15/03/2026
Bert Hellinger susține că „felul în care ne raportăm la mama noastră este și felul în care ne raportăm la propriul corp. Cei care se simt separați de mama lor și se îndepărtează trăiesc adesea și o separare față de propriul corp”.
De multe ori observ într-o constelație unde lucrăm cu reprezentări, că deconectarea pe care o trăim față de mamă se aseamănă cu deconectarea pe care o resimțim față de propriul corp.
Din punct de vedere psihologic, deconectarea înseamnă că nu mai suntem atenți la propriile senzații, nevoi și emoții. Funcționăm pe pilot automat, fără să mai simțim ce se întâmplă în interiorul nostru.
Felul în care ne raportăm la mama noastră se reflectă în felul în care ne raportăm la corpul nostru. Cât de mult îl prețuim și cât suntem dispuși să-l prioritizăm reprezintă modul pe care l-am învățat în relație cu figura noastră de atașament.
Prin mama am învățat:
➡cum arată siguranța;
➡cum se simte confortul;
➡cum recunoaștem foamea, durerea, liniștea;
➡cum ne reglăm emoțiile.
Dacă relația cu ea este caldă, disponibilă și predictibilă, învățăm să ne simțim în siguranță și în propriul corp.
Pe de altă parte, dacă este distantă, imprevizibilă sau ne simțim copleșiți învățăm să ne deconectăm de la propriile senzații corporale pentru a face față.
Conștientizarea trecutului nu împlică condamnarea situației prezente, ci deschiderea către posibilitatea de transformare.
❤️Fiecare pas spre a ne iubi este un pas mai aproape de acceptare.
