Dr. Roberto Raul Militaru - Medicină Funcțională

Dr. Roberto Raul Militaru - Medicină Funcțională Descoperă Medicină și Nutriție Funcțională. O abordare personalizată pentru sănătatea ta optimă! Articole: https://bettermedicine.ro/

Caz clinic: „Dorm, dar nu mă odihnesc niciodată.”Irina are 48 de ani. Nu are „nicio boală”. Analizele sunt în limite. Și...
16/02/2026

Caz clinic: „Dorm, dar nu mă odihnesc niciodată.”

Irina are 48 de ani. Nu are „nicio boală”. Analizele sunt în limite. Și totuși, de aproape doi ani trăiește într-o oboseală continuă.

Se trezește obosită. La ora 11 are nevoie de cafea. La 16:00 simte că „se prăbușește”. Seara este epuizată, dar adoarme greu.

Are brain fog, iritabilitate, pofte de dulce și senzația că nu mai face față ritmului zilnic. Replica ei în cabinet a fost: „Simt că funcționez pe avarie.” Istoricul includea stres profesional intens, mese sărite, mâncat pe fugă și somn fragmentat de ani de zile.

Ce nu arătau analizele standard

Burnout-ul funcțional nu este doar oboseală. Este rezultatul unei combinații între: dereglarea axei hipotalamo–hipofizo–adrenale, variații glicemice repetate, nflamație de grad scăzut, disfuncție mitocondrială și deficit progresiv de micronutrienți

Cortizolul era crescut dimineața și scăzut seara. Feritina era „în limite”, dar suboptimă. Vitamina D scăzută. CRP ușor crescut.

Nimic dramatic separat. Dar împreună explicau tabloul clinic.

Luna 1 – Stabilizarea terenului metabolic

Am început cu lucruri simple, dar fundamentale:

mese regulate, fără gustări continue, aport adecvat de proteine la fiecare masă, reducerea zahărului și a stimulentelor, rutină fixă de somn, expunere la lumină naturală dimineața

Nu am început cu protocoale complexe.
Am început cu ritmul.

Luna 2 – Susținerea axei stresului și a mitocondriilor

Am introdus treptat: magneziu, omega-3, vitamina D și optimizarea feritinei, împreună cu suport pentru reglarea cortizolului.

Pe măsură ce inflamația scădea și glicemia devenea mai stabilă, energia a început să fie constantă.

Irina a spus:
„Nu mai simt că mă prăbușesc la 4 după-amiaza.”

Luna 3 – Consolidarea rezilienței

Am lucrat pe: gestionarea activă a stresului, pauze reale în timpul zilei, mișcare blândă adaptată nivelului energetic

La trei luni: energie stabilă pe parcursul zilei, somn profund, claritate mentală, dispoziție echilibrată.

Nu am tratat oboseala în mod direct.
Am reglat sistemele care o produceau.
Ce ne învață acest caz?

Burnout-ul nu este lipsă de voință.
Este rezultatul unui sistem nervos și metabolic suprasolicitat prea mult timp.

Nu se rezolvă doar cu mai multă cafea sau mai multă odihnă.
Se rezolvă prin reglarea axei stresului, stabilizarea glicemiei, reducerea inflamației și susținerea mitocondrială.

Energia nu se forțează. Se reconstruiește.

15/02/2026

Postul intermitent este foarte popular și poate fi benefic pentru unii oameni.
Dar nu este o soluție universală.
În medicina funcțională, vedem clar că pentru un corp deja stresat, cu glicemie instabilă sau cortizol crescut, postul poate deveni un stres suplimentar.
Apar amețeli, anxietate, iritabilitate, tulburări de somn sau poftă intensă de dulce.
Pentru unele persoane, mai ales femei, postul poate dereglă hormonii dacă este aplicat fără personalizare.
Corpul interpretează lipsa constantă de hrană ca pe o amenințare.
Postul este un instrument.
Nu un scop în sine.
Și, ca orice instrument, trebuie folosit la momentul potrivit, pentru persoana potrivită.
Dacă te simți mai rău făcând post, corpul tău îți spune ceva important.




Un motiv frecvent de frustrare este faptul că multe tratamente par să nu funcționeze sau să funcționeze doar temporar. O...
14/02/2026

Un motiv frecvent de frustrare este faptul că multe tratamente par să nu funcționeze sau să funcționeze doar temporar. Oamenii urmează recomandări corecte, iau suplimente potrivite sau medicație indicată, dar simptomele revin sau nu dispar complet. În foarte multe cazuri, explicația nu ține de alegerea greșită a tratamentului, ci de faptul că inflamația intestinală de fond rămâne activă și neadresată.

Atunci când intestinul este inflamat, corpul se află într-o stare constantă de alertă imunologică. Resursele sunt direcționate către apărare, nu către refacere. În acest context, chiar și intervențiile bine alese au un impact limitat, pentru că organismul nu are cadrul biologic necesar pentru a răspunde optim. Este ca și cm ai încerca să construiești pe un teren instabil: orice adaugi se prăbușește la un moment dat.

Inflamația silențioasă afectează absorbția nutrienților, metabolismul hormonilor, funcția mitocondrială și capacitatea celulelor de a produce energie. De aceea, suplimentele pot părea „slabe”, dietele pot da rezultate doar pe termen scurt, iar tratamentele pot necesita doze din ce în ce mai mari pentru același efect. Problema nu este lipsa intervențiilor, ci mediul intern în care acestea sunt aplicate.

Un intestin inflamat modifică și modul în care corpul procesează substanțele active. Ficatul este suprasolicitat de toxine, sistemul imunitar rămâne hiperactiv, iar comunicarea dintre organe este distorsionată. În aceste condiții, corpul nu poate intra într-un proces real de vindecare, ci doar într-o gestionare temporară a simptomelor. De aici apare senzația că „nimic nu ține” sau că „funcționează doar o perioadă”.

Un alt aspect important este adaptarea organismului la stresul cronic. Inflamația intestinală persistentă menține axa de stres activată, iar corpul învață să funcționeze într-un mod de supraviețuire. În acest mod, somnul nu mai este profund, refacerea este incompletă, iar capacitatea de regenerare scade progresiv. Orice tratament aplicat peste această stare este limitat de biologia de bază a organismului.

Abordarea funcțională pornește de la ideea că tratamentele nu pot fi eficiente pe termen lung într-un corp inflamat. Primul pas nu este să adăugăm mereu ceva nou, ci să reducem zgomotul inflamator, să calmăm intestinul și să refacem bariera care separă mediul extern de interiorul corpului. Când această bază este stabilizată, intervențiile devin mai eficiente, iar organismul începe să răspundă diferit.

Vindecarea nu este despre a găsi soluția perfectă, ci despre a crea condițiile în care corpul poate, în sfârșit, să folosească ceea ce primește. Fără reducerea inflamației intestinale, multe tratamente rămân simple încercări de a compensa un dezechilibru care continuă să se autoîntrețină.

14/02/2026

Foarte mulți oameni nu leagă anxietatea, iritabilitatea sau lipsa de motivație de intestin.
Dar conexiunea este extrem de puternică.
Intestinul comunică permanent cu creierul prin nervul vag, sistemul imunitar și neurotransmițători.
O mare parte din serotonină – hormonul stării de bine – este produsă la nivel intestinal.
Când intestinul este inflamat sau dezechilibrat, semnalele trimise către creier sunt de stres și alertă.
Apar anxietatea, neliniștea, schimbările de dispoziție sau chiar simptome depresive.
De aceea, uneori, oamenii încearcă să „repare” emoțiile doar din minte, dar corpul continuă să trimită semnale de pericol.
Fără echilibru intestinal, este foarte greu să existe echilibru emoțional.
Nu este totul psihologic.
De multe ori, este biologic.




Astăzi vă aduc un caz care a venit pentru prima dată acum 3 luni la mine. Ana are 36 de ani și se confrunta de aproape 5...
13/02/2026

Astăzi vă aduc un caz care a venit pentru prima dată acum 3 luni la mine. Ana are 36 de ani și se confrunta de aproape 5 ani cu balonare zilnică și constipație cronică. Avea scaun la 3–4 zile, senzație de evacuare incompletă și disconfort abdominal constant, mai ales seara.

Colonoscopia fusese normală. Analizele uzuale – „în limite”.
Primise recomandări clasice: mai multe fibre și mai multă apă. Încercase laxative ocazional, fără rezultate stabile.

Spunea așa:

„Par însărcinată seara, iar dimineața sunt epuizată.”

Istoricul includea stres profesional intens, mese rapide, mâncat pe fugă și episoade repetate de antibiotice în trecut.

Ce nu arătau analizele

Balonarea cronică nu este doar „gaz”.
Este adesea un semn de disbioză, hipomotilitate intestinală și activare inflamatorie de grad mic.

Stresul cronic încetinește motilitatea prin activarea sistemului nervos simpatic.
Dacă digestia este slab susținută, alimentele stagnează, fermentează și produc disconfort.

Constipația cronică menține toxinele și metaboliții bacterieni în contact prelungit cu mucoasa intestinală, ceea ce poate perpetua inflamația și permeabilitatea crescută.

Luna 1 – Reglarea motilității și a digestiei

Am început cu:

structurarea meselor (3 mese regulate, fără gustări continue)

mestecare conștientă

reducerea alimentelor fermentabile în exces temporar

susținerea secreției digestive

creșterea aportului de lichide într-un mod organizat

În paralel, am lucrat pe reglarea sistemului nervos: respirație, pauze reale, reducerea stimulilor seara.

După 3 săptămâni:
scaun la 1–2 zile
balonare redusă cu peste 50%
senzație mai ușoară după mese

Luna 2 – Microbiom și inflamație

Am introdus gradual:

fibre specifice prebiotice tolerate

probiotice adaptate

magneziu pentru susținerea tranzitului

omega-3 pentru reducerea inflamației

Pe măsură ce motilitatea s-a reglat, fermentația excesivă a scăzut.

Ana a început să aibă scaun zilnic. Abdomenul nu mai era tensionat seara, iar energia de dimineață era mai bună.

Luna 3 – Consolidare și barieră intestinală

Am continuat alimentația echilibrată, am ajustat fibrele și am lucrat pe menținerea unui ritm circadian stabil.

La 3 luni:
tranzit zilnic
balonare ocazională, nu zilnică
dispariția durerii abdominale
stare generală mult îmbunătățită

Ce ne învață acest caz?

Balonarea cronică și constipația nu sunt doar „probleme digestive”.
Ele reflectă un dezechilibru între sistemul nervos, microbiom și inflamație.

Nu tratăm doar simptomul.
Reglăm motilitatea, microbiomul și răspunsul la stres.

Pentru că uneori problema nu este lipsa fibrelor.
Ci lipsa unui sistem digestiv care să știe să le gestioneze. 🤍

13/02/2026

Ce suplimente nu aș lua niciodată

Intoleranțele alimentare nu apar din senin și nu sunt, de cele mai multe ori, o problemă izolată legată strict de un ali...
13/02/2026

Intoleranțele alimentare nu apar din senin și nu sunt, de cele mai multe ori, o problemă izolată legată strict de un aliment. Ele sunt adesea un semnal că intestinul se află într-o stare de inflamație și dezechilibru de mai mult timp. Mulți oameni observă că alimente pe care le-au tolerat ani la rând încep brusc să le provoace balonare, disconfort, oboseală, dureri de cap, iritabilitate sau probleme de piele. De cele mai multe ori, concluzia este că „organismul nu mai suportă acel aliment”, fără a se pune întrebarea mai profundă: de ce nu îl mai suportă.

Într-un intestin sănătos, mucoasa intestinală acționează ca un filtru inteligent. Ea permite trecerea nutrienților și blochează fragmentele alimentare incomplet digerate. Atunci când intestinul este inflamat și permeabil, acest filtru își pierde selectivitatea. Fragmente mai mari de proteine alimentare ajung în circulație, unde sistemul imunitar le recunoaște ca fiind străine. În loc să fie tolerate, ele sunt atacate, iar corpul dezvoltă reacții inflamatorii repetate de fiecare dată când alimentul este consumat.

Acesta este motivul pentru care intoleranțele alimentare sunt adesea multiple și fluctuante. Nu este vorba de un singur aliment problematic, ci de o barieră intestinală care nu mai funcționează corect. Pe măsură ce inflamația persistă, lista alimentelor „neacceptate” se lungește, iar persoana ajunge să mănânce din ce în ce mai restrictiv, fără să simtă o ameliorare reală pe termen lung.

Un alt aspect important este confuzia dintre intoleranțe și alergii. Intoleranțele sunt, de cele mai multe ori, reacții întârziate, care apar la ore sau chiar zile după consumul alimentului. De aceea sunt greu de corelat și rar recunoscute. O persoană poate mânca un aliment fără simptome imediate, dar să se confrunte ulterior cu oboseală accentuată, ceață mentală, dureri articulare sau tulburări digestive, fără să facă legătura cu ceea ce a mâncat.

Inflamația intestinală menține acest cerc vicios. Cu cât mucoasa este mai iritată, cu atât sistemul imunitar devine mai reactiv. În loc să învețe toleranța, el rămâne într-o stare de alertă permanentă. În acest context, eliminarea alimentelor poate aduce un confort temporar, dar nu rezolvă cauza. Problema reală nu este alimentul, ci intestinul care nu mai reușește să gestioneze corect contactul cu acesta.

Abordarea funcțională privește intoleranțele alimentare ca pe un semnal de fond, nu ca pe un diagnostic final. Scopul nu este să eliminăm tot mai multe alimente, ci să reducem inflamația, să refacem integritatea mucoasei intestinale și să restabilim echilibrul microbiotei. Atunci când intestinul se repară, toleranța alimentară se poate îmbunătăți semnificativ, iar lista alimentelor acceptate se lărgește din nou.

Intoleranțele nu sunt o condamnare pe viață. Ele sunt, de multe ori, limbajul prin care corpul spune că bariera intestinală este suprasolicitată și are nevoie de atenție, nu doar de restricții.

Axa intestin–creier este una dintre cele mai importante, dar și cel mai des neînțelese legături din corp. Mult timp s-a ...
12/02/2026

Axa intestin–creier este una dintre cele mai importante, dar și cel mai des neînțelese legături din corp. Mult timp s-a crezut că starea emoțională influențează digestia, dar cercetările din ultimii ani arată că relația este bidirecțională, iar în multe situații dezechilibrul pornește din intestin și se manifestă la nivel mental și emoțional. Intestinul comunică permanent cu creierul prin nervul vag, prin sistemul imunitar și prin substanțele chimice produse de microbiotă. Atunci când această comunicare este perturbată, apar simptome care nu par, la prima vedere, „digestive”.

Un intestin inflamat sau dezechilibrat transmite constant semnale de stres către creier. Microorganismele intestinale influențează producția de neurotransmițători precum serotonina, GABA sau dopamina, substanțe esențiale pentru reglarea stării de spirit, a anxietății și a somnului. De fapt, o mare parte din serotonina organismului este produsă la nivel intestinal. Când mucoasa este inflamată sau flora este dezechilibrată, această producție este afectată, iar creierul resimte consecințele.

Inflamația intestinală de joasă intensitate are și un alt efect important. Ea activează sistemul imunitar și favorizează eliberarea de citokine proinflamatorii care pot traversa bariera hematoencefalică sau pot influența indirect funcția cerebrală. Acest mecanism explică de ce unele persoane se confruntă cu anxietate persistentă, iritabilitate, lipsă de motivație, tristețe fără o cauză clară sau senzația de „ceață mentală”, deși analizele uzuale sunt normale și nu există un diagnostic psihiatric evident.

Brain fog-ul, dificultățile de concentrare și oboseala mentală sunt adesea puse pe seama stresului sau a lipsei de somn, dar în multe cazuri ele reflectă o inflamație sistemică pornită din intestin. Creierul este extrem de sensibil la dezechilibrele metabolice și imune, iar un intestin care „curge” semnale inflamatorii îl obligă să funcționeze într-un mod de supraviețuire, nu de performanță.

Un aspect important este că aceste simptome nu apar brusc. Ele se instalează lent, aproape imperceptibil, și ajung să fie percepute ca o stare „normală”. Oamenii se obișnuiesc să fie obosiți, anxioși sau lipsiți de claritate mentală și ajung să creadă că așa sunt ei. În realitate, corpul încearcă să semnaleze un dezechilibru profund care nu este adresat la nivelul cauzei.

Abordarea funcțională privește anxietatea, depresia ușoară sau brain fog-ul nu doar ca probleme ale creierului, ci ca posibile consecințe ale unei inflamații intestinale persistente. Atunci când intestinul este reparat, microbiota echilibrată și inflamația redusă, mulți oameni observă îmbunătățiri semnificative ale stării emoționale și clarității mentale, chiar fără intervenții directe asupra creierului.

Aceasta este una dintre cele mai importante schimbări de paradigmă: nu întotdeauna trebuie să „tratăm capul” pentru ca mintea să se liniștească. Uneori, cheia se află mult mai jos, în intestin, acolo unde începe o mare parte din dialogul intern al corpului.

Disbioza intestinală este una dintre cele mai frecvente cauze ignorate ale simptomelor cronice, tocmai pentru că nu prov...
11/02/2026

Disbioza intestinală este una dintre cele mai frecvente cauze ignorate ale simptomelor cronice, tocmai pentru că nu provoacă manifestări dramatice și nu apare clar în analizele uzuale. Intestinul găzduiește trilioane de bacterii care trăiesc într-un echilibru fin între bacterii benefice, bacterii oportuniste și drojdii. Atunci când acest echilibru este perturbat, apare disbioza, o stare în care microorganismele care ar trebui să fie ținute sub control încep să domine.

Disbioza nu înseamnă neapărat o infecție acută. De cele mai multe ori este o stare lentă, progresivă, în care flora protectoare scade, iar bacteriile sau fungii oportuniști cresc suficient cât să irite mucoasa intestinală și să stimuleze sistemul imunitar. Această stimulare continuă întreține inflamația de joasă intensitate și afectează digestia, absorbția nutrienților și comunicarea dintre intestin și creier.

Mulți oameni trăiesc ani de zile cu disbioză fără să știe. Simptomele sunt adesea nespecifice și fluctuante: balonare care apare aparent „din senin”, alternanță între constipație și diaree, intoleranțe alimentare apărute brusc, poftă accentuată de dulce, oboseală după mese, ceață mentală sau iritabilitate. Pentru că aceste manifestări nu sunt constante și nu sunt severe în mod acut, ele sunt frecvent puse pe seama stresului sau a stilului de viață aglomerat.

Disbioza afectează însă mult mai mult decât digestia. O mare parte din sistemul imunitar se află la nivel intestinal, iar microbiota are un rol esențial în educarea și reglarea acestuia. Când echilibrul bacterian este perturbat, imunitatea devine fie hiperreactivă, fie ineficientă. Acest lucru poate explica de ce unele persoane răcesc frecvent, dezvoltă alergii, reacții inflamatorii sau nu se recuperează complet după infecții.

Un alt aspect important este legătura dintre disbioză și creier. Microbiota produce neurotransmițători, influențează axa stresului și comunică constant cu sistemul nervos prin nervul vag. Dezechilibrele intestinale pot contribui astfel la anxietate, tulburări de somn, scăderea motivației sau dificultăți de concentrare, chiar și în absența unui diagnostic psihiatric.

Disbioza nu apare întâmplător. Ea este favorizată de antibiotice, infecții intestinale, stres cronic, alimentație săracă în fibre, consum frecvent de zahăr și alimente ultraprocesate, dar și de lipsa timpului de refacere a intestinului după episoade de boală. Fără o abordare care să vizeze cauza, nu doar simptomul, dezechilibrul se menține și se agravează în timp.

Abordarea funcțională privește disbioza ca pe un semnal de alarmă, nu ca pe o etichetă. Scopul nu este doar să „omorâm” bacterii sau fungi, ci să înțelegem de ce ecosistemul intestinal a devenit vulnerabil și cm poate fi refăcut echilibrul. Doar într-un intestin echilibrat inflamația se poate stinge cu adevărat, iar corpul își poate recăpăta capacitatea naturală de adaptare și vindecare.

Despre intestinul permeabil și inflamația silențioasă se vorbește încă prea puțin, deși ele stau la baza multor simptome...
10/02/2026

Despre intestinul permeabil și inflamația silențioasă se vorbește încă prea puțin, deși ele stau la baza multor simptome cronice pentru care oamenii caută răspunsuri ani la rând. Intestinul nu este doar un organ digestiv, ci o barieră inteligentă între mediul extern și interiorul corpului. Mucoasa intestinală este alcătuită din celule unite între ele prin structuri numite joncțiuni strânse, al căror rol este să permită absorbția nutrienților și să blocheze trecerea toxinelor, bacteriilor, fragmentelor alimentare nedigerate sau altor substanțe care nu ar trebui să ajungă în sânge.

Atunci când această barieră este afectată, apare ceea ce numim intestin permeabil. Joncțiunile dintre celule se slăbesc, iar fragmente care în mod normal ar fi eliminate sau neutralizate reușesc să traverseze mucoasa intestinală. Sistemul imunitar le percepe ca pe o amenințare și răspunde prin activarea mecanismelor de apărare. Această activare nu este una zgomotoasă, cu febră sau durere acută, ci una de intensitate mică, persistentă, care poate dura luni sau ani. Așa apare inflamația silențioasă.

Inflamația silențioasă este dificil de surprins în analizele uzuale. Markerii clasici pot fi în limite, iar persoana poate primi asigurarea că totul este în regulă, deși corpul funcționează într-o stare continuă de alertă. Sistemul imunitar este permanent stimulat, consumă resurse și dereglează alte sisteme. În timp, această inflamație de joasă intensitate poate contribui la oboseală cronică, balonare, tulburări de tranzit, dureri articulare, probleme de piele, cefalee, anxietate, dificultăți de concentrare sau scăderea toleranței la stres.

Un aspect esențial este că intestinul permeabil nu apare întâmplător. El este adesea consecința unor factori aparent banali, dar repetați: stres cronic, infecții intestinale trecute sau active, disbioză, consum frecvent de alimente ultraprocesate, alcool, antiinflamatoare, antibiotice sau intoleranțe alimentare nediagnosticate. Fiecare dintre acești factori poate afecta integritatea mucoasei intestinale și echilibrul microbiotei, creând terenul perfect pentru inflamația cronică.

Problema nu este doar locală. Odată ce bariera intestinală este compromisă, inflamația nu rămâne limitată la intestin. Ea devine sistemică, influențând funcția hormonală, metabolismul, imunitatea și chiar funcția cerebrală. De aceea, în medicina funcțională, intestinul este privit ca un punct central de plecare atunci când simptomele sunt multiple, vagi sau nu se încadrează într-un diagnostic clar.

A spune că inflamația este silențioasă nu înseamnă că este inofensivă. Din contră, tocmai caracterul ei discret o face periculoasă, pentru că poate progresa mult timp fără a fi recunoscută. Abordarea funcțională nu caută doar să suprime simptomele, ci să înțeleagă de ce bariera intestinală a fost afectată și ce menține inflamația activă. Doar astfel corpul poate fi scos din starea de alertă permanentă și readus către echilibru real, nu doar către analize „bune”.

10/02/2026

Pofta de dulce este adesea judecată ca fiind lipsă de voință sau disciplină.
Dar, din perspectivă funcțională, ea este un semnal biologic.
Pofta de dulce apare frecvent atunci când glicemia este instabilă, când cortizolul este crescut sau când intestinul este dezechilibrat.
Corpul cere rapid energie pentru că nu o poate produce sau utiliza eficient.
De multe ori, în spate există oboseală suprarenaliană, inflamație sau o digestie care nu mai absoarbe nutrienții corect.
Și atunci creierul caută soluția cea mai rapidă: zahărul.
De aceea, dietele restrictive și eliminarea forțată a dulce­lui nu funcționează pe termen lung.
Ele ignoră cauza reală.
Când susții corpul corect, pofta scade natural.
Fără luptă.
Fără vinovăție.
Pofta de dulce nu este un defect de caracter.
Este un mesaj metabolic.




Address

Timisoara
30072

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Roberto Raul Militaru - Medicină Funcțională posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram