18/02/2023
Te grăbești în viață să ai job-ul ideal, casă, mașină, lucruri materiale, ai 20 și ceva sau 30 și ceva de ani și nu mai ai răbdare, mergi mereu în viteza a cincea.
Teama de moarte poate căpăta diverse forme, la fel ca anxietatea generalizată, caută mereu o gazdă unde să se dezlănțuie și să inducă teroare.
Frică de ce ar putea fi, frică de ce nu a fost și ce putea fi.
Frica de moarte se materializează în orice formă posibilă, numai să-și atingă scopul : acela de a te împiedica să trăiești liniștit.
Frica paralizează experiența vieții normale, și îți dă senzația de neputință, te simți încordat, incomplet.
Acum câteva luni în urmă, în timp ce veneam cu mașina din Turda spre Brașov, pe DN 7, am văzut moartea cu ochii, în zona unui pod rutier, imediat după o curbă strânsă, fără vizibilitate, a apărut de pe contrasens un maxi-taxi al cărui șofer vorbea la telefon.
Am rămas pentru o fracțiunea de secundă blocat, am crezut că e posibil să ne ciocnim și să fie ultimele imagini pe care le voi vedea. M-am uitat în stânga, era capul de pod, în dreapta, la fel.
Am încetinit foarte mult (în spate nu era nimeni), a incetinit și el, și printr-un miracol s-a strecurat între mine și tir și a trecut.
Soția în tot acest timp vorbea cu gazda din Brașov despre ora sosirii și căuta un restaurant în apropiere pentru că eram obosiți de la atâta drum.
Până la momentul întâlnirii cu moartea eram îngândurat și îngrijorat despre planurile pe care le am și cm să procedez să le pot materializa cm îmi doresc.
După ce am trecut cu bine și la limită de șoferul kamikaze, am devenit brusc rațional, liniștit și mi-am zis : "nu este totul sub controlul tău, ai încredere și răbdare, vei ști ce ai de făcut când va veni momentul, acum nu faci decât să consumi energie mentală și să-ți distragi atenția de la prezent".
Până să dau ochii cu moartea, îmi era teamă să trăiesc în prezent și evadam din el prin teama că nu am suficient timp să fac ce mi-am propus.
Încerci să fii în control, să planifici în detaliu fiecare aspect și vine viața și-ti demonstrează încă o dată că nu ești mereu în control, ci poate mai puțin decât ai convingerea.
Nici extrema opusă nu e o variantă optimă, să trăiești în prezent fără nicio considerație pentru viitor.
Unde e adevărul atunci? În prezent total, sau mereu planificându-ți pașii?
În imensa zonă gri dintre cele două capete de linie.
Undeva la mijloc, undeva între acum și atunci este locul ideal de a poposi, de a trăi, fără frică de timp, fără frică de ce nu a fost și ce putea fi.
Acum stau liniștit în pat, mai recunoscător decât am fost până în acele momente, răsuflu ușurat, și îmi spun că nimic din ce este trecător precum anxietatea, frica de imprevizibil, frica de ce va spune lumea, nu merită atenția noastră.
Nimic nu este mai important decât acel loc din noi pe care-l numim acasă.
Andrei
Jurnalul Unui Psiholog