Psihoterapeut Iulia Pantelimon

Psihoterapeut Iulia Pantelimon Psihoterapie jungiană în Timişoara, psihoterapie, psihologie clinică, dezvoltare personală.

31/12/2025

La mulţi ani cu sănătate! Să vă fie anul rodnic şi bun!

27/12/2025

Funcționează sau nu funcționează rezoluțiile de anul nou?

„Copilul divin se definește prin contrastul său absolut cu mediul în care apare. El este 'Micul Unu', cel abandonat, exp...
25/12/2025

„Copilul divin se definește prin contrastul său absolut cu mediul în care apare. El este 'Micul Unu', cel abandonat, expus pericolelor, adesea născut într-un loc simbolic al sărăciei — peștera, grajdul sau trestia de pe malul apei. Această neputință exterioară este însă doar învelișul unei 'Mana' (puteri) interioare de neînvins. Psihologic, acest lucru reprezintă momentul în care o nouă configurație a personalității începe să se închege. Deși la început această nouă stare este fragilă și poate fi ușor strivită de obiceiurile noastre vechi, ea posedă o vitalitate 'magică'. Copilul este invulnerabil nu pentru că ar avea arme, ci pentru că poartă în sine forța de regenerare a întregului psihic. El este simbolul unității viitoare a Sinelui, care, deși pare nesemnificativ în fața problemelor uriașe ale lumii adulte, este singurul capabil să aducă o soluție creatoare. Această naștere în izolare subliniază faptul că adevărata transformare nu vine din colectivitate, ci din adâncul cel mai singuratic și mai pur al individului.”

„Apariția Copilului Divin este întotdeauna resimțită ca o amenințare de către 'Vechiul Rege', care reprezintă sistemul de valori dominant, dar care a devenit steril și tiranic. Conștiința noastră adultă, cu regulile, logicile și prejudecățile ei, încearcă adesea să sufoce 'copilul' — adică impulsul creativ, spontaneitatea sau noua direcție spirituală care contrazice confortul vechilor obișnuințe. Totuși, natura arhetipală a Copilului face ca acesta să fie 'cel care supraviețuiește'. El este protejat de forțe pe care conștiința nu le poate controla — animalele din grajd, stelele de pe cer sau visele premonitorii. Aceasta înseamnă că, atunci când o schimbare autentică se naște în suflet, ea este susținută de întreg fundalul instinctual al omului. Nașterea Copilului este, deci, o acțiune de salvare a psihicului: el vine să 'mântuiască' individul de anchilozare, aducând cu sine fluiditatea, jocul și o nouă capacitate de a iubi viața, elemente pe care maturitatea rigidă le-a pierdut pe drum.”

Erich Neumann, Originile și istoria conștiinței

„Mă gândeam azi dimineață, în timp ce zăpada se așeza pe pervazul ferestrei bisericii, la marea simplitate a Crăciunului...
24/12/2025

„Mă gândeam azi dimineață, în timp ce zăpada se așeza pe pervazul ferestrei bisericii, la marea simplitate a Crăciunului. Întreaga noastră teologie, cu toate volumele ei grele și disputele sale seculare, se prăbușește în cele din urmă în fața imaginii unui prunc adormit pe paie. Este un lucru uluitor, dacă stai să te gândești: Dumnezeu a ales să intre în istorie nu ca un fulger, nu ca o forță de neoprit, ci sub forma celei mai fragile creaturi posibile.

Un prunc nu are nicio putere în sensul în care noi înțelegem puterea; nu are argumente logice, nu are nicio autoritate formală și niciun mijloc de apărare. Și totuși, acea prezență a schimbat totul. Crăciunul ne amintește că tot ceea ce este cu adevărat sfânt în lume vine la noi în stare de vulnerabilitate. Când te privesc pe tine, fiule, dormind sau jucându-te, simt că ating marginea acestui mister.

Îmi dau seama că fiecare copil care se naște este, într-un fel, o reînnoire a acelei promisiuni făcute la Betleem — aceea că viața merită trăită în ciuda tuturor durerilor. Fiecare Crăciun este, în esență, o încercare disperată și frumoasă a sufletului nostru de a-și recupera capacitatea de a fi uimit; de a ne aminti că speranța nu este un concept abstract, ci are trup, are nevoie de căldură și poate fi ținută în brațe. Dumnezeu S-a făcut mic pentru ca noi să nu ne mai temem de măreția Lui, ci să-L putem iubi în cel mai neînsemnat dintre semenii noștri. Speranța nu se satură niciodată de noi, oricât de mult am încerca să o alungăm prin cinismul nostru de oameni mari, obosiți de lume. Ea se naște din nou, în fiecare decembrie, în inima celui care acceptă că adevărata putere a universului nu stă în pumnul strâns, ci în palma deschisă a unui copil.”

Marilynne Robinson, Gilead

23/12/2025

Vă mulțumesc foarte mult tuturor celor care ați răspuns invitației mele de ieri de a mă sprijini cu promovarea serviciilor mele de psihologie/psihoterapie!

Valuri de like/comment/share au curs pe această pagină. Şi fiecare a adus câte un val de bucurie pentru sufletul meu.

Vă doresc tuturor sărbători fericite, cu pace, liniște și bucurie!

„A fost un dezastru de proporții titanice, cm rar s-a mai văzut la Polul Nord! Totul a început când bătrânul și neastâm...
23/12/2025

„A fost un dezastru de proporții titanice, cm rar s-a mai văzut la Polul Nord! Totul a început când bătrânul și neastâmpăratul Urs Polar, cuprins de o dorință bruscă de a atinge eternitatea, s-a cățărat pe vârful înghețat al Polului Nord pentru a prinde o stea căzătoare ce părea să fi rămas agățată de cer. Însă gheața a cedat sub greutatea sa imensă și, cu un pârâit ce a răsunat până în satele elfilor, Ursul a căzut direct prin acoperișul casei mele, aterizând cu un zgomot asurzitor exact în mijlocul bucătăriei unde se pregătea marea rezervă de ciocolată caldă pentru Ajun.

Imaginează-ți haosul: totul s-a umplut de funingine, scântei și aburi dulci, iar prețioasa listă cu numele voastre, pe care o păstram cu atâta grijă, a zburat pe fereastra spartă, pierzându-se în viscolul ce urla afară. În acea clipă de naufragiu domestic, printre oale răsturnate și picioare de urs încurcate în ghirlande, s-ar fi putut crede că spiritul sărbătorii a fost strivit. Dar, dragii mei, am privit la figura plină de ciocolată a Ursului, care clipocea nedumerit din ochi, și am început să râdem atât de tare încât gheața de sub noi a crăpat într-un cor de ecouri vesele.

Am înțeles atunci că viața nu este o listă perfectă și că uneori cele mai mari greșeli, cele mai absurde accidente și cele mai teribile încurcături sunt tocmai acelea care ne reamintesc că suntem vii și că dragostea nu are nevoie de ordine pentru a subzista. Crăciunul este și despre acest haos plin de har, despre capacitatea de a accepta că planurile noastre se pot prăbuși în orice clipă, dar că, atâta timp cât avem puterea de a ne amuza pe seama propriei neîndemânări și de a ne privi cu îngăduință, suntem mântuiți de asprimea lumii. Nu darurile perfecte contează, ci acea bucurie care izbucnește în mijlocul dezastrului, transformând o bucătărie dărâmată într-un palat al veseliei.”

J. R. R. Tolkien, Scrisori de la Moș Crăciun

Momentul de rămas-bun al lui Moș Crăciun față de copiii care au crescut:„Mă întreb adesea, privind de aici, de la margin...
22/12/2025

Momentul de rămas-bun al lui Moș Crăciun față de copiii care au crescut:

„Mă întreb adesea, privind de aici, de la marginea lumii, dacă îți mai amintești cu adevărat de mine, acum că picioarele tale au crescut și drumurile tale te poartă departe de camera copilăriei. Poate că în lumea ta mare și grăbită, numele meu a început să sune ca o șoaptă dintr-o carte veche, prăfuită, sau ca un ecou al unei clipe pe care o crezi pierdută. Dar eu sunt tot aici, la Polul Nord, în acest tărâm unde zăpada nu se topește niciodată sub povara îndoielii și unde timpul nu curge spre bătrânețe, ci se rotește într-un dans etern al uimirii. Chiar dacă nu îmi mai scrii scrisori cu litere tremurate, să știi că eu nu te-am uitat și nici nu te voi uita vreodată.

Spiritul Crăciunului nu este o haină pe care o porți doar când ești mic și pe care o arunci când devii adult; el este o lumină interioară care se transformă într-o amintire vie, o vatră caldă la care să te încălzești atunci când iernile vieții de adult vor deveni aspre, reci și lipsite de sens. Te rog, dragul meu, să nu lași niciodată să moară în tine acea mică scânteie de uimire pe care o purtai în ochi când priveai bradul aprins; este singura busolă care te poate ghida prin ceața cinismului. Lumea are nevoie, mai mult decât orice, de oameni care încă mai pot vedea dincolo de vizibil, care pot simți prezența magicului în cele mai mici gesturi de bunătate și care înțeleg că poveștile nu sunt minciuni, ci adevăruri prea mari pentru a fi spuse altfel. Te părăsesc acum, în timp ce cerul se aprinde de verdele și purpuriul Aurorei Boreale — pe care Ursul Polar a aprins-o special pentru tine în această noapte — dar las în urma mea promisiunea că, atâta timp cât vei păstra un loc pentru miracol în inima ta, eu voi fi mereu acolo, la granița dintre vis și realitate, așteptând să-ți zâmbesc din nou.”

J. R. R. Tolkien, Scrisori de la Moș Crăciun

22/12/2025

În urmă cu câțiva ani mi-am călcat pe suflet și mi-am întrebat prietena ce și-ar dori de ziua ei.

A fost o decizie greuță, pe care am simțit-o ca pe un fel de înfrângere, pentru că, fiind perfecționistă, trăiam cu idealul că ar trebui să îmi cunosc prietenii suficient de bine încât să știu care ar fi cadoul potrivit.

Dar realitatea îmi bătea filmul. Așa că am decis că este mai sănătos să recunosc nivelul la care mă aflu și să mi-l asum decât să mă mint că aș fi mai mult decât sunt de fapt. Așa că am întrebat, am aflat și apoi am cumpărat.

Astăzi este ziua mea și presupun că peste 99% din persoanele care urmăresc această pagină nu știu cât de mult înseamnă pentru mine cariera mea și cât de mult îmi doresc să ajung la oamenii care au deschidere către serviciile mele. Nu-i nimic dacă nu știți, de aceea vă spun eu acum :).

Așadar, dacă doriți să îmi faceți o bucurie de ziua mea, acesta este lucrul pe care mi-l doresc: să dați un pic scroll pe pagină și să lăsați un like/comment/share acolo unde simțiți. Este singurul mod în care facebook face vizibilă o pagină.

Mulțumesc!

„În micul său atelier, unde mirosul de ulei de mecanisme fine se împletea cu cel de lemn vechi și ceară, Isaac înțeleses...
21/12/2025

„În micul său atelier, unde mirosul de ulei de mecanisme fine se împletea cu cel de lemn vechi și ceară, Isaac înțelesese un adevăr pe care puțini dintre marii teologi ai Catedralei reușeau să-l cuprindă în cuvinte: acela că frumusețea cea mai pură se naște adesea din fragilitate și defect. Privea ceasurile de pe perete — unele rămase în urmă, altele bătând cu un sunet metalic, obosit — și vedea în ele chipul umanității însăși, o colecție de inimi care aveau nevoie, din când în când, nu de o judecată aspră, ci de o mână blândă care să le curețe de praful adunat de timp. Crăciunul, pentru el, nu era o celebrare a perfecțiunii, ci a prezenței. Era certitudinea că Marele Arhitect a ales să coboare printre rotițele stricate ale lumii, nu pentru a le arunca, ci pentru a locui în interiorul lor, oferindu-le un nou ritm.

În acea tăcere a serii, Isaac simțea că fiecare durere pe care o purtase, fiecare eșec și fiecare clipă de auto-învinovățire erau doar niște spații goale pe care lumina de afară, reflectată de zăpada de pe pervaz, încerca să le umple. Exista o demnitate sfântă în a fi 'defect', căci doar un obiect fisurat poate lăsa lumina să treacă prin el. El știa că mântuirea nu însemna transformarea într-un mecanism de aur, rece și infailibil, ci acceptarea faptului că ești iubit în însăși starea ta de degradare. Când clopotele Catedralei au început să bată, sunetul lor nu a fost pentru el un ordin, ci un ecou al propriei sale inimi care, pentru prima dată după mulți ani, nu se mai temea de trecerea timpului. Înțelesese că, în economia divină, nimic nu se pierde, nicio lacrimă nu este irosită și nicio secundă de suferință nu rămâne fără un corespondent de slavă, dacă este lăsată să fie atinsă de duhul acestei nopți în care cerul și pământul au refuzat să mai stea despărțite.”

Elizabeth Goudge, The Dean's Watch

Iertarea nu era, în acea noapte binecuvântată, un simplu act de voință sau o decizie rațională luată în răceala minții; ...
20/12/2025

Iertarea nu era, în acea noapte binecuvântată, un simplu act de voință sau o decizie rațională luată în răceala minții; ea cobora asupra lor pe neașteptate, ca o rouă invizibilă ce umezește un pământ crăpat de secetă. În lumina tremurătoare a miilor de lumânări de la slujba de miezul nopții, dușmăniile vechi, procesele nerezolvate și amărăciunile care le otrăviseră viețile ani la rând păreau dintr-odată ridicole, simple umbre deformate care se topeau sub strălucirea unei prezențe copleșitoare. Marea minune a Crăciunului nu era doar faptul istoric că divinitatea a îmbrăcat haina umană, ci faptul că omul, în sfârșit, își dădea voie să fie cu adevărat uman — adică vulnerabil, imperfect și, prin urmare, capabil de milă față de sine și față de ceilalți.

Era o vindecare ce nu se mulțumea cu suprafața, ci începea din adâncurile cele mai tăinuite ale sufletului, din acele locuri obscure unde omul se temea cel mai mult să privească — subsolurile propriei conștiințe unde fuseseră ferecate eșecurile, trădările și urile. Dar acum, miraculos, în acea beznă a 'Umbrei' colective, se aprinsese o mică lampă. Lumina pruncului nu venea să judece întunericul, ci să-l locuiască, transformând teroarea în acceptare. Oamenii care ieșeau din Catedrală în noaptea înghețată nu mai erau aceiași; purtau în priviri o moliciune nefirească, ca și cm ar fi înțeles că mântuirea nu este un triumf asupra dușmanilor, ci o capitulare în fața unei iubiri care nu cere nimic în schimb, o iubire care, odată primită, făcea ca actul de a ierta să fie la fel de natural și de necesar ca respirația într-o dimineață de iarnă.

Adaptare după Elizabeth Goudge, The Dean's Watch

„Catedrala, în acea noapte sacră de ajun, nu mai era doar o structură din piatră și vitralii, ci părea un uriaș animal v...
19/12/2025

„Catedrala, în acea noapte sacră de ajun, nu mai era doar o structură din piatră și vitralii, ci părea un uriaș animal viu, o ființă străveche care respira sacadat odată cu mulțimea ce se înghesuia sub bolțile sale imense. Pietrele vechi, șlefuite până la luciu de secole de genunchi plecați în rugăciune și de pași purtați de suferință, păreau să emane o căldură proprie, ca și cm ar fi înmagazinat în miezul lor rece toată speranța generațiilor trecute. Pentru Isaac, bătrânul ceasornicar cu mâini noduroase, spiritualitatea nu se găsea în dogmele înalte strigate de la amvon, nici în complexitatea tratatelor teologice pe care nu le putea înțelege, ci în precizia tăcută cu care inima omului se acorda, în momentele de liniște, la ritmul marelui ceasornic ceresc.

Privea mecanismele delicate de pe masa sa de lucru — rotițe din alamă, arcuri fine și pendule ce măsurau neobosit timpul — și vedea în ele o mică oglindire, aproape microscopică, a ordinii divine care guverna stelele și mareele. Crăciunul era pentru el momentul în care Marele Ceasornicar al Universului se apleca deasupra lumii obosite pentru a întoarce arcul existenței, dându-i o nouă viață și o nouă direcție. În acea noapte, Isaac simțea că timpul însuși se oprește, lăsând loc eternității să pătrundă prin crăpăturile secundelor. Nu era vorba despre măsurarea orelor, ci despre calitatea timpului: o clipă în care frica era suspendată și în care fiecare ticăit al inimii devenise o rugăciune de mulțumire. Catedrala răsuna de coruri, iar sunetul se ridica spre tavanul pierdut în umbră ca un mecanism perfect uns de harul divin, amintindu-i că, oricât de stricat sau de ruginit ar părea un suflet omenesc, el poate fi oricând reparat și repornit să bată în armonie cu iubirea infinită ce s-a născut, în mod miraculos, într-o iesle.”

Elizabeth Goudge, The Dean's Watch

„Decanul stătea în penumbra bibliotecii sale, o încăpere ai cărei pereți erau tapetați cu volume grele de teologie, care...
18/12/2025

„Decanul stătea în penumbra bibliotecii sale, o încăpere ai cărei pereți erau tapetați cu volume grele de teologie, care acum păreau să-și fi pierdut vocea în fața liniștii ce cobora peste oraș. Crăciunul nu mai venea la el ca o simplă bifă în calendarul liturgic sau ca o obligație de a rosti o predică elocventă în fața unei mulțimi de străini. Anul acesta, era ca o invazie lentă și inexorabilă a luminii în cele mai uitate și întunecate unghere ale propriei sale ființe. El înțelese, cu o claritate care îl înfiora, că pruncul din iesle nu era o figură de porțelan într-o scenetă istorică, ci o realitate vie, un arhetip al vulnerabilității care cerea să fie găzduită în propriul său piept, acolo unde până atunci nu fusese decât o gheață aridă a mândriei intelectuale.

Privea pe fereastră cm fulgii de zăpadă se așezau pe contraforții catedralei, îmbrăcând piatra aspră într-o mantie de puritate. Singurătatea sa, pe care o cultivase decenii la rând ca pe o fortăreață impenetrabilă, se transformase brusc. Zidurile ego-ului său se fisurau, lăsând la vedere o peșteră interioară goală, umilă și flămândă, care aștepta în tăcere să fie umplută de ceva ce el nu putea controla. Simțea cm rugăciunile oamenilor simpli — cizmari, vânzători de pește și copii — care treceau acum prin zăpadă spre marile porți de bronz, aveau o greutate aurie, o forță de penetrare pe care nicio logică scolastică nu o putuse atinge vreodată. Era momentul în care divinul atingea pământul nu cu tunete și trâmbițe, ci cu delicatețea unei răsuflări, cu tăcerea unei zăpezi ce acoperea toate imperfecțiunile lumii, transformând mizeria cotidiană în strălucire mistică. Inima sa, mult timp un ceasornic defect ce ticăia doar pentru sine, începea acum să bată la unison cu marele mister al Întrupării: ideea că perfecțiunea a ales să locuiască în imperfecțiune, că lumina a ales să se nască în cel mai adânc întuneric al iernii sufletului său.”

Elizabeth Goudge, The Dean's Watch

Address

Strada Constanța Nr. 8
Timisoara

Opening Hours

Monday 10:30 - 19:00
Tuesday 10:30 - 16:30
Wednesday 10:30 - 13:30
Thursday 10:30 - 16:30
Friday 10:30 - 04:30

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Iulia Pantelimon posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Iulia Pantelimon:

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category