17/07/2025
Cred că, adesea, cei care te urăsc nu o fac pentru ceea ce ești tu cu adevărat, ci pentru ceea ce văd în tine și nu găsesc în ei înșiși. Ura nu este, de fapt, rădăcina, ci doar o formă distorsionată a dorinței de a fi în locul tău. De a avea liniștea ta, echilibrul tău, seninătatea cu care îți porți zilele, libertatea ta de a fi exact cine ești, fără să ceri voie, fără să te justifici.
Unii oameni nu pot suporta să vadă în alții ceea ce ei nu și-au permis niciodată să devină. Poate îi tulbură încrederea cu care te așezi în lume, poate îi neliniștește demnitatea cu care continui, după ce ai fost trântit... sau poate îi doare bunătatea ta.
Nu vor recunoaște niciodată, dar în spatele urii se ascunde adesea admirație neasumată. O dorință amară de a avea ceea ce ai tu.
Cel mai tare îi deranjează că nu urăști înapoi. Că nu cobori în noroiul în care te-ar vrea târâtă, că nu ripostezi, nu arunci cu aceeași durere, nu răspunzi cu rău. Îi frustrează faptul că alegi tăcerea în locul înfruntării, calmul în locul scandalului, demnitatea în locul revanșei. Îi doare că nu le dai spectacolul pe care îl așteaptă, că nu le întărești rolul de victimă, că nu le confirmi ura.
Eu nu am nimic de demonstrat... și cred, cu toată tăria, că răul se oprește acolo unde nu i se răspunde. 😉
Irina Binder
