05/02/2026
Scrisoare
Relația ta -cu copii, animalele și natura - sugerată de afișare,
îmi inspiră aceeași încredere pe care i-ar inspira-o oricărei alte entități umane, vii, poate chiar mamă;
și promite o comunicare emoțională autentică care este doar vag periclitată de statutul tău civil actual - consecutiv unui tragic eveniment familial
- de care eu, în calitate de persoană onestă (sau cel puțin așa cred) nu voi profita,
fiindcă viața mi-a dovedit că o rană nu poate fi pe deplin vindecată dacă nu s-au scurs nici cele 3 zile necesare vindecarii unei viroze.
Comunicarea ta, deși succintă, denotă o bună informare asupra regiunii din România în care eu mă aflu, unde se scrie încă în limba germană (putem discuta acest punct dacă agreezi subiectul).
Ea (comunicarea ta) trece delicat, de la nivelul de formalitate la cel individualizare, cerut de o adevărată prietenie, fie ea și virtuală,
fără a invada brutal spațiul personal, intim, plin de comori ce abia așteaptă să fie explorate și resetate,
dar pe care le intuiești
cu ochiul tău de Horus.
Atât vârstele dar și ocupațiile tale se află în topul preferințelor mele.
Domeniile noastre de interes, însă se suprapun la “perfecție”.
Ideile noastre sunt în rezonanță.
Totuși parcimonia postărilor tale îmi ridică suspiciuni, dubii care la o investigație mai serioasă a profilului par întemeiate, analiză care în pofida decepției furnizate îmi încoronează pretențiile mele de psihoarheolog ceea ce mă face să cresc în ochii mei.
Am subînțeles și eu la rândul meu backgroundul tău, primii 7 ani de acasă.
Grație perspicacității mele proverbiale am identificat o mare diferență între stilurile noastre de exprimare.
Eu, din gratitudine pentru tot ce am învățat de la tine am adoptat stilul de mai sus, stil care are o rată mai mare de probabilitate să îți convină, renunțând de dragul tău la estetica paradoxului, a subînțelesului, a ambiguității semnificative, a polimorfismului, a schimbărilor bruște, stil care îmi place.
Inerent
