15/08/2025
🙏Un lucru mai puțin ştiut despre Maica Domnului este că în scrierile vehi Maria apare nu doar ca mamă a lui Iisus, ci ca figură arhetipală a „Marii Mame” și a „Femeii Cosmice”.
În unele texte gnostice, Maria este văzută ca „Sophia întrupată” – înțelepciunea divină coborâtă în lume. Moartea ei nu este o simplă adormire, ci o reîntoarcere a scânteii divine în Pleroma (plinătatea luminii). Adunarea apostolilor în jurul ei simbolizează întregirea cunoașterii și armonia contrariilor.
În spiritualitatea mediteraneană precreștină, există mituri similare despre zeițe care mor sau „adorm”, unt jelite de comunitate şi revin în lumea divină (de ex.: Isis în Egipt, Inanna în Sumer)
Moartea Mariei e văzută ca un ritual de trecere – coborâre simbolică în tărâmul umbrelor și reîntoarcere în lumină, aducând fertilitate și protecție.
În unele texte alchimice, Maria este figura „vasului pur” care, la „moarte”, se transformă în „aurul filozofic” – imagine a desăvârșirii sufletului.
Ramura de finic devine un sigiliu al victoriei inițiatului asupra morții.
În misticismul islamic, deși Adormirea nu apare ca atare, există texte care o pomenesc pe Maria (Maryam) ca „cea aleasă deasupra femeilor lumii”. Moartea ei e văzută ca întoarcere în starea primordială de unitate cu Dumnezeu, fără trecerea prin suferință – un model al „morții în pacea absolută” (sakina). 🙏
