https://www.facebook.com/115624748034006/

Multiversul Laurei

Home
Romania
Timisoara
Multiversul Laurei

Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Multiversul Laurei, Alternative & holistic health service, Timisoara.

Multiversul Laurei - locul unde vei găsi inspirație, suport și ghidare prin programe de mentorat, evoluție personală și proceduri terapeutice pentru ca tu să te bucuri de o viață autentică și relaxată, să-ți descoperi și amplifici valorile personale, să experimentezi la potențial maxim călătoria vieții tale.

16/02/2026

Am scris rândurile de mai jos în februarie 2021.
(daaa… 2021😀)
Le-am recitit recent, răsfoind jurnalele mele vechi și m-a surprins cât de actuale sunt pentru multe persoane din sfera cunoștințelor mele.
Parcă nu s-a schimbat nimic sau, mai bine spus, unii încă se luptă cu aceleași blocaje.
În ultimul timp, mai ales la citiri Quantarium, observ un tipar concret: majoritatea își doresc schimbarea. O gândesc. O analizează. O visează.
Vorbesc despre ea. Dar rămâne, de cele mai multe ori, la nivel mental.
În realitate, acțiunile lor zilnice rulează cam pe aceleași configurații. Reacțiile lor sunt previzibile. Fricile, aproximativ aceleași. Iar viața continuă cam pe același traseu.
Așa că, m-am gândit să împărtășesc acest text. Poate ajunge exact la cine are nevoie să-l citească acum😉

✍️ "Vreau să trăiesc o viață mai compatibilă cu mine, mai autentică.
Am nevoie de o relație profundă, VIE! - nu doar „acceptabilă”. Am nevoie de corpul meu puternic, nu doar funcțional.
Vreau un job care mă împlinește, nu doar mă plătește.
Vreau oameni maturi emoțional în jurul meu! - sunt sătulă de oglinzi ale propriilor mele răni.
Meditez. Îmi pun intenții. Vizualizez. Îmi fac promisiuni...
Dar dacă sunt cu adevărat sinceră cu mine… rămân aproape aceeași care a formulat acele dorințe.
Si-au trecut zile. Luni. Ani.
Și pare că merg pe același traseu.
Aceleași reacții automate.
Aceleași frici ascunse sub „așa sunt eu”.
Îmi tot repet că trebuie să schimb drastic ceva.
Analizez.
Conștientizez.
Și mai apoi, nu știu cm drac fac, de mă tot prind în vechiul confort călduț al obișnuinței.
E ușor să dau vina pe ceilalți dar și de asta m-am saturat!
Pe partener. Pe părinți. Pe sistemul de rahat. Pe situații și context.
Dar adevărul incomod e că EU!!! sunt numitorul comun al tuturor situațiilor din viața mea.
Cum să "cer" o viață nouă cu o mentalitate veche???
Cum să pot manifesta alt nivel agățată de vechile tipare, de frici, orgolii și povești repetate la nesfârșit???
Dacă vreau cu adevărat ceva diferit, trebuie să fiu dispusă să renunț la "cine" am fost până acum.
Să aleg disconfortul schimbării - în locul confortului stagnării.
Să nu mă mai mint frumos!
Tot ceea ce vreau, cumva, știu că se ascunde exact acolo unde doare.
Acolo unde evit, ignor și mă prefac că n-am băgat de seamă, că merge și-așa...
Acolo unde reacționez.
Acolo unde mă apăr.
Și știu deja că se poate orice. Când îmi asum 100% responsabilitatea, fără scuze, începe să se facă "loc". Da și asta am realizat, că tot Eu, îmi creez spațiu.
Pentru că adevărul e simplu și tăios:
noul nu are unde să se așeze într-o viață aglomerată de vechi.
Așa că aleg să dărâm.
Să curăț.
Să renunț.
Și ...devin!
PS -Schimbarea începe și se termină cu mine!"

✍️ Jurnal sufletesc de comunicare - Laura Iuga

DigitalArt House Of David
🙌💚 David Beczuk

09/02/2026

Zilele astea simt multă turbulență în "aer" - atât în colectiv cât și în dinamica vieții personale.

Haos. Trafic mărit de gânduri. Destabilizare emoțională. Mișcare multă - aglomerație, pe mai multe planuri.
Observ asta și în jurul meu și pe ici pe colo, mă și distrează însă, nu sunt nici eu complet absolvită de efecte.
Umanul din mine e prezent.
Corpul meu, dragul de el, îl simt cm face eforturi continue de reajustare și stabilizare.

Sesizez că asist la planșe suprapuse ale umanității și uneori, sunt prinsă fără intenția mea la participare, ca într-un joc ajuns la nivel avansat în care rulează mai multe platforme simultan: personal, relațional, colectiv.

Vechile puncte de sprijin nu mai funcționează.
Cele noi, încă nu s-au sedimentat pe deplin.
Cumva, oscilez între observator și jucător.
O parte din mine vede pattern-urile, o altă parte le simte direct în corp. De aici experimentez un amestec de fascinație, umor și uneori oboseală copleșitoare.

Nu e nimic „în neregulă”, ci sesizez că se mișcă straturi vechi și se reconfigurează structuri atât interne cât și în câmpurile subtile.
Destabilizare e cuvântul cel mai potrivit - nu trăiesc o "dramă", nu experimentez vreun eșec.
Intitulez procesul - "zonă de tranziție". E ca acel moment din videogame dintre niveluri, când jocul se încarcă și personajul rămâne suspendat.
Nu e confortabil și nu e nici lipsit de sens.
Corpul ține scorul, emoțiile vin în valuri, iar eu continui să exersez "cum" să nu mă identific cu ele.
Ce am realizat demult, este că, în haos sau perioade tulburi, nu e mare lucru de făcut.

Totuși, ce aleg acum, e prezența.
Pauzele.
Blândețea față de corp.
Ancorarea în lucruri simple, concrete, palpabile. Las procesul să se desfășoare fără să-l forțez și onorez faptul că, prin simpla mea prezență conștientă, asist și particip la "ceva" mult mai amplu decât mine.

* Jurnal sufletesc de comunicare - Laura Iuga

Arta vizuală by House Of David
🙏💙 David Beczuk

15/12/2025

Observ extrem de multe „planșe” ale realității desfășurându-se în fața mea, firele de viață ale oamenilor apropiați, prieteni, clienți, cunoștințe. Pentru mine este foarte clar. Nu relatez din teorie, ci dintr-un spațiu de observație vie.
Ceea ce numesc „planșe” ale realității sunt contexte reale de viață, prin care experiențele trăite capătă sens atunci când există disponibilitatea de a te privi fără armură.
Și devine tot mai clar pentru mine că, situațiile în sine, nu sunt neapărat revelatoare; ele devin revelatoare doar atunci când privești dincolo de nevoia de a da conotații pozitiv/negativ - din adevăr - din non-identificare cu situația în sine.

Aici, observ că, lumea se împarte în două.
Unii folosesc realitatea ca pe o oglindă. Chiar dacă doare, chiar dacă destabilizează, apar acele crăpături prin care poate intra sensul.

Alții folosesc realitatea ca pe un zid de care se izbesc constant: totul devine atac, nedreptate, vină și alte cele.
"Problema" nu este doar ce li s-a întâmplat, ci refuzul de a lăsa experiența să îi transforme.
De aici >> rigiditatea, furia, nevoia de a avea dreptate, de a se victimiza - mecanisme de supraviețuire care ajung să îi țină captivi.

Pe de altă parte, sunt oameni care fac salturi uriașe. Și de multe ori mă întreb de unde vine acea determinare, perseverență, încredere oarbă, acea încăpățânare sănătoasă de a nu se lăsa până nu ies la lumină, în ciuda tuturor eșecurilor anterioare.
Nu cred că sunt mai puțin răniți decât ceilalți, ci mai degrabă că, au ALES ( conștient sau nu ) să nu se mai identifice cu "rana".

Cred tot mai mult că există o variabilă constantă: alegerea, clipă de clipă.
Alegerea de a avea încredere în tine, în Dumnezeu, în Univers, în viață, în funcție de credințele fiecăruia. Nu o credință naivă, ci o fidelitate profundă față de posibilitatea și capacitatea propriei ființe.

Mă simt fascinată și onorată să fiu martor la toate aceste procese. Nu dintr-un loc de comparație sau superioritate, ci dintr-un spațiu de prezență și recunoștință.
Faptul că asist, direct sau indirect, la experiențele lor, mă îmbogățește enorm și îmi reamintește că observația, atunci când este curată, devine ea însăși o formă de participare, de înțelepciune și maturizare.

Citind rândurile așternute mai sus, ai asistat direct la nașterea unui nou fragment adăugat în "Jurnal sufletesc de comunicare".
✍️ Laura Iuga

14/11/2025

☘ Mulți dintre cei care mă cunosc au impresia că eu promovez noțiunea de "POT" vindeca sau că te "POȚI" vindeca. Nu mă ocup cu așa ceva. Nu sunt nici salvatorul nimănui, nici Dumnezeu pentru altcineva in afară de mine însămi.
A încerca doar "să poți" tu însuți să te vindeci este ceea ce faci când crezi că NU ești TU cel care are puterea asupra propriului tău corp ca sistem intreg și perfect funcțional.

🔱 Adevărata înțelepciune interioară despre adevărata imunitate, conform propriei mele convingeri, este abilitatea care aparține sistemului propriu de comandă al fiecărui individ iar aceasta, constă în deplina încredere și acțiunea fermă de COMANDĂ spre tine însuți, aceea de a te vindeca, împreună cu convingerea totală că respectiva comandă este îndeplinită !

🔔Tot ceea ce TU faci, simți sau gândești este emis/recepționat prin semnalele neuroelectrice spre creier (sistemul de comandă).
Asemenea mâinilor, picioarelor sau a degetelor tale, propria ta funcție imunitară se bazează pe comenzile neuroelectrice și atunci când o persoană nu reușește să se vindece se întâmplă doar pentru că nu reușește să transmită corect comenzile neuroelectrice adecvate.

❓Cum crezi că vei reuși atunci când spui doar așa, în șoaptă și cu dubii, că vrei "să te poți" vindeca, fără a transmite o comandă fermă de vindecare ?
Acel "pot" trebuie să devină o COMANDĂ fermă și credința totală că fantasticul tău corp deține inteligența și capacitatea de a face asta pentru tine.
Calea spre descoperirea abilităților personale și evoluție este deschisă mereu, iar în caz ca nu ști cum, sunt aici pentru a împărtăși cu tine din zestrea cunoașterii mele dobândite de-a lungul anilor prin specializarile și experiențele mele personale și profesionale.

*** M-a amuzat teribil povestea unei dragi cliente care, prin modul ei simplu de exprimare mi-a spus că "pare că" 😅 i-am făcut reset sau reprogramare mentală pentru că ea, nu doar că este în stare optimă de funcționare dar și observă că, în ultimul timp nici măcar o simplă durere de cap (cu care era obișnuită) nu se mai "prinde" de ea. Nu îmi asum meritele, ea însăși s-a vindecat prin abordarea unui sistem de convingeri constructiv și de acceptat pentru ea. În ceea ce mă privește, eu doar am apăsat câteva butoane 😆.***

24/09/2025

Mulțumim House Of David pentru ilustrația surpriză!

David Beczuk 🙌💚

13/08/2025

¤ Privire de ansamblu - câmpul colectiv

Suntem privilegiați! Asistăm la manifestări unice în istoria conștiinței. În câmpul colectiv se afișează patternuri noi, prin culori vii și intense, fragmente atomice pline de viață, fascicule de lumină care par haotice, dar poartă în ele o ordine ascunsă.

Aceasta este energia în mișcare a ACUM-ului.

Mesajul care vine este pe cât de simplu, pe atât de înălțător:
„Privește, explorează, testează. Lasă-ți simțurile să descopere gustul, sunetul, vibrația acestei noi realități. Sesizează cm "arată energetic", simte cm se trăiește. Rulează un nou program - ‘NEW BORN’ colectiv.”

Noua structură energetică, ne invită la explorare prin toate simțurile: experimentare, simțire, înțelegere, discernere. Fiecare trăire este sortată și așezată în tipare noi, vii, aflate în continuă mișcare. Nimic nu rămâne fix. Particulele se desprind de straturile vechi, statice și se reorganizează.

Originea acestei dinamici?
Totul vine din acumularea și transmiterea constantă a informațiilor multisenzoriale, primite și emise de ființele vii, pe o perioadă suficient de lungă, cu intensitate și ritm susținut.
Este ca un colectiv, dinamică în care ființele vii devin ființe multisenzoriale în adevăratul sens al cuvântului.
Din această intenție colectivă de se formează o sferă energetică de un verde neon împletit cu un violet-roz pal. Este un spațiu de potențial pur, un „vid fertil” - spațiu în care iau naștere conștiințe noi -
O mega renaștere.

Ce creează acest val imens energetic?
Fiecare percepție și experiență pe care o trăim are rezultate multiple, deschizând mai multe aspecte ale "sinelui" nostru, simultan, pe diferite planuri existențiale. În acest proces, interacționăm cu alte entități și roluri - de la elementali până la egregori. Toate acestea formează o țesătură imensă, suprapusă în prezentul continuu.

Cine/Ce suntem noi acum?
Suntem suma fragmentelor și aspectelor noastre eterne < amintiri, treziri, recunoașteri ale originii > aflate în experimentare (călătorie) - pe „terenul de joacă” al vieții pe Pământ, aceste aspecte (eu-ri) au nevoie doar să fie .

Nu trebuie să le controlăm! Doar să le dăm voie să fie, să exploreze, să învețe, să îmbogățească spațiul nostru interior de înțelepciune.
Adevărata măiestrie este să privești manifestarea vieții din perspectiva conștiinței pure.
Când faci asta, îți dai seama că nu există limite.
Dragi suflete, acesta este privilegiul/darul momentului prezent:
🌟 No Limitations!
Totul este la îndemâna noastră! ~ transmisie încheiată 🙌 Laura🐉
Laura Iuga House Of David Quantarium David Beczuk

22/07/2025

🛶Treceri
"A fost un timp în care nu înțelegeam de ce simt atât de profund ceea ce ceilalți numeau "simțire exagerată". De ce anumite locuri, situații, conversații, cărți sau vise îmi deschideau uși către "camere" pe care nu le vizitasem niciodată; și totuși, le cunoșteam și le simțeam vii în profunzimea ființei mele.
Și într-o zi obișnuită, s-a întâmplat ceva subtil, dar ireversibil: m-am trezit purtând în mine o senzație extrem de limpede de „acasă” - fără explicații, fără timp, fără un motiv anume. Era un acasă pe care acum îl pot denumi "arhetipal". Mă recunoșteam, exact cm mi-aș fi "amintit" de mine însămi.
Nu știu cm și când exact a început "Trecerea", a fost un șir lung de trăiri, însă mi-a luat ceva timp să le sesizez conștient și mai apoi să mă deprind cu prelucrarea lor.
Poate în meditație, poate în vis - un vultur în zbor, o masă rotundă, simboluri plutind spre mine, spirale mâzgălite cu cărbune sau întrebări ce semănau a incantație: „Și dacă te uiți mai adânc...?”
Poate cu una dintre cărțile citite, în care nu doar că am recunoscut un arhetip feminin, ci m-am recunoscut pe mine, în toate trezirile, în toate refuzurile sau în toate împlinirile.
Poate prin contactul cu energia plăntuțelor magice în mâinile mele - lavandă, sunătoare, mentă, sânziene, pelin - nu doar ca leacuri, ci ca ființe-portaluri cu memorii vii. Și-mi amintesc acele momente de tăcere, în care împleteam batoane din plantele culese, șopteam cuvinte peste trupuri obosite, împrăștiam rășini în foc și, pur si simplu știam: nu învăț ceva nou, ci îmi amintesc.
Îmi revin în mâini gesturi pe care le-am făcut și altădată, în alt timp, în alt veșmânt trupesc. Nu știu când, dar le știu.
Și sensul l-am zărit clar mai apoi, înțelegeam că fiecare femeie poartă în ea o chemare tăcută către adevărata ei "casă" - centrul, esența ei adevărată.
Acolo unde nu mai e nevoie să demonstreze, să chinuie, să lupte, să câștige, să justifice, să se ascundă, să îndure. Acolo unde magia e o stare firească, nu un mister interzis. Acolo unde "demonii" nu sunt entități invizibile înfricoșătoare, ci părți din noi care cer recunoaștere.
Am început să vorbesc cu ele. Să le ascult. Să plâng. Să scriu. Să creez ritualuri blânde. Să-mi îmbălsămez trupul cu unguente făcute de mâinile mele, ca un act de auto-regăsire. Să respir cu magia-n palmă și să spun: „Corpul meu - casa în care locuiesc, sunt în locul meu. Sunt aici, trăiesc cu sens.”
Aceasta nu e o poveste despre "vindecare finală".
E despre întoarcere acasă.
Despre fragmente de suflet care se reîntregesc.
Despre potențialul catalizator al acțiunilor noastre, a viselor, a cuvintelor și experiențelor trăite, simțite, recunoscute.
Dacă și tu simți că în tine se naște sau se trezește ceva ce n-are nume(încă), dar o simți cu putere, fi convinsă că: traversezi coridorul "Treceri".
Și poate e timpul să realizezi că, toată țesătura asta gigantică a vieții e despre infinita REȚEA de Re-uri - reamintire, recunoaștere, regenerare, reîntregire, reorganizare, recalibrare, reajustare ... ai prins ideea."

*extras din: Jurnal sufletesc de comunicare ~ Dana Laura Iuga

Address

Timisoara

Telephone

+40770766479

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Multiversul Laurei posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Want your practice to be the top-listed Clinic in Timisoara?