-au învățat să ne îndoim de noi;
🍂ne comparăm continuu cu alții și astfel, uităm unicitatea noastră și ne măsurăm mereu în metri ce nu ni se potrivesc;
🍂avem o imagine distorsionată despre smerenie, crezând că a fi umil înseamnă să te consideri nevaloros... dar smerenia autentică recunoaște darurile fără să se mândrească cu ele și le folosește pentru a fi binecuvântare;
🍂frica de eșec ne spune „mai bine nu încerca, decât să greșești”, dar dacă nu încerci n-ai cm să înveți și să crești și chiar un eșec te învață enorm de multe;
🍂avem o înțelegere greșită despre Dumnezeu... crezând că El se supără dacă îndrăznim, visăm sau avem inițiativă...
🍄Să știi că neîncrederea cronică nu seamănă cu smerenia, ci cu paralizia sufletului, ca să zic așa... Dumnezeu nu ne-a chemat să ne ascundem talantul în pământ.
Iată cam cm văd eu că arată încrederea echilibrată în noi:
🌾este curajoasă, dar și ancorată în rugăciune, în Dumnezeu;
🌾începe cu „Doamne, sunt mic… dar merg cu Tine”;
🌾recunoaște atât limitele, cât și posibilitățile;
🌾se ridică atunci când cade;
🌾nu are aroganța autosuficienței, dar nici slăbiciunea autocriticii distructive.
🍄Poate ai trăit ani în umbra fricii sau a îndoielii. Poate ți-ai spus „nu sunt în stare”, „nu merit”, „nu are rost”... dar astăzi, Dumnezeu îți șoptește: „Nu te teme… Eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc și îți vin în ajutor.” (Isaia 41:10)
😇Începe să ai încredere în tine, în ceea ce te-a creat Dumnezeu să fii, cu pași mici. 🩵Roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate cm te vede El.
📖Notează-ți darurile, binecuvântările și victoriile pe care ți le-a dat.
🌾Înaintează, fă un pas prin credință, chiar dacă tremuri.
🍂Cere ajutor când nu mai poți singur.
💟Nu ești chemat să ai încredere orbă în tine, ci încredere luminată de Dumnezeu, iar aceasta nu te îndepărtează de El, ci te apropie, pentru că îți amintește că ești iubit/ă, capabil/ă și chemat/ă.
🩵Nu ți-am scris toate acestea doar ca psihoterapeut, ci ca un om care a trecut pe aici... și cu Dumnezeu am crescut și am învățat să cred că EL are încredere în mine, este cu mine și mă iubește.
