What are the opening hours?

Monday 10:30 - 19:00 Tuesday 10:30 - 16:30 Wednesday 10:30 - 13:30 Thursday 10:30 - 16:30 Friday 10:30 - 04:30

http://www.iuliapantelimon.blog/

Psihoterapeut Iulia Pantelimon, Strada Constanța nr. 8, Timisoara (2025)

13/11/2025

„Oamenii confundă adesea auto-compasiunea cu auto-mila. Dar sunt foarte diferite. Auto-mila tinde să fie egocentrică și duce la sentimentul de izolare: 'Vai de mine, nimeni nu suferă cm sufăr eu.' Te blochează în propria ta durere și te face să ignori faptul că suferința este o parte universală a experienței umane. Auto-mila amplifică povestea ta personală, făcând-o să pară mai rea decât este.

Auto-compasiunea este opusul. Ea recunoaște suferința – 'Da, mă simt rău acum' – dar o face din perspectiva umanității comune: 'Acest lucru este greu, dar toți oamenii trec prin momente dificile.' Această perspectivă ne conectează, nu ne izolează. Auto-mila te face să te cufunzi; auto-compasiunea îți oferă forța de a te ridica, pentru că te tratezi cu bunătate și o perspectivă echilibrată.”

„În loc să ne criticăm neîncetat pentru imperfecțiunile noastre – 'Ești un ratat, cm ai putut să faci asta?' – auto-compasiuneaînseamnă să ne tratăm cu blândețe și înțelegere. Recunoaștem că a fi imperfect este inevitabil și că eșecul este o parte naturală și dureroasă a experienței umane. A fi bun cu tine însuți în momentele de suferință înseamnă a te consola, nu a te pedepsi.”

„Când eșuăm sau suferim, instinctul nostru adesea este să ne spunem: 'Sunt singurul care se simte așa, sunt defect în mod unic.' Această mentalitate ne izolează. Umanitatea comună este recunoașterea faptului că suferința și imperfecțiunea fac parte din experiența umană comună. A fi om înseamnă a fi vulnerabil. Când ne amintim că toți oamenii – absolut toți – se confruntă cu dezamăgiri, eșecuri și limitări, ne simțim mai puțin izolați și mai conectați la ceilalți.”

Kristin Neff, Compasiunea de sine

12/11/2025

„Adevărata maturitate psihologică înseamnă să te împaci cu incertitudinea și cu lipsa de control. Schimbarea nu este o ascensiune constantă; este un dans între doi pași înainte și unul înapoi, cu multe piruete neașteptate. În loc să ne concentrăm pe 'când ajung acolo?', ar trebui să ne întrebăm: 'Ce pot observa și învăța chiar acum?'. Acolo, în prezentul inconfortabil, se află singura șansă reală de a ne schimba povestea.”

„Există un pericol în terapie: acela de a deveni 'fericit terapeutic'. Adică, ajungi să fii bun la a vorbi despre problemele tale, le poți analiza cu brio, poți avea acele momente de 'aha!' în biroul terapeutului, te simți înțeles și pleci acasă cu o senzație caldă de progres.

Problema este că viața nu se desfășoară în biroul moale și sigur al terapeutului. Viața reală este zgomotoasă, plină de întreruperi, de parteneri care nu urmează scenariul și de șefi care nu sunt iluminați. Adevărata muncă nu este analiza, ci acțiunea.

Scopul terapiei nu este să te facă perfect, nici să te facă imun la suferință, ci să te ajute să fii mai autentic uman. Să înveți cm să duci acele înțelegeri în mijlocul haosului de acasă. Fericirea reală nu este absența problemelor, ci capacitatea de a le întâmpina pe cele inevitabile cu o mai mare blândețe și o mai bună strategie. Asta înseamnă să ieși din capul tău – unde ești 'fericit terapeutic' – și să intri în viața ta.”

Lori Gottlieb, Poate ar fi bine să discuți cu cineva

11/11/2025

„Eu am o viziune cu totul specială a realității (în artă) și ceea ce majoritatea numesc fantastic și excepțional, pentru mine este însăși esența realității. În opinia mea, în faptele obișnuite de zi cu zi se manifestă cele mai adânci, cele mai tainice și mai uimitoare fenomene. Nu mă ocup cu psihologia, ci cu realismul în sens superior.” (Dostoievski)

„Omul este un mister. Acest mister trebuie elucidat, iar dacă îți vei consuma toată viața elucidându-l, să nu spui că ți-ai pierdut timpul. Eu mă ocup de acest mister, pentru că vreau să fiu om.” (Dostoievski)

Pasaje din romanul Idiotul:

„Ea nu suporta să fie tratată cu bunătate necondiționată. Era o femeie care se iubea pe sine în calitatea ei de "vinovată" și de "căzută". Când Mîșkin o privea cu puritate și compasiune, el îi distrugea singurul alibi psihologic care îi permitea să existe. Nastasia Filippovna avea nevoie de umilință și de sacrificiu, pentru a-și hrăni drama interioară. Când Mîșkin a iubit-o, el a forțat-o să aleagă între salvare și autodistrugere.”

„În ochii lui Rogojin, dragostea nu era un sentiment de lumină, ci o pasiune întunecată, o forță ce consuma și devora. Nu era capabil de iubire, ci doar de posesie și patimă morbidă. El nu o iubea pe Nastasia Filippovna, ci iubea suferința pe care i-o provoca, iar ea iubea suferința pe care i-o provoca el. Era o oglindire psihologică distructivă, unde mândria unuia o hrănea pe a celuilalt.”

„Îi era teamă de el, pentru că el nu era ca toți ceilalți bărbați pe care îi cunoștea. El nu cerea nimic, nu se impunea, și nu o provoca la duelul obișnuit al vanității. Mîșkin o iubea cu o dragoste fără egoism, o dragoste care nu-i lăsa nicio fisură prin care să-și poată exercita puterea.

Această iubire dezinteresată o înspăimânta, deoarece amenința să-i destrame armura mândriei. Ea voia să-l vadă gelos, slab, pasional în sensul distructiv, ca pe Rogojin. Când el îi oferea simplitate și pace, ea simțea că i se oferă o insultă. În mintea ei, inocența lui Mîșkin era o formă de dispreț subtil față de complexitatea și întunericul lumii pe care ea îl cunoștea prea bine.”

11 noiembrie 2025 - 204 ani de la nașterea lui Feodor Dostoievski

10/11/2025

„Mi-am dat seama că oamenii din jurul meu trăiau în castelele lor de cărți și că majoritatea erau inconștienți de asta. Toți frați! Eu, care mă credeam singură, anormală, monstruoasă...

Psihanalistul nu-mi cerea să vorbesc despre 'sângele meu' [simptomul fizic], ci despre vise, fantasme și amintiri, gânduri și emoții ce-mi veneau spontan în minte. Am înțeles că trebuia să merg înapoi la originea suferinței, la 'necuratul' din mine. El m-a învățat că adevărata boală era tăcerea, era frica de a numi. A găsi cuvintele pentru a le spune – Les mots pour le dire – iată tot ce conta. Cuvintele nu erau doar descrieri, ele erau acțiuni; ele rupeau sigiliul tăcerii și eliberau energia blocată.”

„Mi-am petrecut atâția ani încercând să maschez Monstrul. Îl îmbrăcam în convenții sociale, îl sufocam cu activitate excesivă, îl negam cu zâmbete forțate. Dar el era acolo, în sângerările mele, în tăcerea mea și în frica mea paralizantă. Doctorul știa că nu puteam să-l omor; trebuia să-l numesc, să-l descriu, să-l accept ca parte a istoriei mele, dar nu ca parte a identității mele prezente.

A trebuit să mă întorc în acel întuneric din copilărie, în acel moment al traumei inițiale care a rupt legătura cu viața. A fost o retrăire chinuitoare. A trebuit să stau acolo, pe canapea, și să simt din nou groaza, abandonul, teroarea pe care corpul meu le înregistrase și le ținuse captive. Eram convinsă că acea retrăire mă va distruge, că nu voi supraviețui. Dar am vorbit. Am găsit, cu greu, cuvintele. Și, vorbind, am început să înțeleg că a numi frica nu înseamnă a o amplifica, ci a o limita. Monstrul, odată numit și văzut la lumină, își pierdea puterea magică și terifiantă.”

Marie Cardinal, Cuvinte care eliberează

09/11/2025

„Simplitatea nu înseamnă doar simplificare. Ea este o subtilă alianță a eticii cu estetica. Este renunțarea la surplusuri și concentrarea pe elementele esențiale care echivalează cu un soi de purificare fizică și spirituală.”

„Simplitatea nu înseamnă să simplifici, ci să purifici. Nu e vorba de a trăi într-o sărăcie autoimpusă sau de a te priva, ci de a te elibera de sclavia obiectelor, a nevoilor inutile și a gândurilor perturbatoare. A fi simplu înseamnă a fi esențial. Este o chestiune de alegere conștientă a lucrurilor care merită să existe în viața ta și a lucrurilor care trebuie eliminate.

Să renunți la lucrurile inutile este o formă de igienă mentală. Fiecare obiect pe care îl deții îți cere energie și timp – timp pentru a-l curăța, a-l repara, a-l depozita și a te îngrijora de el. Prin eliminarea acestui surplus, îți recuperezi timpul și energia. Când locuința ta este plină de lucruri, mintea ta este plină de zgomot. Spațiul liber nu este un spațiu gol, ci un spațiu plin de posibilități, de liniște și de lumină. Această simplitate materială este doar primul pas spre o simplitate mai profundă, care vizează corpul și spiritul.”

Dominique Loreau, Arta simplității

Ți-a plăcut acest pasaj? Lasă un comment cu gândurile tale!

08/11/2025

„Oamenii petrec o cantitate enormă de timp și energie încercând să evite, să schimbe, să suprime sau să scape de gândurile și emoțiile neplăcute. Am fost învățați de societate, de la o vârstă fragedă, că 'a te simți bine' este starea normală și că orice altceva este 'greșit' și trebuie remediat rapid.

Această luptă, numită evitare experiențială, este inima capcanei fericirii. Ironia este că, atunci când ne luptăm cu sentimentele noastre – când spunem furiei, tristeții sau fricii 'Nu ar trebui să fii aici!' – le dăm de fapt o putere imensă. În loc să dispară, ele se intensifică, transformându-se adesea în anxietate sau depresie. ACT nu ne învață să scăpăm de durere; ne învață cm să ne eliberăm din lupta cu durerea, permițând emoțiilor să vină și să plece natural.”

„Adevărul este că, în mod normal, ființele umane suferă. Ne naștem cu o minte concepută nu pentru a ne face fericiți, ci pentru a ne ajuta să supraviețuim. Și nu este nimic în neregulă cu noi, oamenii, dacă avem emoții neplăcute. Vestea proastă este că, cu cât încercăm mai mult să ne simțim fericiți și cu cât încercăm mai mult să evităm gândurile și sentimentele neplăcute, cu atât avem mai multe șanse să suferim de anxietate, depresie și alte probleme psihologice. Acesta este paradoxul capcanei fericirii: cu cât ne străduim mai mult să avem o viață bună, cu atât avem mai mult de suferit.”

Russ Harris, Capcana fericirii

Ți-a plăcut acest pasaj? Lasă un comment cu gândurile tale!

07/11/2025

"Emoțiile, cogniția și comportamentul nu sunt funcții umane disparate, ci sunt integrate într-un mod intrinsec și holistic. Atunci când simțim, gândim și acționăm; atunci când acționăm, simțim și gândim; iar atunci când gândim, simțim și acționăm. De ce? Pentru că oamenii arareori, cu excepția câtorva momente din viață, doar simt, doar gândesc sau doar acționează.

Atunci când sunt tulburați, oamenii simt-gândesc-acționează într-o manieră disfuncțională și dăunătoare lor, iar atunci când trec peste tulburare, își schimbă, aproape invariabil, o parte din cogniții, din reacțiile emoționale și din activitățile lor. [...]

Cheia controlării anxietății stă în Disputarea și Contestarea convingerilor tale iraționale, negative, înainte de a trece la învățarea unei gândiri/auto-verbalizări raționale, pozitive. Disputarea se face prin chestionarea asumpțiilor referitoare la un anumit eveniment. Iar după ce are loc disputarea și convingerile raționale le înlocuiesc pe cele iraționale, apar emoții mult mai moderate.

De exemplu, dacă te confrunți cu o anxietate de performanță, poți avea o convingere irațională de tipul: 'Trebuie să reușesc perfect la acest interviu, altfel sunt un ratat complet.' Prin disputare, îți pui întrebări precum: 'Unde scrie că trebuie să reușesc perfect? Chiar sunt un ratat complet dacă nu reușesc? Care este dovada logică pentru această afirmație absolută? Ce este cel mai rău lucru care se poate întâmpla, și pot să îl tolerez, chiar dacă nu îmi place?'"

Albert Ellis, How to Control Your Anxiety Before It Controls You

Ți-a plăcut acest pasaj? Lasă un comment cu gândurile tale!

06/11/2025

”Când vorbim despre suflet, vorbim despre vitalitate. Dar tot mai des avem senzația că suntem înghețați într-o viață de zi cu zi fără vitalitate, cerințele lumii exterioare împingându-ne doar să funcționăm. Atunci este important să ne întoarcem mai mult către lumea interioară, pentru a ne găsi pacea și echilibrul mental. Și asta necesită timp...
Omul modernității târzii «nu are un obiectiv în fața ochilor, ci un monstru care-i suflă-n ceafă». Care ar fi alternativa? Să-și lase monștrii în urmă, să nu se simtă hăituit, urmărit, ci să se poată așeza iar și iar, să aibă timp pentru a fi în rezonanță, pentru a fi împreună...
A fi implicat emoțional în propria viață și a altora, a simți intensitatea datorită acestui lucru — toate acestea ar putea fi temele care să reprezinte un țel. Să poată savura momentele, dar și ceea ce durează, să se simtă ancorat, în ciuda dinamismului, să tindă mereu spre atingerea unui echilibru în viața proprie între ceea ce rămâne și ceea ce trebuie să se schimbe...
Timpul pentru suflet nu este un spațiu gol, ci un spațiu umplut cu atenție conștientă la senzațiile, emoțiile și imaginile care apar. Este timpul în care permitem lucrurilor să se așeze, timp în care nu suntem orientați spre performanță sau spre a ne demonstra valoarea. Este timpul în care putem auzi șoaptele Sinelui, timpul care ne permite să rezonăm cu viața noastră interioară. Așadar, nu cantitatea de timp liber contează, ci calitatea prezenței noastre în acel timp.
”

Verena Kast, Mai mult timp pentru suflet

Ți-a plăcut acest pasaj? Lasă un comment cu gândurile tale!

05/11/2025

Pentru cine vrea să își însoțească ceaiul/cafeaua de dimineață cu niște subiecte de reflecție din cărți foarte faine, le pregătesc eu pentru voi ☺️.

În fiecare dimineață postez un pasaj semnificativ din câte o carte aici pe pagină și în grupul Psihoeducație cu semnificație.

Deja am postat o mică colecție, dacă sunteți interesați aruncați un ochi.

Nu uitați de follow/join group. Le puteți căuta și după .

Și, vă rog, dacă v-au plăcut lăsați un like sau un comment ca să știu de voi ☺️.

03/11/2025

"Depresia este o boală vicleană. Ea nu te face doar trist; te face să te îndoiești de propria ta valoare și să fii total convins de inadecvarea ta. Sub strânsoarea depresiei postnatale, nu eram doar nefericită; eram bântuită de sentimentul că sunt o impostoră—o scriitoare care nu poate scrie, o mamă care nu poate iubi corect. Lumea exterioară părea vie și reală, dar lumea mea interioară era scufundată într-un 'lapte negru' lipicios, cenușiu. Oroarea esențială a depresiei a fost pierderea narațiunii; abilitatea de a spune o poveste coerentă despre mine a dispărut. Mă simțeam fragmentată, iar cele cinci femei de pe mâna mea strigau toate comenzi diferite, contradictorii. Singurul lucru care a rămas a fost nevoia de a re-coase sinele laolaltă, acceptând că povestea 'perfectă' era o minciună și îmbrățișând adevărul dezordonat și contradictoriu de a fi atât o scriitoare pasionată, cât și o mamă profund imperfectă."

Elif Shafak, Lapte negru

02/11/2025

"Comunicarea Nonviolentă este un proces de comunicare care ne ajută să ne concentrăm atenția asupra a patru domenii: (1) ceea ce observăm, (2) cm ne simțim, (3) care sunt nevoile noastre și (4) ce cerem. Mesajul de bază al CNV este simplu: judecata este expresia tragică a unei nevoi nesatisfăcute. Când etichetăm pe cineva ca fiind 'egoist' sau 'iresponsabil', nu comunicăm nimic util despre cealaltă persoană; comunicăm doar propria noastră durere și propriile noastre nevoi nesatisfăcute de respect, cooperare sau sprijin. CNV ne învață să traducem acele gânduri critice în sentimente și nevoi, transformând astfel conflictul dintr-un câmp de luptă într-un loc de întâlnire unde poate avea loc o empatie adevărată. Scopul nostru nu este să schimbăm comportamentul oamenilor, ci să îi influențăm pe baza dorinței de o conexiune empatică mai profundă, făcând viața mai minunată pentru toată lumea."

Marshall Rosenberg, Comunicarea nonviolentă: un limbaj al vieții

Ți-a plăcut acest citat? Lasă un comment cu gândurile tale!

01/11/2025

"Munca doliului nu este o stare pasivă de tristețe, ci un proces psihologic activ—o retragere obositoare și îndelungată a libidoului (energie psihică) care a fost puternic legat de persoana sau obiectul pierdut. Această muncă psihică este necesară deoarece Eul este reticent să renunțe la cel iubit. Fiecare amintire, fiecare reamintire, trebuie confruntată conștient, iar firele psihice care îl leagă pe cel care jelește de persoana pierdută trebuie tăiate individual. Abia atunci când această muncă interioară este finalizată, Eul este liber să-și reinvestească energia în noi relații, noi scopuri și realitatea prezentului. Dacă munca este ocolită, libidoul rămâne legat de trecut, iar energia necesară pentru a trăi o viață completă este furată perpetuu de fantoma celui care a plecat. Durerea doliului este prețul libertății noastre viitoare."

Sigmund Freud, Doliu și melancolie

Ți-a plăcut acest pasaj? Lasă un comment cu gândurile tale!

Psihoterapeut Iulia Pantelimon

13/11/2025

12/11/2025

11/11/2025

10/11/2025

09/11/2025

08/11/2025

07/11/2025

06/11/2025

05/11/2025

03/11/2025

02/11/2025

01/11/2025

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	10:30 - 19:00
Tuesday	10:30 - 16:30
Wednesday	10:30 - 13:30
Thursday	10:30 - 16:30
Friday	10:30 - 04:30