19/12/2024
O viață care meritǎ trăită nu este întotdeauna lipsită de suferință?
Nu merită să avem un scop din a evita să suferim?
Provocarea cea mai mare pentru mulți dintre noi este să putem trăi cu sens și împlinire chiar și atunci când viața nu se aliniază standardelor de sănătate fizică, mintală sau normalitate.
Este necesar și firesc să lucrăm pentru a rezolva dificultățile – să ne dezvoltăm abilități, să ne îmbunătățim funcționarea emoțională, să ne conectăm cu ceea ce simțim, cu trăirile noastre profunde și să ne explorăm povestea personală. Acest efort constant de unificare este parte din ceea ce înseamnă să ne simțim întregi, să fim în contact cu cine am fost, cine suntem acum și cine am putea deveni.
Dar viața nu începe abia atunci când toate aceste piese sunt puse perfect împreună. Nu este nevoie să trăim într-o așteptare suspendată a acelui moment în care vom fi reparați sau vindecați. De fapt, este foarte posibil ca normalitatea perfectă să nu ni se întâmple niciodată, ca sănătatea absolută – mentală sau fizică – să fie imposibil de atins, ceva dincolo de controlul nostru. Și chiar dacă ar putea fi atinsă, viața nu este definită exclusiv de absența durerii sau a dificultăților.
Așadar, provocarea reală este să construim o viață care merită trăită chiar acum, în mijlocul imperfecțiunilor, al durerilor, al neliniștilor.
Articolul întreg și lung cât o zi de post este în comentarii.
