04/02/2026
Astăzi, de World Cancer Day, vorbim despre prevenție aproape exclusiv în termeni medicali. Și e corect.
Dar în practica clinică, devine tot mai clar un lucru:
organismul nu poate fi separat de istoricul emoțional al persoanei.
Stresul psihologic cronic nu este doar o stare mentală.
Este o condiție biologică.
Expunerea îndelungată la:
– medii nesigure emoțional
– rușine relațională
– responsabilizare prematură
– inhibarea expresiei emoțională
- vinovăție
duce la activarea persistentă a axei de stres (SNA – HPA), cu efecte în lanț asupra:
• imunității
• proceselor inflamatorii
• reglajului hormonal
• calității somnului
• capacității de refacere celulară
Aceasta nu este o metaforă psihologică.
Este fiziologie.
Ce numim „somatizare” este, de fapt, reglare prin corp.
Când psihicul nu dispune de spațiu de integrare, corpul devine sistemul de procesare.
Simptomul fizic nu este „imaginație”.
Este forma prin care organismul încearcă să gestioneze o încărcătură pentru care nu a existat siguranță relațională.
Important de subliniat:
Nu psihologizăm boala.
Nu culpabilizăm pacientul.
Dar recunoaștem că stresul prelungit modifică terenul biologic.
Prevenția psihologică înseamnă intervenție asupra:
✔ traumelor de dezvoltare
✔ dereglărilor de atașament
✔ hiperfuncționării ca stil de supraviețuire
✔ incapacității de autoreglare emoțională
✔ izolării relaționale
Prevenția înseamnă să reducem anii petrecuți în mod de supraviețuire.
Pentru că organismul se îmbolnăvește mai ușor atunci când trăiește prea mult timp în luptă tăcută.