http://www.iuliapantelimon.blog/

Psihoterapeut Iulia Pantelimon, Strada Constanța nr. 8, Timisoara (2026)

31/03/2026

Îți dorești mai multă liniște interioară, relații mai bune, creștere personală sau împlinire de orice fel? Există un lucru esențial fără de care niciunul din aceste scopuri nu poate fi cultivat: capacitatea de auto-observație.

Putem să ne imaginăm ca fiind împărțiți în două: sinele experimentator și eul observator. Sinele experimentator este partea foarte amplă din noi cu care participăm la viață. Fie că o facem intenționat sau impulsiv, conștient sau inconștient, activ sau pasiv. La viață oricum participăm într-un fel sau altul iar această parte din noi funcționează fără să ne ceară permisiunea.

Apoi mai există o parte, numită ”eu observator”. Aceasta este o parte prin care ne observăm pe noi înșine în timp ce participăm la viață: ce gândesc, ce simt, ce urmăresc, ce fac? Eul observator nu este inconștient și automat. El funcționează doar intenționat și conștient, prin faptul că ne îndreptăm atenția înspre noi înșine cu intenția de a ne observa și a ne cunoaște.

Nu vreau să mă întind la povești aici, o să mai scriu despre subiect dacă cineva dorește. Acum vreau să vă propun un exercițiu. Iar dacă ce îl încercați o să înțelegeți foarte bine despre ce vorbesc :).

Exercițiul se face așa:

Caută un loc confortabil și intim, unde să poți sta neobservat și nederanjat de nimeni. Așază-te comod și închide ochii.

Concentrează-ți atenția asupra respirației. De exemplu, însoțește cu atenția aerul care circulă de la nări până la plămâni și înapoi. Sau observă mișcările toracelui în timpul respirației. Această parte din exercițiu are scopul de a reține mintea conștientă să nu se gândească la nimic și de a menține o conexiune între mental și biologic.

Chiar dacă firul conștient al gândirii este ținut ocupat cu observarea respirației, vei vedea că un al doilea fir al gândirii, o minte inconștientă, produce în mod spontan și automat gânduri. Aceste gânduri pot fi structuri verbale sau imagini. De fiecare dată când apare un astfel de gând, spune-l cu voce tare: ”acum mi-a trecut prin minte ...... ” (Și descrie în 2-3 cuvinte gândul/imaginea).

Apoi observă dacă a apărut o senzație fiziologică și rostește din nou cu voce tare ce a apărut în corp. De exemplu: ”mi s-a încordat maxilarul”, ”a apărut un gol în stomac”, ”simt o agitație generală” etc.

Apoi observă dacă a apărut o emoție și numește-o. Această parte este cea mai grea, pentru că în general ne descurcăm destul de slăbuț la a ne recunoaște și numi emoțiile. Încearcă totuși să numești emoția, sau dacă nu îi găsești un nume poți să o descrii.

Apo observă dacă simți impulsul de a face ceva, o anumită acțiune. Spune doar cu voce tare, dar alege să rămâi în exercițiu. De exemplu: ”simt nevoia să mănânc ceva (sau să aprind o țigară sau să dau scroll)”, ”îmi vine să mă ridic și să fac....”.

În final observă experiența cu totul: mi-a apărut acest gând, însoțit de această emoție și aceste stări fiziologice și apoi am simțit impulsul de a face acel ceva.

Revino cu atenția asupra respirației și repetă de fiecare dată când apare un nou gând spontan.

Poate că sună complicat, dar îți promit că dacă îl încerci de câteva ori te vei îndrăgosti de el. Iar capacitatea de auto-observație pe care ți-o antrenează o vei putea folosi apoi în orice context de viață mai complex.

12/03/2026

”Un exercițiu de respirație nu o să îmi rezolve problemele!” - mi-aș schimba garderoba dacă aș primi 5 lei de fiecare dată când am auzit replica aceasta.

Sigur că exercițiile de respirație nu ne vor rezolva problemele. Problemele le rezolvăm noi, cu ajutorul resurselor pe care le avem.

Întrebarea este: care sunt resursele necesare pentru a rezolva problemele și cm intrăm în posesia lor?

O parte importantă din resursele universal necesare țin de nivelul nostru de energie fizică și mentală, dispoziția potrivită, creativitate, sentimentul de a fi în siguranță, un contact bun cu instinctele și cu realitatea. Atunci când suntem epuizați fizic sau emoțional, stresați, cu mintea în toate direcțiile și deconectați de tot, este foarte greu să ne apucăm și să reușim să rezolvăm probleme.

Exercițiile de respirație pot fi de multe ori eficiente pentru: oprirea ruminației, relaxare și refacerea energiei, ancorarea la realitatea prezentă, calmarea agitației și obținerea unei stări de calm, revenirea la o stare în care ne simțim adunați, centrați, uniți cu noi înșine, cu alții, cu situația.

Dacă vrei să testezi pe pielea ta beneficiile unui exercițiu de respirație, haide să facem unul împreună. Se numește ”exercițiu de respirație 4 - 7 - 8”.

🌿 Caută un loc intim și ferit, unde să te simți în siguranță

🌿 Așază-te confortabil, relaxează mușchii, descrețește fruntea, lasă umerii jos, lasă brațele să se sprijine moi pe coapse și ai grijă ca dinții să nu fie încleștați.

🌿 Inspiră pe nas timp de 4 secunde. Inspirația să fie amplă, profundă, dar nu excesiv de viguroasă, ci mai degrabă blândă.

🌿 Menține aerul timp de 7 secunde.

🌿 Expiră lent și ușor pe nas timp de 8 secunde.

🌿 În tot acest timp fii atent(ă) la senzațiile fiziologice ale respirației: cm se simte aerul în nări, cm se mișcă pieptul când inspir și expir, senzația de a avea plămânii plini cu aer sau goliți sau orice altă senzație aduce respirația în corpul tău.

🌿 Repetă de câteva ori, apoi observă cm s-a schimbat starea ta generală

PS: dacă nu te poți aduce în starea necesară pentru a face exercițiul sau dacă în timpul exercițiului apar gânduri supărătoare sau emoții intense, atunci hai să vorbim!

11/03/2026

Oprește-te pentru 60 de secunde și hai să încercăm un exercițiu 🌿. Se numește ”metoda împământării 5-4-3-2-1”

Când suntem în perioade cu stres, agitație, emoții intense sau confuzie, putem avea tendința să ne retragem tot mai mult în mintea noastră și să pierdem contactul cu realitatea concretă din jur. Sau să rătăcim cu gândul la trecut și viitor, uitând de momentul prezent.

În asemenea situații, un exercițiu foarte simplu ne poate ajuta să întrerupem cercul vicios de ”overthinking” și să refacem contactul cu aici și acum.

Nu încerca să oprești gândurile. Nu încerca să schimbi nimic din ceea ce simți. Doar încearcă să îți concentrezi atenția pe a face următorii pași:

1. 👁️ PRIVEȘTE: Identifică 5 obiecte din jurul tău. Observă și numește (preferabil cu voce tare dacă îți permite contextul) forma, culoarea și felul în care lumina cade pe ele.

2. ✋ ATINGE: Identifică 4 texturi diferite. Simte greutatea corpului tău pe scaun, textura materialului hainelor sau răceala suprafeței pe care stau mâinile tale.

3. 👂 ASCULTĂ: Identifică 3 sunete. Poate este zumzetul unui aparat, foșnetul frunzelor de afară sau ritmul propriei respirații.

4. 👃 SIMTE: Identifică 2 mirosuri. Încearcă să surprinzi nuanțe subtile în aerul pe care îl inspiri acum.

5. 👅 GUSTĂ: Identifică 1 gust (sau pur și simplu observă senzația din interiorul gurii).

---

Atunci când suntem copleșiți, mintea noastră părăsește prezentul. Prin activarea conștientă a celor cinci simțuri, forțăm creierul să revină în „aici și acum”.

Creăm astfel un fundament stabil – o ancoră în realitatea fizică – de unde putem începe să observăm și să integrăm emoțiile, fără a mai fi măturați de intensitatea lor. Este primul pas de la modul de „supraviețuire” către cel de „prezență”.

Cum te simți după acest minut de prezență? S-a întâmplat ca unul dintre simțuri să te ajute mai mult decât altul?

PS: dacă nu te poți aduce în starea necesară pentru a face exercițiul sau dacă în timpul exercițiului apar gânduri supărătoare sau emoții intense, atunci hai să vorbim!

04/03/2026

Sănătatea mintală a adultului depinde de o perioadă timpurie în care copilul a avut luxul de a fi el însuși, adică egoist, agresiv și pretențios, fără a fi constrâns să se adapteze nevoilor celor din jur. Videoclipul din primul comment explorează conceptul lui Donald Winnicott despre Sinele Adevărat și Sinele Fals, oferind o explicație profundă pentru dificultățile psihice ale adultului contemporan.

Atunci când mediul familial nu permite această exprimare, fie din cauza fragilității părinților, fie din cauza unor situații de criză, copilul învață să se conformeze prematur pentru a fi iubit sau tolerat. Acest proces forțat duce la dezvoltarea unui Sine Fals, o mască socială care asigură supraviețuirea, dar care, pe termen lung, lasă individul cu un sentiment profund de moarte interioară și de lipsă de ancorare. Ca adulți, acești oameni sunt adesea foarte bine adaptați, dar le lipsește vitalitatea autentică și creativitatea.

Psihoterapia este prezentată în videoclip ca o a doua șansă, un spațiu de siguranță unde pacientul poate regresa în momentele în care a fost nevoit să devină fals. În prezența unui terapeut care își asumă rolul de martor matur și stabil, pacientul are libertatea de a fi dificil, egoist sau agresiv, fără teama de a fi abandonat sau distrus. Această experiență de a „distruge” simbolic terapeutul, care supraviețuiește acestor descărcări, îi oferă pacientului sentimentul vital că lumea nu se prăbușește din cauza emoțiilor sale. În concluzie, trebuie să ne trăim autenticitatea neîngrădită pentru a putea, ulterior, să integrăm normele sociale într-un mod sănătos și productiv.

03/03/2026

Se spune că Zeul cel rău transformă durerea în furie, iar Zeul cel bun transformă înapoi furia în durere.

Atunci când un om (mai ales un copil) experimentează o durere imposibil de tolerat, psihicul său se apără: închide durerea în interior ca într-un ”borcan” făcut din furie.

Apoi, în loc să exprime durerea, persoana exprimă furia din jurul durerii sub formă de violență. Poate fi vorba despre violență directă sau pasivă (prin agresiune mascată în inocență, prin indiferență, cinism etc.).

De ce funcționează acest model? Pentru că atunci când exprimăm durerea ne expunem și riscăm să fim răniți și mai tare. Dar când exprimăm furie și violență ne arătăm și ne simțim puternici. Zeul cel rău nu este chiar atât de rău, pentru că fără ”vraja” lui, ne-am prăbuși sub povara durerii (mai ales copiii).

Acest artificiu interior menit să ne protejeze poate dura ani de zile, zeci de ani sau o viață întreagă. Putem căra cu noi, ascunse sub văluri de furie, dureri despre care nici nu mai avem idee că sunt acolo. Le-am uitat complet. Dar uitarea nu le face să dispară.

Ca psihoterapeuți ne punem în serviciul ”Zeului bun” din zicală și încercăm să aducem la suprafață durerea îngropată, pentru ca ea să își poată găsi alinare și pentru ca toate nevoile care au fost suprimate din cauza ei să fie din nou revendicate. Doar așa durerea se duce.

Pentru a face acest lucru avem nevoie să ne folosim de furie. Este contraproductiv să ne străduim să ”ucidem” furia (făcând eforturi de a ne menține calmi, distrăgându-ne de la ea prin adicții, muncă, distracții etc.), precum și dacă lovim, urlăm și distrugem sub impulsul furiei.

Furia este capătul de început al ghemului de ață prin care ajungem la miezul suferinței. În spațiul intim al cabinetului, după ce am creat un spațiu de încredere și siguranță, punem pe masă furia și analizăm cu grijă cuvintele și imaginile care o însoțesc, până ajungem la straturile de dedesubt.

24/02/2026

Este al treilea scandal sexual printre psihologi care explodează în presă recent.

Am renunţat de mult la iluzia că toţi psihoterapeuţii sunt oameni extraordinar de buni, empatici, cunoscători ai sufletului etc. La fel ca în orice profesie, şi ei se situează undeva pe un continuum. Unii sunt extrem de competenţi şi profesionişti. Alţii sunt periculoşi fie prin incompetenţă, prin practică lipsită de etică, sau pentru că sunt agresori (mai ales sexuali) deghizaţi.

Cred că colegiul psihologilor trebuie să facă mult mai mult pentru a filtra astfel de oameni. Dar chiar şi dacă colegiul şi-ar face treaba, tot ar mai scăpa câte unul.

Această realitate nu ar trebui să ne oprească din a mai apela la servicii de sănătate psihologică. Pentru că un proces psihoterapeutic de calitate poate face uneori chiar diferenţa dintre viaţă şi moarte.

În schimb, putem ţine cont de câteva reguli pentru a recunoaşte şi a ne proteja de abuzuri în psihoterapie:

- niciodată, cu nicio excepţie, o relaţie sexuală sau cu aluzii la sexualitate între terapeut(ă) şi client(ă) nu poate fi terapeutică. Din contră, este extrem de nocivă

- niciodată, cu nicio excepţie, nu se fac afaceri între terapeut(ă) şi client(ă)

- de fiecare dată când ceva din acţiunile sau din cuvintele terapeutului te fac să te simţi inconfortabil ar trebui să poţi exprima acest lucru şi să se ţină cont de ceea ce ai spus

- nicio intervenţie sau metodă terapeutică nu se face împotriva voinţei clientului. Oricând, la început sau pe parcurs, ai dreptul să refuzi sau să te retragi;

- ai dreptul să adresezi orice întrebare legată de procesul terapeutic şi să primeşti un răspuns clar; ai dreptul să ţi se explice orice se întâmplă în cabinet; niciodată nu ar trebui să simţi că nelămuririle tale deranjează sau sunt ignorate; din contră, întrebările trebuie apreciate şi încurajate

- contactul fizic uman, cm ar fi îmbrăţişările, pot fi iniţiate doar de către client. Nu este normal ca terapeutul să îţi propună o îmbrăţişare sau alt fel de atingeri

- cadrul terapeutic (ora de începere a şedinţei, durata, preţul, spaţiul) trebuie stabilite clar de la început. Este responsabilitatea terapeutului să încheie şedinţa la timp. Dacă terapeutul s-a lungit la discuţii şi a depăşit cadrul nu are dreptul să îl taxeze pe client în plus

- absolut întotdeauna terapeutul trebuie să aibă o atitudine, un limbaj şi un comportament care exprimă respect fără rezerve faţă de persoana şi demnitatea clientului

Să ştim să avem grijă de noi, să alegem serviciile care ne fac bine, să fim înţelepţi şi în siguranţă! O zi cu bine tuturor!

31/12/2025

La mulţi ani cu sănătate! Să vă fie anul rodnic şi bun!

27/12/2025

Funcționează sau nu funcționează rezoluțiile de anul nou?

25/12/2025

„Copilul divin se definește prin contrastul său absolut cu mediul în care apare. El este 'Micul Unu', cel abandonat, expus pericolelor, adesea născut într-un loc simbolic al sărăciei — peștera, grajdul sau trestia de pe malul apei. Această neputință exterioară este însă doar învelișul unei 'Mana' (puteri) interioare de neînvins. Psihologic, acest lucru reprezintă momentul în care o nouă configurație a personalității începe să se închege. Deși la început această nouă stare este fragilă și poate fi ușor strivită de obiceiurile noastre vechi, ea posedă o vitalitate 'magică'. Copilul este invulnerabil nu pentru că ar avea arme, ci pentru că poartă în sine forța de regenerare a întregului psihic. El este simbolul unității viitoare a Sinelui, care, deși pare nesemnificativ în fața problemelor uriașe ale lumii adulte, este singurul capabil să aducă o soluție creatoare. Această naștere în izolare subliniază faptul că adevărata transformare nu vine din colectivitate, ci din adâncul cel mai singuratic și mai pur al individului.”

„Apariția Copilului Divin este întotdeauna resimțită ca o amenințare de către 'Vechiul Rege', care reprezintă sistemul de valori dominant, dar care a devenit steril și tiranic. Conștiința noastră adultă, cu regulile, logicile și prejudecățile ei, încearcă adesea să sufoce 'copilul' — adică impulsul creativ, spontaneitatea sau noua direcție spirituală care contrazice confortul vechilor obișnuințe. Totuși, natura arhetipală a Copilului face ca acesta să fie 'cel care supraviețuiește'. El este protejat de forțe pe care conștiința nu le poate controla — animalele din grajd, stelele de pe cer sau visele premonitorii. Aceasta înseamnă că, atunci când o schimbare autentică se naște în suflet, ea este susținută de întreg fundalul instinctual al omului. Nașterea Copilului este, deci, o acțiune de salvare a psihicului: el vine să 'mântuiască' individul de anchilozare, aducând cu sine fluiditatea, jocul și o nouă capacitate de a iubi viața, elemente pe care maturitatea rigidă le-a pierdut pe drum.”

Erich Neumann, Originile și istoria conștiinței

24/12/2025

„Mă gândeam azi dimineață, în timp ce zăpada se așeza pe pervazul ferestrei bisericii, la marea simplitate a Crăciunului. Întreaga noastră teologie, cu toate volumele ei grele și disputele sale seculare, se prăbușește în cele din urmă în fața imaginii unui prunc adormit pe paie. Este un lucru uluitor, dacă stai să te gândești: Dumnezeu a ales să intre în istorie nu ca un fulger, nu ca o forță de neoprit, ci sub forma celei mai fragile creaturi posibile.

Un prunc nu are nicio putere în sensul în care noi înțelegem puterea; nu are argumente logice, nu are nicio autoritate formală și niciun mijloc de apărare. Și totuși, acea prezență a schimbat totul. Crăciunul ne amintește că tot ceea ce este cu adevărat sfânt în lume vine la noi în stare de vulnerabilitate. Când te privesc pe tine, fiule, dormind sau jucându-te, simt că ating marginea acestui mister.

Îmi dau seama că fiecare copil care se naște este, într-un fel, o reînnoire a acelei promisiuni făcute la Betleem — aceea că viața merită trăită în ciuda tuturor durerilor. Fiecare Crăciun este, în esență, o încercare disperată și frumoasă a sufletului nostru de a-și recupera capacitatea de a fi uimit; de a ne aminti că speranța nu este un concept abstract, ci are trup, are nevoie de căldură și poate fi ținută în brațe. Dumnezeu S-a făcut mic pentru ca noi să nu ne mai temem de măreția Lui, ci să-L putem iubi în cel mai neînsemnat dintre semenii noștri. Speranța nu se satură niciodată de noi, oricât de mult am încerca să o alungăm prin cinismul nostru de oameni mari, obosiți de lume. Ea se naște din nou, în fiecare decembrie, în inima celui care acceptă că adevărata putere a universului nu stă în pumnul strâns, ci în palma deschisă a unui copil.”

Marilynne Robinson, Gilead

23/12/2025

Vă mulțumesc foarte mult tuturor celor care ați răspuns invitației mele de ieri de a mă sprijini cu promovarea serviciilor mele de psihologie/psihoterapie!

Valuri de like/comment/share au curs pe această pagină. Şi fiecare a adus câte un val de bucurie pentru sufletul meu.

Vă doresc tuturor sărbători fericite, cu pace, liniște și bucurie!

23/12/2025

„A fost un dezastru de proporții titanice, cm rar s-a mai văzut la Polul Nord! Totul a început când bătrânul și neastâmpăratul Urs Polar, cuprins de o dorință bruscă de a atinge eternitatea, s-a cățărat pe vârful înghețat al Polului Nord pentru a prinde o stea căzătoare ce părea să fi rămas agățată de cer. Însă gheața a cedat sub greutatea sa imensă și, cu un pârâit ce a răsunat până în satele elfilor, Ursul a căzut direct prin acoperișul casei mele, aterizând cu un zgomot asurzitor exact în mijlocul bucătăriei unde se pregătea marea rezervă de ciocolată caldă pentru Ajun.

Imaginează-ți haosul: totul s-a umplut de funingine, scântei și aburi dulci, iar prețioasa listă cu numele voastre, pe care o păstram cu atâta grijă, a zburat pe fereastra spartă, pierzându-se în viscolul ce urla afară. În acea clipă de naufragiu domestic, printre oale răsturnate și picioare de urs încurcate în ghirlande, s-ar fi putut crede că spiritul sărbătorii a fost strivit. Dar, dragii mei, am privit la figura plină de ciocolată a Ursului, care clipocea nedumerit din ochi, și am început să râdem atât de tare încât gheața de sub noi a crăpat într-un cor de ecouri vesele.

Am înțeles atunci că viața nu este o listă perfectă și că uneori cele mai mari greșeli, cele mai absurde accidente și cele mai teribile încurcături sunt tocmai acelea care ne reamintesc că suntem vii și că dragostea nu are nevoie de ordine pentru a subzista. Crăciunul este și despre acest haos plin de har, despre capacitatea de a accepta că planurile noastre se pot prăbuși în orice clipă, dar că, atâta timp cât avem puterea de a ne amuza pe seama propriei neîndemânări și de a ne privi cu îngăduință, suntem mântuiți de asprimea lumii. Nu darurile perfecte contează, ci acea bucurie care izbucnește în mijlocul dezastrului, transformând o bucătărie dărâmată într-un palat al veseliei.”

J. R. R. Tolkien, Scrisori de la Moș Crăciun

Psihoterapeut Iulia Pantelimon

31/03/2026

12/03/2026

11/03/2026

04/03/2026

03/03/2026

24/02/2026

31/12/2025

27/12/2025

25/12/2025

24/12/2025

23/12/2025

23/12/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category