https://www.facebook.com/101153502842599/

Dr Alina Cavache, Valu lui Traian, Strada Pinului Nr. 14, Veria (2026)

Q: What is the address?

Valu Lui Traian, Strada Pinului Nr. 14

21/02/2026

În fiecare copil există o lume nevăzută, complexă și dinamică, care modelează sănătatea pe termen lung, influențând imunitatea, metabolismul, funcțiile neurocognitive și echilibrul emoțional. Această lume este reprezentată de microbiomul intestinal, un ecosistem vast de bacterii, virusuri, fungi și alte microorganisme care trăiesc în intestin, interacționând permanent cu celulele gazdei.
Pentru mult timp, aceste comunități microbiene au fost privite ca simple curiozități biologice. Abia în ultimele două decenii, odată cu revoluția tehnologiilor de secvențiere genetică, știm că microbiomul nu este un simplu „rezident pasiv” al tractului digestiv, ci un organ funcțional esențial, cu impact direct asupra sănătății copiilor.

În primele zile și luni de viață se pune temelia acestui ecosistem: tipul nașterii, alimentația în perioada neonatală și expunerea la mediu influențează tiparele colonizării microbiene. Sugarii născuți vaginal primesc un „set” inițial de microorganisme materne care favorizează dezvoltarea unui microbiom bogat și echilibrat, în timp ce nașterea prin cezariană modifică acest tipar inițial. Laptele matern nu este doar un aliment; el furnizează oligozaharide specifice care funcționează ca prebiotice naturale, hrănind bacteriile benefice precum Bifidobacteriile. Studiile arată că această colonizare timpurie are consecințe majore asupra dezvoltării sistemului imun și asupra riscului de boli alergice, autoimune sau metabolice în copilărie și ulterior în viață.

Dezvoltarea sistemului imunitar depinde în mare măsură de interacțiunea cu microorganismele intestinale. Aproximativ 70% din sistemul imun adaptiv este asociat mucoasei intestinale.
Această interacțiune constantă educă răspunsul imun, promovează toleranța la antigenele alimentare și modulează reacțiile inflamatorii. Când echilibrul dintre bacteriile benefice și cele oportuniste este perturbat, crește riscul de dermatită atopică, astm bronșic și alergii alimentare. În mod similar, dovezile emergente sugerează un rol al dezechilibrelor microbiene în condiții autoimune, cm ar fi diabetul zaharat de tip 1, în care pierderea toleranței imunologice este un factor central.

Pe lângă funcțiile imunitare, microbiomul influențează procese metabolice esențiale. El degradează fibrele alimentare în acizi grași cu lanț scurt (SCFA), compuși care susțin integritatea barierei intestinale și au efect antiinflamator. Acești metaboliți joacă un rol important în reglarea homeostaziei energetice, sinteza unor vitamine esențiale (cum ar fi vitamina K și unele vitamine din complexul B) și absorbția mineralelor. Deprivarea barierei intestinale de aceste funcții poate contribui la obezitate, rezistență la insulină și dislipidemie, chiar de la vârste fragede.
Un alt domeniu revoluționar este axa intestin–creier, o rețea de comunicare bidirecțională între microbiom, sistemul nervos central și sistemul endocrin. Metaboliții produși de microorganisme și semnalele nervoase transmise prin nervul vag influențează stările emoționale, reglarea somnului, atenția și funcțiile cognitive. Cercetări recente publicate în reviste de impact arată că dezechilibrele microbiene sunt asociate cu tulburări de comportament, dificultăți de atenție și alte manifestări neuropsihiatrice.

În practică, pediatrul modern are instrumente din ce în ce mai precise pentru a evalua microbiomul intestinal. Tehnologiile de secvențiere genetică de tip NGS (Next Generation Sequencing) permit analiza detaliată a diversității speciilor microbiene, a markerilor de inflamație, a indicilor de permeabilitate intestinală și a raportului între bacteriile benefice și cele oportuniste. Aceste informații deschid calea către intervenții personalizate: adaptarea dietei, administrarea specifică de probiotice și prebiotice, corectarea deficiențelor nutriționale și monitorizarea răspunsului la tratament. Într-un copil cu dureri abdominale recurente, constipație cronică sau diaree persistentă, în asociere cu manifestări alergice sau infecții repetate, analiza microbiomului poate fi un pas esențial pentru înțelegerea mecanismelor subiacente și pentru stabilirea unei strategii terapeutice eficiente.

În cardiologia pediatrică, conexiunile dintre microbiom și sănătatea sistemului cardiovascular devin tot mai vizibile. Metaboliții microbieni influențează metabolismul lipidelor și factorii inflamatori sistemici, ceea ce poate afecta riscul cardiovascular pe termen lung. Prin urmare, menținerea unui microbiom echilibrat nu este doar o chestiune de sănătate digestivă, ci un pilon al prevenției cardiometabolice încă din copilărie.
Rezultatele științifice recente confirmă aceste perspective. Un studiu publicat în Nature în 2021 arată că copiii cu diversitate scăzută a microbiomului în primii ani de viață au un risc crescut de boli alergice și autoimune pe termen lung. Cercetări din Cell Host & Microbe (2020) evidențiază faptul că administrarea probioticelor la sugarii născuți prin cezariană poate restabili parțial microbiomul comparativ cu cel al copiilor născuți natural. Un raport din The Lancet Child & Adolescent Health (2022) asociază dezechilibrele microbiene cu tulburări de comportament și dificultăți de atenție la vârsta școlară.

Toate aceste dovezi converg spre un mesaj esențial: microbiomul intestinal nu este un detaliu anatomic sau funcțional marginal; el este o componentă vitală a sănătății copilului, iar înțelegerea sa profundă oferă oportunități reale de prevenție și tratament. Intervențiile timpurii care promovează o diversitate microbiană sănătoasă pot avea efecte benefice pe termen lung, reducând incidența bolilor cronice și contribuind la o dezvoltare armonioasă.

DrAlina Cavache
Medic Primar Pediatru, Cardiolog Pediatru
Master în Gastroenterologie,
Competență în Nutriție Pediatrică
Competență în Ecocardiografie Pediatrică

Bibliografie
Human Microbiome Project Consortium. Structure, function and diversity of the healthy human microbiome. Nature. 2012.
Robertson RC et al. The gut microbiome in early life: health and disease. Nature Reviews Gastroenterology & Hepatology. 2019.
Dominguez-Bello MG et al. Partial restoration of the microbiota in cesarean-born infants. Cell Host & Microbe. 2020.
Stewart CJ et al. Temporal development of the gut microbiome in early childhood. Nature. 2021.
Cryan JF et al. The microbiota–gut–brain axis. Physiological Reviews. 2019.
The Lancet Child & Adolescent Health Commission on child health and microbiome research. 2022.

Disclaimer medical
Informațiile prezentate aici au caracter informativ și educațional și nu înlocuiesc consultația medicală directă. Diagnosticul și tratamentul copiilor trebuie stabilite de medic în context clinic complet. Interpretarea analizelor microbiomului intestinal trebuie realizată de specialiști în funcție de istoricul și starea de sănătate a fiecărui pacient.

📍 CMI Dr Alina Cavache
Valu lui Traian, str. Pinului nr. 14
📞 0725 568 599

13/02/2026

🧬 Adevăr, responsabilitate și pericol: cm se transformă forumurile de mămici în pseudo-cabinete medicale

Fenomenul „diagnosticului colectiv”
În ultimii ani, forumurile și grupurile de mămici au devenit un spațiu intens de schimb de experiență. Sprijinul emoțional este valoros. Problema începe când experiența personală este transformată în recomandare medicală universală.
Formulări precum:
„Și al meu a avut la fel, dă-i X sirop.”
„Nu mai merge la medic, e doar o viroză.”
„Eu am tratat acasă cu…”
„Antibioticul ăla e toxic, încearcă naturist.”
circulă zilnic, fără evaluare clinică, fără anamneză, fără examen obiectiv, fără investigații.
Un copil devine astfel subiect de „consiliu popular medical”, iar deciziile se iau prin vot emoțional, nu prin criterii clinice.

Ce se pierde când tratăm copilul „din comentarii”
Actul medical pediatric nu înseamnă o listă de simptome.
Înseamnă:
corelare clinică,
evaluarea vârstei,
status imunologic,
antecedente personale și familiale,
risc epidemiologic,
interacțiuni medicamentoase,
dozaj ajustat la kg/corp,
monitorizare evolutivă.
Un simptom aparent banal — febră, tuse, erupție — poate însemna:
infecție virală autolimitată,
debut de pneumonie,
meningită,
boală inflamatorie,
reacție alergică severă.
Nicio postare nu poate înlocui auscultația, palparea, evaluarea stării generale sau interpretarea analizelor.

Cum se naște pseudo-expertiza parentală
Pe forumuri apar frecvent:
„rețete verificate de mii de mămici”
scheme de tratament copiate din fișe medicale vechi
doze aproximative
recomandări off-label
sfaturi anti-vaccinare
liste de „medici de evitat”
terapii alternative fără validare
Majoritatea acestor intervenții sunt oferite de persoane fără pregătire medicală. Uneori există și interese comerciale mascate: suplimente, uleiuri, produse naturiste, „terapii” promovate indirect.
Popularitatea nu echivalează cu validitatea științifică.

Riscurile reale pentru copil
Automedicația pediatrică poate duce la:
dozaj incorect (supradozaj hepatotoxic sau subdozaj ineficient),
reacții adverse severe,
mascarea simptomelor unei patologii grave,
întârzierea diagnosticului,
rezistență la antibiotice,
dezechilibre electrolitice,
afectare renală sau hepatică,
reacții alergice severe (anafilaxie).
Copilul nu este un „adult în miniatură”.
Farmacocinetica și farmacodinamica pediatrică sunt diferite.
Un sfat greșit poate avea consecințe ireversibile.

Pericolul „anti-medicinii” din grupuri
Un fenomen tot mai frecvent este decredibilizarea actului medical:
„Medicii exagerează.”
„Big Pharma vrea profit.”
„Febra trebuie lăsată să urce.”
„Antibioticul distruge imunitatea.”
„Vaccinurile slăbesc copilul.”
Aceste mesaje, repetate constant, creează o cultură a suspiciunii față de medicina bazată pe dovezi.
Rezultatul: părinți anxioși, copii netratați corect, complicații prevenibile.

Diferența dintre experiență și competență
Experiența personală este subiectivă.
Competența medicală presupune:
ani de formare universitară,
rezidențiat,
educație medicală continuă,
responsabilitate legală,
răspundere profesională.
Un medic răspunde juridic pentru recomandarea făcută.
Un comentator anonim nu răspunde pentru nimic.

Cum verificăm informația pediatrică
Este recomandarea emisă de un medic identificabil, cu specialitate clară?
Există ghiduri clinice care susțin intervenția?
Este precizat dozajul în mg/kg?
Se menționează contraindicațiile?
Există avertisment că nu înlocuiește consultul medical?
Sursa este o instituție medicală acreditată?
Dacă răspunsul este „nu”, informația nu trebuie aplicată copilului.

Responsabilitate parentală în era digitală
A fi părinte informat nu înseamnă a deveni propriul medic al copilului.
Înseamnă:
a recunoaște limitele informației online,
a solicita consult medical la nevoie,
a evita experimentele terapeutice,
a filtra sursele.
Forumurile pot oferi sprijin emoțional.
Diagnosticul și tratamentul aparțin medicinei.

Educația medicală – protecția reală a copilului
Siguranța pediatrică se bazează pe:
vaccinare conform schemelor naționale,
monitorizare periodică,
intervenție precoce,
medicină bazată pe dovezi,
colaborare medic–părinte.
Sănătatea copilului nu este un experiment colectiv.

🩺 Concluzie
A trata un copil pe baza recomandărilor din forumuri este un act de risc, nu de autonomie.
În pediatrie, timpul contează.
Evoluția poate fi rapidă.
Complicațiile pot apărea brusc.
Decizia corectă nu este cea mai populară din comentarii, ci cea fundamentată medical.
Copiii au nevoie de competență, nu de consens virtual.

DrAlina Cavache
Medic Primar Pediatru, Cardiolog Pediatru

CMI Dr.Alina Cavache
Str Pinului Nr 14, Valu lui Traian
Tel. programări : 0725 568 599

Disclaimer
Informațiile prezentate au scop exclusiv educativ. Ele nu înlocuiesc consultul, diagnosticul sau tratamentul stabilit de un medic specialist. Pentru orice simptom sau îngrijorare privind sănătatea copilului, adresați-vă medicului pediatru sau medicului de familie.
Nu administrați tratamente pe baza recomandărilor din mediul online.

12/02/2026

Vegetațiile adenoide la copil, între fiziologie și patologie

Vegetațiile adenoide reprezintă țesut limfoid situat în rinofaringe și fac parte din inelul limfatic Waldeyer.
În primii ani de viață au rol imunologic important, participând la răspunsul local împotriva agenților infecțioși. Creșterea lor este fiziologică în copilărie, cu un vârf de volum în jurul vârstei de 4–6 ani.
După aproximativ 6–7 ani începe, în mod natural, procesul de regresie dimensională, care continuă progresiv spre adolescență.
Problema apare atunci când hipertrofia adenoidiană devine obstructivă. Obstrucția nazofaringiană determină respirație orală cronică, voce nazonată, sforăit și somn fragmentat. Copilul poate avea dificultăți de concentrare, iritabilitate și performanță școlară scăzută din cauza somnului neodihnitor.
În formele mai severe, în special când hipertrofia adenoidiană se asociază cu hipertrofia amigdalelor palatine, poate apărea sindromul de apnee obstructivă în somn, cu episoade de hipoxie intermitentă.

Un alt efect important al vegetațiilor adenoide hipertrofice este disfuncția tubară. Obstrucția trompei lui Eustachio favorizează apariția otitei medii cu efuziune, cu acumulare de lichid în urechea medie, scădere de auz și risc de întârziere în dezvoltarea limbajului. Pot apărea, de asemenea, episoade recurente de infecții respiratorii superioare.
Diagnosticul se bazează pe evaluare clinică și, la nevoie, endoscopie nazofaringiană. Tratamentul este inițial conservator, orientat spre controlul inflamației și al eventualelor comorbidități alergice sau infecțioase.
Indicația de adenoidectomie nu este automată și nu se stabilește exclusiv pe baza dimensiunii vegetațiilor, ci în funcție de severitatea simptomelor, impactul asupra somnului și oxigenării, prezența complicațiilor precum otita medie cu efuziune sau apneea obstructivă și de contextul general al copilului. Intervenția înainte de 4–5 ani necesită prudență, având în vedere particularitățile anatomice și riscurile anestezice, iar decizia trebuie atent fundamentată.
Este important de subliniat că, după vârsta de aproximativ 6 ani, vegetațiile adenoide pot începe regresia fiziologică. În anumite situații, odată cu creșterea copilului, simptomatologia se poate ameliora spontan, iar intervenția chirurgicală poate deveni inutilă dacă severitatea scade și complicațiile lipsesc.

Vegetațiile adenoide reprezintă, așadar, o structură normală a copilăriei care poate deveni patologică prin hipertrofie obstructivă. Abordarea corectă presupune evaluare individualizată și decizie terapeutică adaptată vârstei, severității și comorbidităților.

DrAlina Cavache
Medic Primar Pediatru, Cardiolog Pediatru
CMI DrCavache Alina
Valu lui Traian, Str. Pinului nr. 14,
Tel.programări: 0725568599

Bibliografie selectivă:
Mitchell RB et al. Clinical Practice Guideline: Tonsillectomy in Children (Update). Otolaryngology–Head and Neck Surgery, 2019.
Marcus CL et al. Diagnosis and Management of Childhood Obstructive Sleep Apnea Syndrome. Pediatrics, American Academy of Pediatrics.
Rosenfeld RM et al. Clinical Practice Guideline: Otitis Media with Effusion. Otolaryngology–Head and Neck Surgery.
Kliegman RM et al. Nelson Textbook of Pediatrics, ediția actuală – capitolul privind hipertrofia adenoidiană.

Disclaimer
Informațiile prezentate au scop informativ și educațional și nu înlocuiesc consultul medical, evaluarea clinică directă sau recomandările personalizate ale medicului specialist. Decizia terapeutică, inclusiv indicația de intervenție chirurgicală, se stabilește individualizat, în funcție de contextul clinic, severitatea simptomelor și comorbidități.

03/02/2026

Tulburările funcționale digestive la copii – ce trebuie să știe părinții

Tulburările funcționale digestive reprezintă unele dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medicul pediatru și gastroenterolog. Ele includ un grup larg de afecțiuni caracterizate prin simptome digestive cronice sau recurente, precum durerea abdominală, balonarea, constipația, diareea, greața sau vărsăturile, în absența unor modificări structurale sau biochimice detectabile prin investigațiile uzuale. Diagnosticul acestor tulburări se bazează pe criteriile Rome IV, standardul internațional actual acceptat în practica medicală.

La sugari și copiii mici, regurgitarea funcțională este cea mai frecventă manifestare, având un vârf de prevalență în primele luni de viață, când imaturitatea mecanismelor digestive este fiziologică. Constipația funcțională apare frecvent după vârsta de doi ani, odată cu diversificarea alimentației și controlul sfincterian. La copiii mai mari și adolescenți, durerea abdominală funcțională, sindromul de intestin iritabil, dispepsia funcțională sau migrena abdominală sunt diagnostice des întâlnite, cu impact semnificativ asupra calității vieții și performanței școlare.
Explicația acestor tulburări se află în funcționarea axei creier–intestin, un sistem complex de comunicare bidirecțională între sistemul nervos central, sistemul nervos enteric, microbiomul intestinal și mecanismele hormonale și imune. La copil, această axă este încă în dezvoltare. Hipersensibilitatea viscerală face ca stimuli intestinali normali să fie percepuți ca dureroși, motilitatea digestivă poate fi dereglată, iar stresul emoțional, anxietatea sau evenimentele psihosociale pot amplifica simptomele. Dezechilibrele microbiomului intestinal contribuie suplimentar la inflamația de grad mic și la perpetuarea simptomatologiei.
Copiii sunt mai vulnerabili decât adulții din mai multe motive. Sistemul nervos enteric este imatur în primii ani de viață, mecanismele de adaptare la stres sunt incomplet dezvoltate, iar plasticitatea cerebrală crescută favorizează „memorarea” durerii. Astfel, episoadele repetate de disconfort pot duce la cronicizarea simptomelor dacă nu sunt abordate corect.

Un aspect esențial în evaluarea copilului cu simptome digestive este identificarea semnelor de alarmă. Scăderea în greutate, stagnarea creșterii, sângele în scaun sau vărsături, febra persistentă, anemia, durerea nocturnă, întârzierea pubertății, antecedentele familiale de boli inflamatorii intestinale sau celiachie impun investigații suplimentare pentru excluderea unei patologii organice. În absența acestor semne și în contextul unui examen clinic normal, diagnosticul de tulburare funcțională digestivă este foarte probabil și nu necesită explorări invazive sau repetate.
Managementul modern al acestor afecțiuni se bazează pe modelul biopsihosocial, care integrează componentele biologice, emoționale și de mediu. Primul pas este educația familiei și validarea simptomelor copilului. Durerea este reală și nu este „închipuită”, însă nu indică o boală gravă sau periculoasă. Este important ca părinții să evite întărirea comportamentelor legate de boală prin atenție excesivă sau scutirea de la activitățile zilnice. Revenirea la o viață normală, inclusiv frecventarea școlii, este esențială pentru recuperare.
Intervențiile non-farmacologice au un rol central. Alimentația trebuie adaptată individual, cu identificarea factorilor declanșatori reali, nu presupusi. Restricțiile alimentare se fac doar în cazul intoleranțelor confirmate. În anumite situații, o dietă cu conținut redus de carbohidrați fermentabili poate ameliora balonarea și durerea abdominală. Aportul adecvat de fibre solubile, hidratarea corespunzătoare vârstei și reducerea alimentelor ultraprocesate sunt măsuri de bază.

Intervențiile psihologice, precum terapia cognitiv-comportamentală sau hipnoterapia orientată pe axa intestin-creier, au demonstrat eficiență în reducerea durerii și îmbunătățirea funcționării zilnice. Activitatea fizică regulată, tehnicile de respirație, yoga și meditația pot reduce stresul și influența pozitiv simptomele digestive. Probioticele selectate, administrate pe perioade limitate, pot fi utile în anumite forme de durere abdominală funcțională și sindrom de intestin iritabil.
Tratamentul medicamentos este rezervat cazurilor persistente sau severe și trebuie individualizat. Laxativele osmotice sunt standardul în constipația funcțională, iar medicația pentru controlul durerii sau al tranzitului intestinal se utilizează cu prudență, sub supraveghere medicală, mai ales la copil.
Pe termen lung, prognosticul este în general favorabil, însă o parte dintre copii pot rămâne simptomatici sau pot dezvolta tulburări funcționale și la vârsta adultă. Asocierea anxietății sau depresiei impune o abordare atentă și monitorizare. De aceea, colaborarea între medic, psiholog, nutriționist și familie este cheia succesului terapeutic.
Tulburările funcționale digestive nu definesc copilul și nu trebuie să îi limiteze dezvoltarea. Cu un diagnostic corect, o abordare echilibrată și sprijin adecvat, majoritatea copiilor pot avea o viață normală, activă și fără restricții inutile.

DrAlina Cavache
Medic primar pediatru, cardiolog pediatru
CMI Dr Alina Cavache – Valu lui Traian Str Pinului Nr.14
📞 0725 568 599

Informațiile prezentate au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical. Fiecare copil este unic, iar evaluarea și tratamentul trebuie personalizate de către medicul curant.

Bibliografie selectivă:
1.Childhood Functional Gastrointestinal Disorders: Child and Adolescent
Rome IV Criteria – The Rome Foundation
2.The New Rome IV Criteria for Functional Gastrointestinal Disorders in Infants and Toddlers
Zeevenhooven J., Koppen I.J.N., Benninga M.A.
Journal of Pediatric Gastroenterology and Nutrition
3.Functional Abdominal Pain Disorders in Children
Thapar N., et al.
Nature Reviews Gastroenterology & Hepatology
4.Functional Abdominal Pain in Children
StatPearls – NCBI Bookshelf
5.Pediatric Functional Constipation: Evaluation and Treatment
StatPearls – NCBI Bookshelf
6.Prevalence of Pediatric Functional Gastrointestinal Disorders Using Rome IV Criteria
Robin S.G., et al.
The Journal of Pediatrics
7.Management of Functional Gastrointestinal Disorders in Children
ESPGHAN / NASPGHAN Clinical Guidelines
8.The Gut–Brain Axis in Children: Clinical Implications for Functional GI Disorders
Mayer E.A., et al.
Gastroenterology
9.Psychological Therapies for the Management of Chronic Functional Abdominal Pain in Children
Rutten J.M.T.M., et al.
Cochrane Database of Systematic Reviews
10.Probiotics for Functional Abdominal Pain Disorders in Children
Guandalini S., et al.
Journal of Pediatric Gastroenterology and Nutrition

29/01/2026

Rhodiola rosea – adaptogenul stresului modern

Oboseala persistentă, dificultățile de concentrare și scăderea rezistenței la stres sunt frecvente în contextul vieții moderne. Rhodiola rosea este un adaptogen studiat, cu date care susțin rolul său în reducerea oboselii asociate stresului și în susținerea performanței cognitive pe termen scurt. Utilizarea trebuie să fie informată, cu extract standardizat și în contexte bine alese, fără a înlocui somnul, alimentația echilibrată și evaluarea medicală atunci când este necesară.

Articolul complet cu explicații medicale detaliate pe pagina:
Dr. Cavache, Remedii și Produse Naturiste

Disclaimer:
Informațiile prezentate au caracter educativ și nu înlocuiesc consultația medicală. Rhodiola rosea este un supliment alimentar, nu un medicament. Administrarea se face la recomandarea medicului sau farmacistului, mai ales în cazul persoanelor cu afecțiuni cronice, aflate sub tratament sau în situații speciale.

DrAlina Cavache
Medic Primar Pediatru, Cardiolog Pediatru

Dr Alina Cavache
CMI Valu lui Traian
Str. Pinului nr. 14
Tel. programări 0725568599

26/01/2026

Viermii nematozi – bazele biologice, implicațiile clinice și relevanța pediatrică și cardiologică actuală

Nematozii reprezintă cea mai extinsă și adaptabilă încrengătură de metazoare cunoscută, cu peste 25.000 de specii descrise și estimări moleculare care indică existența a peste un milion de specii, incluzând forme libere din sol și medii marine, specii parazite ale plantelor, animalelor și omului, precum și nematozi simbionți ai artropodelor. Din perspectivă medicală, importanța lor derivă din capacitatea de a coloniza organismul uman în multiple stadii ale vieții, de la copilăria timpurie până la vârsta adultă, cu impact metabolic, imunologic, respirator și cardiovascular documentat.

Datele paleoparazitologice confirmă prezența infecțiilor cu nematozi încă din antichitate. Analizele fecalelor mumificate din Egiptul antic (aproximativ 1200 î.H.) au identificat ouă intacte de Ascaris lumbricoides, demonstrând rezistența chimică și structurală remarcabilă a peretelui oului, bogat în polizaharide și lipide protectoare. Textele medicale mesopotamiene descriu manifestări clinice compatibile cu filariozele limfatice, iar lucrările lui Avicenna documentează complicații severe ale tricocefalozei (Trichuris trichiura), inclusiv hemoragii digestive și prolaps re**al la copii cu infestări masive.

Din punct de vedere molecular, supraviețuirea nematozilor în gazda umană este posibilă datorită unei cuticule complexe, alcătuită din colagen de tip IV și proteine specifice (cuticuline), care formează o barieră eficientă împotriva digestiei enzimatice și a acțiunii anticorpilor IgE (imunoglobulina E, implicată în reacțiile alergice). În plus, multe specii secretă molecule imunomodulatoare. Un exemplu este inhibitorul de serin-protează ASP-2, care blochează triptaza mastocitară, reducând inflamația locală și explicând evoluția clinică adesea silențioasă a infecțiilor cronice. Larvele de Strongyloides stercoralis produc compuși asemănători prostaglandinei E2 (PGE2), care inhibă interleukina-2 (IL-2) și orientează răspunsul imun către profilul Th2 (tip de răspuns imun asociat alergiilor și parazitozelor), mecanism demonstrat prin cromatografie lichidă cuplată cu spectrometrie de masă (HPLC-MS/MS).

Diagnosticul infecțiilor cu nematozi a evoluat semnificativ în ultimul deceniu. Examinarea microscopică a materiilor fecale rămâne metodă de referință pentru identificarea ouălor de Ascaris și Trichuris, însă sensibilitatea acesteia scade considerabil la infestări cu încărcătură mică.

În acest context, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a inclus în 2024 metode moleculare izoterme de amplificare ADN, precum LAMP (loop-mediated isothermal amplification), care permit detectarea extrem de sensibilă a materialului genetic parazitar fără echipamente complexe. Pentru filarioze, testele imunocromatografice pentru antigen circulant (Og4C3) au înlocuit metodele invazive și permit diagnosticarea precoce, inclusiv la copilul mic.
Implicațiile pediatrice ale infecțiilor cu nematozi depășesc malnutriția și anemia. Meta-analize recente arată o asociere clară între infecțiile cronice cu Ascaris și Trichuris și scăderea performanței cognitive, exprimată prin reducerea coeficientului de inteligență, corelată cu deficitul de fier și zinc. Strongiloidoza cronică se asociază cu risc crescut de patologie respiratorie obstructivă post-virală, probabil prin menținerea unei inflamații bronșice de tip Th2.

Din perspectivă cardiologică, Trichinella spiralis poate determina miocardită eozinofilă severă, caracterizată prin scăderea fracției de ejecție a ventriculului stâng și infiltrat inflamator bogat în eozinofile, mecanism mediat imunologic și documentat prin biopsii endomiocardice.
Tratamentul anti-nematodal se bazează în principal pe benzimidazolice (albendazol, mebendazol), care inhibă polimerizarea tubulinei β parazitare.
Deși selectivitatea lor față de tubulina umană este ridicată, apariția rezistenței genetice constituie o problemă emergentă, inclusiv pentru parazitozele umane. Macrociclicele avermectinice (ivermectină, moxidectină) acționează prin hiperpolarizarea neuronilor parazitari prin canale de clor dependente de GABA (acid gama-aminobutiric).
În filarioze, utilizarea doxiciclinei are eficiență demonstrată prin eliminarea bacteriilor endosimbionte Wolbachia, esențiale pentru supraviețuirea parazitului adult.
Prevenția rămâne pilonul principal al controlului acestor infecții. Măsurile de igienă individuală, spălatul riguros al mâinilor, purtarea încălțămintei în zonele endemice și gestionarea corectă a compostului reduc semnificativ riscul de transmitere. Deși cercetările privind vaccinurile anti-nematodale sunt în desfășurare, eficiența actuală nu permite încă implementarea lor pe scară largă.

DrAlina Cavache
Medic Primar Pediatru, Cardiolog Pediatru

Disclaimer medical
Informațiile prezentate au scop exclusiv educațional și nu înlocuiesc consultația medicală, diagnosticul de specialitate sau tratamentul individualizat. Orice suspiciune de infecție parazitară necesită evaluare clinică și investigații de laborator efectuate de personal medical calificat.
Bibliografie
World Health Organization. Guideline on control and elimination of human soil-transmitted helminthiasis. Geneva: WHO Press; 2024.
Cochrane Database Syst Rev. 2023;(10):CD013456.
Int J Parasitol. 2025;55(9):1232033.
Infect Dis Clin N Am. 2024;38(1):89–114.
BMC Pediatr. 2023;23:417.
Parasit Vectors. 2024;17:11548156.

Dr Alina Cavache

21/02/2026

13/02/2026

12/02/2026

03/02/2026

29/01/2026

26/01/2026

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category