Dr. Tirinescu Raul

Dr. Tirinescu Raul Sunt medic oncolog la M Hospital în București, axat pe diagnostic precoce, tratament modern și îngrijire empatică. Clinica oferă servicii decontate prin CNAS.

Lucrez alături de o echipă complexă de specialiști pentru un parcurs medical clar și eficient.

Dacă e marți, pentru mulți pacienți este zi de chimioterapie.Ziua începe de obicei cu analizele de sânge, urmată de cons...
17/03/2026

Dacă e marți, pentru mulți pacienți este zi de chimioterapie.

Ziua începe de obicei cu analizele de sânge, urmată de consult și apoi perfuzia propriu-zisă. Pentru mulți pacienți, tratamentul devine parte dintr-o rutină.

Dar există un lucru despre care vorbesc aproape la fiecare ciclu de tratament și care este esențial de înțeles.

Febra după chimioterapie nu este niciodată un simptom banal.

Pentru o persoană sănătoasă, febra este adesea semnul unei infecții obișnuite. Organismul reacționează, sistemul imunitar luptă, iar de cele mai multe ori problema se rezolvă în câteva zile.

În timpul chimioterapiei însă, lucrurile pot fi diferite.

Multe tratamente oncologice acționează asupra celulelor care se divid rapid. Pe lângă celulele tumorale, pot fi afectate și celulele măduvei osoase, cele care produc globulele albe din sânge.

Aceste celule — în special neutrofilele — au un rol esențial în apărarea organismului împotriva infecțiilor.

Când numărul lor scade semnificativ, vorbim despre neutropenie.

În această situație, organismul devine mai vulnerabil la infecții. Iar uneori, febra poate fi singurul semn că există o infecție.

De aceea, în oncologie există o regulă foarte clară:

Febra peste 38°C la un pacient aflat în chimioterapie trebuie evaluată rapid.

Nu este un simptom care trebuie urmărit acasă timp de câteva zile pentru a vedea dacă trece.

De ce?

Pentru că în contextul neutropeniei, o infecție care ar fi minoră pentru o persoană sănătoasă poate evolua mult mai rapid.

În aceste situații vorbim despre neutropenie febrilă, o urgență oncologică cunoscută și bine definită în ghidurile medicale internaționale.

Pacientul trebuie evaluat rapid, de obicei într-o cameră de gardă sau într-un serviciu de urgență, unde se pot face analizele necesare și se poate începe tratamentul antibiotic dacă este nevoie.

Este important de știut că febra poate apărea chiar și atunci când pacientul se simte relativ bine.

Uneori nu există tuse, durere sau alte simptome evidente. Doar febra.

De aceea recomand frecvent pacienților aflați în tratament oncologic să își verifice temperatura atunci când apar frisoane, stare de rău sau senzația de febră.

Dacă temperatura depășește 38°C, este important să contacteze medicul sau să se prezinte la o unitate medicală.

Un alt aspect important este că febra nu apare la toți pacienții care fac chimioterapie. Riscul depinde de tipul tratamentului, de dozele administrate și de starea generală a pacientului.

În unele scheme terapeutice, riscul este foarte mic. În altele, medicii folosesc uneori tratamente preventive care stimulează producția de globule albe pentru a reduce acest risc.

Dar chiar și atunci când aceste măsuri sunt folosite, vigilența rămâne importantă.

Mesajul principal al postării de astăzi este simplu, dar esențial:

Febra în timpul chimioterapiei nu trebuie ignorată.

De cele mai multe ori, evaluarea rapidă permite identificarea și tratarea problemei fără complicații.

În oncologie, reacția rapidă la astfel de simptome poate face o diferență majoră.

Dacă apare febră în timpul tratamentului oncologic, chiar și pe timpul nopții sau în situația în care medicul curant nu poate fi contactat, acest lucru trebuie considerat o urgență medicală. În astfel de cazuri, nu se recomandă amânarea – este important să apelați serviciul de urgență sau să vă prezentați cât mai rapid la cel mai apropiat spital.

Dacă aveți întrebări legate de simptomele care pot apărea în timpul tratamentului oncologic sau despre momentul în care este necesară evaluarea medicală, îmi puteți scrie în privat.

De asemenea, pentru o evaluare completă, puteți veni la consult cu documentele medicale disponibile, iar împreună putem discuta ce pași sunt potriviți în situația dumneavoastră.

Dacă e vineri, discutăm despre cancerele mai puțin întâlnite.Majoritatea oamenilor au auzit de cancerul de colon sau de ...
13/03/2026

Dacă e vineri, discutăm despre cancerele mai puțin întâlnite.

Majoritatea oamenilor au auzit de cancerul de colon sau de rect. Sunt printre cele mai frecvente tipuri de cancer digestiv.

Dar există și tumori mult mai rare în aceeași zonă anatomică. Una dintre ele este cancerul de apendice.

Apendicele este un mic segment de intestin atașat colonului drept. În mod obișnuit, îl asociem cu apendicita. Puțini oameni știu însă că, în cazuri rare, aici pot apărea și tumori.

Aceste tumori sunt foarte rare. Reprezintă sub 1% dintre toate cancerele digestive și sunt descoperite adesea întâmplător.

În multe situații, diagnosticul apare după o operație făcută pentru ceea ce părea o apendicită obișnuită. Piesa operată ajunge la anatomie patologică, iar rezultatul arată că, de fapt, exista o tumoră la nivelul apendicelui.

Există mai multe tipuri de tumori apendiculare.

Unele dintre ele sunt tumori neuroendocrine, care de obicei au o evoluție mai lentă și un prognostic bun dacă sunt descoperite devreme.

Altele sunt tumori mucinoase sau adenocarcinoame, care pot avea un comportament diferit și uneori necesită tratament mai complex.

Un aspect particular al acestor tumori este că uneori produc o cantitate mare de mucus. Dacă boala evoluează, acest mucus se poate acumula în cavitatea abdominală, într-o situație numită pseudomixom peritoneal.

Deși sună complicat, este o boală bine cunoscută în centrele specializate și există strategii terapeutice dedicate pentru astfel de cazuri.

Pentru că aceste tumori sunt rare, nu există programe de screening specifice, așa cm există pentru cancerul colorectal.

De cele mai multe ori, diagnosticul apare în urma unei intervenții chirurgicale sau în timpul unor investigații imagistice făcute pentru alte motive.

Tratamentul depinde de tipul tumorii și de stadiul bolii.

În unele situații, operația este suficientă. În altele poate fi necesară o intervenție chirurgicală mai extinsă sau tratament oncologic suplimentar.

De aceea, fiecare caz este analizat individual, de obicei într-o comisie oncologică multidisciplinară, unde chirurgii, oncologii și alți specialiști discută cea mai potrivită strategie.

Mesajul important al postării de astăzi este acesta:

Nu toate cancerele digestive sunt la fel. Unele sunt frecvente și bine cunoscute, altele sunt rare și descoperite întâmplător.

Dar medicina modernă are din ce în ce mai multe instrumente pentru a le diagnostica și trata corect.

Iar uneori, o intervenție făcută pentru o problemă aparent simplă poate duce la descoperirea precoce a unei boli rare.

Iar asta poate face o diferență majoră.

Dacă aveți întrebări legate de tumorile digestive sau de investigațiile recomandate în cazul unor simptome persistente, îmi puteți scrie în privat.

De asemenea, puteți veni la consult cu documentele medicale disponibile, iar împreună putem discuta ce pași sunt potriviți în situația dumneavoastră.

Dacă e joi, atunci avem o întrebare pentru viitor.Nu este o zi despre tratamente sau despre efectele adverse ale chimiot...
12/03/2026

Dacă e joi, atunci avem o întrebare pentru viitor.

Nu este o zi despre tratamente sau despre efectele adverse ale chimioterapiei.
Este o zi despre întrebări care privesc sănătatea pe termen lung — lucruri care pot influența riscul de boală cu ani înainte ca aceasta să apară.

Întrebarea de astăzi este una foarte frecventă:

„Dacă fumez doar țigări electronice, mai există risc de cancer?”

Fumatul rămâne unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru cancer la nivel global. Legătura dintre țigările clasice și cancer este documentată de zeci de ani. Fumul de tutun conține mii de substanțe chimice, dintre care câteva zeci sunt cunoscute ca fiind cancerigene.

Cel mai frecvent, fumatul este asociat cu cancerul pulmonar, dar lista nu se oprește aici. Există dovezi solide că fumatul crește riscul pentru mai multe tipuri de cancer, inclusiv:

– cancer de cavitate orală și faringe
– cancer de laringe
– cancer esofagian
– cancer pancreatic
– cancer de vezică urinară
– cancer renal
– cancer colorectal

În ultimii ani însă, a apărut o nouă întrebare în discuția despre fumat: ce se întâmplă în cazul țigărilor electronice?

Țigările electronice sau dispozitivele de tip v**e nu ard tutunul, ci încălzesc un lichid care conține de obicei nicotină, glicerină, propilen glicol și diverse arome. Pentru că nu există combustie, multe persoane presupun că riscurile sunt minime sau chiar inexistente.

Realitatea științifică este mai nuanțată.

Studiile arată că aerosolul generat de țigările electronice conține mai puține substanțe toxice decât fumul de țigară clasică. Din acest motiv, unele organizații de sănătate consideră că aceste dispozitive pot avea un rol în reducerea riscului pentru persoanele care nu reușesc să renunțe la fumatul clasic.

Dar acest lucru nu înseamnă că sunt complet sigure.

Analizele de laborator au identificat în aerosolul produs de țigările electronice substanțe potențial toxice, inclusiv metale grele, compuși organici volatili și particule ultrafine care pot ajunge adânc în plămâni. În plus, nicotina în sine nu este o substanță inofensivă. Ea produce dependență și are efecte asupra sistemului cardiovascular.

Un alt aspect important este că țigările electronice sunt relativ recente, iar cancerul este o boală care se dezvoltă adesea pe parcursul a zeci de ani. Din acest motiv, nu avem încă studii pe termen foarte lung care să arate exact care este riscul oncologic asociat utilizării exclusive a acestor dispozitive.

Datele actuale sugerează că riscul ar putea fi mai mic decât în cazul țigărilor clasice, dar cu siguranță nu este zero.

Organizații precum Organizația Mondială a Sănătății, ESMO sau societățile oncologice internaționale subliniază același mesaj: cel mai sigur pentru sănătate rămâne să nu fumăm deloc, indiferent de tipul de produs.

Există și o altă problemă care a atras atenția medicilor în ultimii ani. Țigările electronice au devenit populare în rândul persoanelor tinere care nu ar fi început neapărat să fumeze țigări clasice. În unele cazuri, utilizarea lor a devenit o poartă de intrare către dependența de nicotină.

Din punct de vedere medical, obiectivul nu este înlocuirea unui tip de dependență cu altul, ci renunțarea completă la nicotină.

Pentru persoanele care fumează de mulți ani, renunțarea nu este ușoară. Există însă metode care pot ajuta: consiliere medicală, terapii de substituție cu nicotină sau tratamente medicamentoase specifice.

Reducerea sau oprirea fumatului este una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenție pe care le cunoaștem în oncologie.

Riscul de cancer pulmonar, de exemplu, începe să scadă după renunțarea la fumat și continuă să scadă pe măsură ce trec anii fără expunere la fum de tutun.

Mesajul postării de astăzi este simplu.

Țigările electronice nu sunt echivalente cu țigările clasice, dar nici nu sunt lipsite de risc. Datele pe termen lung sunt încă în curs de acumulare, iar comunitatea medicală continuă să studieze efectele lor.

În prevenția cancerului, cea mai sigură alegere rămâne evitarea fumatului în orice formă.

Dacă aveți întrebări legate de riscul oncologic asociat fumatului sau despre metodele prin care se poate renunța la acest obicei, îmi puteți scrie în privat.

De asemenea, pentru o evaluare personalizată a factorilor de risc și a investigațiilor de prevenție recomandate, puteți veni la consult cu documentele medicale disponibile.

Dacă e marți, pentru mulți pacienți este zi de chimioterapie.De obicei vorbim despre perfuzie, analize sau despre evoluț...
10/03/2026

Dacă e marți, pentru mulți pacienți este zi de chimioterapie.

De obicei vorbim despre perfuzie, analize sau despre evoluția tratamentului. Dar există un efect advers despre care aproape fiecare pacient întreabă la un moment dat: greața.

Pentru mulți oameni, chimioterapia este aproape automat asociată cu ideea de greață și vărsături. În trecut, aceasta era într-adevăr una dintre cele mai dificile reacții adverse ale tratamentului oncologic. Astăzi însă lucrurile s-au schimbat mult.

Medicina oncologică modernă folosește scheme de medicație antiemetică foarte eficiente. În multe situații, greața poate fi controlată bine sau chiar prevenită complet. Totuși, există pacienți la care apare și este important să înțelegem de ce se întâmplă și ce putem face concret.

În primul rând, nu toate chimioterapiile provoacă greață în aceeași măsură. Unele medicamente au un potențial mai mare de a produce acest simptom, în timp ce altele au un risc mult mai redus. De aceea, tratamentul antiemetic este adaptat în funcție de schema de chimioterapie utilizată.

Există și diferențe între pacienți. Unele persoane sunt mai sensibile la acest efect, în timp ce altele tolerează tratamentul foarte bine. Factorii care pot influența apariția greței includ vârsta, starea generală, istoricul personal de greață sau chiar anxietatea legată de tratament.

Un lucru important de înțeles este că greața poate apărea în două momente diferite.

Prima formă este greața acută, care apare în primele ore după administrarea chimioterapiei. Aceasta este de obicei prevenită prin medicația administrată chiar înainte de perfuzie.

A doua formă este greața întârziată, care poate apărea la una sau două zile după tratament. De aceea, majoritatea pacienților primesc medicație antiemetică și pentru zilele următoare chimioterapiei.

Respectarea acestei medicații este foarte importantă. Uneori pacienții evită să ia pastilele atunci când se simt bine, dar rolul lor este tocmai de a preveni apariția simptomelor.

Dincolo de tratamentul medicamentos, există câteva lucruri practice care pot ajuta.

În ziua chimioterapiei este de obicei mai bine să se evite mesele foarte copioase. O alimentație ușoară înainte de tratament este, în general, mai bine tolerată.

După chimioterapie, mulți pacienți preferă mese mici și frecvente, în locul a două sau trei mese mari. Alimentele ușor digerabile sunt adesea mai bine tolerate în această perioadă.

De asemenea, hidratarea este importantă. Consumul de lichide în cantități mici, dar regulate, poate preveni deshidratarea și poate reduce senzația de greață.

Unele persoane tolerează mai bine alimentele reci sau la temperatura camerei. Mirosurile puternice pot accentua greața, motiv pentru care mesele simple sunt uneori preferate în primele zile după tratament.

Un alt aspect pe care îl discut frecvent cu pacienții este faptul că greața nu trebuie suportată în tăcere.

Dacă medicația prescrisă nu este suficientă sau dacă simptomele persistă, este important să discutați cu medicul curant. Există mai multe opțiuni terapeutice și uneori ajustarea tratamentului antiemetic poate face o diferență semnificativă.

În oncologie, scopul nu este doar administrarea tratamentului, ci și menținerea unei calități a vieții cât mai bune în timpul terapiei.

De aceea, controlul simptomelor precum greața este o parte esențială a îngrijirii oncologice.

Este important de știut și că apariția greței nu înseamnă că tratamentul funcționează mai bine și nici absența ei nu înseamnă că terapia este mai puțin eficientă. Reacțiile adverse nu sunt un indicator direct al eficienței tratamentului.

Mesajul principal este simplu: greața poate apărea în timpul chimioterapiei, dar în majoritatea situațiilor există metode eficiente de prevenție și control.

Comunicarea cu echipa medicală și respectarea tratamentului prescris sunt elemente esențiale pentru a reduce acest simptom.

Dacă aveți întrebări legate de efectele adverse ale chimioterapiei sau dacă doriți să discutăm mai detaliat despre modul în care poate fi gestionată greața în timpul tratamentului, îmi puteți scrie în privat.

De asemenea, pentru o evaluare completă, puteți veni la consult cu documentele medicale disponibile, iar împreună putem analiza ce opțiuni sunt potrivite în situația dumneavoastră.

• Dacă e vineri, discutăm despre cancerele mai puțin întâlnite.Luna aceasta este dedicată conștientizării cancerelor din...
06/03/2026

• Dacă e vineri, discutăm despre cancerele mai puțin întâlnite.

Luna aceasta este dedicată conștientizării cancerelor din sfera colorectală. De cele mai multe ori vorbim despre adenocarcinomul colorectal, forma cea mai frecventă. Totuși, există și tumori mult mai rare, despre care se discută rar, dar care merită cunoscute.

Astăzi vorbim despre cancerul colorectal asociat sindromului Lynch.

Nu este o formă rară din punct de vedere biologic, dar este o formă mai puțin cunoscută de public, pentru că apare în contextul unei predispoziții genetice.

Sindromul Lynch este cea mai frecventă formă de cancer colorectal ereditar. Apare atunci când există mutații în gene implicate în repararea ADN-ului (genele de tip *mismatch repair*), precum MLH1, MSH2, MSH6 sau PMS2.

Rolul acestor gene este să corecteze erorile care apar în mod natural atunci când celulele se divid. Atunci când mecanismul de reparare nu funcționează corect, aceste erori se pot acumula în timp, iar riscul de apariție a cancerului crește.

Un aspect important este vârsta de apariție.
Cancerul colorectal asociat sindromului Lynch apare adesea mai devreme decât forma sporadică, uneori înainte de 50 de ani.

De asemenea, există câteva elemente care pot ridica suspiciunea unui sindrom Lynch:

– mai multe cazuri de cancer colorectal în familie
– apariția cancerului la vârste tinere
– asocierea cu alte tipuri de cancer, precum cancerul endometrial
– apariția mai multor tumori la aceeași persoană de-a lungul vieții

Este important de spus că nu orice cancer colorectal la o persoană tânără înseamnă sindrom Lynch, dar în anumite situații medicii recomandă testări suplimentare.

Astăzi, evaluarea pentru sindromul Lynch se face de obicei în două etape.

Prima etapă este testarea tumorii, prin evaluarea instabilității microsatelitare sau prin analiza proteinelor MMR prin imunohistochimie. Aceste teste pot sugera dacă mecanismele de reparare a ADN-ului funcționează normal.

Dacă rezultatele ridică suspiciunea unei predispoziții genetice, următorul pas poate fi testarea genetică.

De ce este importantă identificarea sindromului Lynch?

Pentru că schimbă complet modul în care este gestionat riscul de cancer, atât pentru pacient, cât și pentru familie.

Persoanele diagnosticate cu sindrom Lynch pot beneficia de programe de screening mai frecvente, în special colonoscopii efectuate la intervale regulate și începute mai devreme decât în populația generală.

Aceste măsuri permit detectarea precoce a polipilor sau a leziunilor incipiente.

În plus, identificarea unei mutații genetice poate permite testarea altor membri ai familiei, pentru a vedea dacă există același risc și dacă sunt necesare măsuri de monitorizare.

În oncologia modernă, informația genetică devine din ce în ce mai importantă. Ea nu înseamnă doar diagnostic, ci și prevenție.

În același timp, este esențial de înțeles că majoritatea cancerelor colorectale nu sunt ereditare. Cele mai multe apar sporadic, în urma acumulării unor modificări genetice dobândite în timp.

Totuși, atunci când există indicii care sugerează o predispoziție familială, investigarea acestui aspect poate face o diferență reală.

Mesajul de astăzi este simplu: chiar și în cadrul unui cancer frecvent precum cel colorectal, există forme mai puțin întâlnite care ne amintesc cât de importantă este evaluarea corectă a fiecărui caz.

Pentru unii pacienți, diagnosticul nu înseamnă doar tratament, ci și identificarea unui risc genetic care poate ajuta întreaga familie.

Dacă aveți întrebări legate de cancerul colorectal, testarea genetică sau screeningul recomandat, îmi puteți scrie în privat.

De asemenea, puteți veni la consult cu documentele medicale disponibile, iar împreună putem discuta ce investigații sunt potrivite în situația dumneavoastră.





Dacă e joi, atunci avem o întrebare pentru viitor.Nu este o zi despre tratamente sau despre efecte adverse.Este o zi în ...
05/03/2026

Dacă e joi, atunci avem o întrebare pentru viitor.

Nu este o zi despre tratamente sau despre efecte adverse.
Este o zi în care ne oprim puțin și ne gândim la lucruri care pot face diferența înainte ca o boală să apară.

Întrebarea de astăzi este una simplă, dar foarte importantă:

Dacă nu am niciun simptom, are sens să fac investigații pentru depistarea cancerului?

Mulți oameni asociază medicina cu momentul în care apare o problemă. Apare o durere, apare un simptom, apare o modificare și atunci mergem la medic.

În oncologie însă există un concept care schimbă complet această logică: depistarea precoce.

Cancerul nu apare, de obicei, peste noapte. În multe situații, boala se dezvoltă lent, uneori pe parcursul mai multor ani. În această perioadă pot exista modificări celulare sau leziuni foarte mici care nu produc niciun simptom.

Pacientul se simte bine. Analizele uzuale pot fi normale. Viața merge mai departe fără niciun semn că ceva se întâmplă.

Exact în acest interval intervine screeningul.

Screeningul înseamnă identificarea unei boli înainte ca aceasta să producă simptome. Nu este un test făcut pentru că există deja o suspiciune, ci o metodă prin care încercăm să depistăm modificări timpurii la persoane aparent sănătoase.

Un exemplu foarte cunoscut este mamografia, utilizată pentru depistarea precoce a cancerului de sân. Tumorile detectate prin screening sunt adesea mult mai mici decât cele descoperite după apariția simptomelor.

Un alt exemplu este colonoscopia, care poate identifica și îndepărta polipi înainte ca aceștia să se transforme în cancer colorectal.

Testarea pentru cancerul de col uterin este probabil unul dintre cele mai bune exemple de prevenție oncologică. Testul Papanicolau și testarea HPV permit identificarea leziunilor precanceroase înainte ca acestea să evolueze spre cancer.

În toate aceste situații, pacientul nu are simptome.

Și tocmai acesta este motivul pentru care screeningul este atât de valoros.

Ca oncolog, întâlnesc frecvent două tipuri de situații în cabinet. Pe de o parte, pacienți la care boala este descoperită devreme, uneori întâmplător sau în urma unui control de rutină. În aceste cazuri, opțiunile terapeutice sunt mai multe, iar șansele de control al bolii sunt semnificativ mai bune.

Pe de altă parte, există pacienți care ajung la medic abia după apariția simptomelor. Uneori simptomele apar târziu, când boala este deja într-un stadiu mai avansat.

Diferența dintre aceste două situații este exact ceea ce încercăm să schimbăm prin depistare precoce.

Este important de înțeles însă că screeningul nu înseamnă să facem toate investigațiile posibile, în orice moment.

Programele de screening sunt construite pe baza unor dovezi științifice și sunt recomandate pentru anumite grupe de vârstă sau pentru persoane cu anumite riscuri.

De exemplu, colonoscopia este recomandată, în general, după o anumită vârstă sau mai devreme în cazul persoanelor cu antecedente familiale de cancer colorectal.

Mamografia este recomandată periodic pentru femeile din anumite categorii de vârstă.

Testarea pentru cancerul de col uterin începe la o anumită vârstă și se repetă la intervale stabilite.

Scopul acestor recomandări este de a găsi echilibrul între beneficiile screeningului și evitarea investigațiilor inutile.

Un alt lucru important este percepția asupra riscului. Mulți oameni cred că, dacă se simt bine și nu au simptome, nu există niciun motiv pentru investigații.

Dar realitatea oncologică este că multe tipuri de cancer pot evolua o perioadă fără simptome evidente.

Depistarea precoce nu înseamnă că trăim cu frica bolii. Înseamnă că folosim instrumentele medicale disponibile pentru a identifica problemele atunci când sunt cel mai ușor de tratat.

De fapt, aceasta este una dintre marile schimbări din medicina modernă: trecerea de la tratamentul bolii la prevenție și identificare timpurie.

Prevenția nu înseamnă doar stil de viață sănătos, deși acesta rămâne foarte important. Înseamnă și accesul la testele potrivite, făcute la momentul potrivit.

Uneori, o investigație făcută în timp util poate schimba complet evoluția unei boli.

Mesajul esențial al întrebării de astăzi este acesta:

Absența simptomelor nu înseamnă întotdeauna absența bolii.

Dar medicina modernă ne oferă instrumente prin care putem identifica unele tipuri de cancer într-un stadiu foarte timpuriu.

Acesta este scopul screeningului.

Nu să căutăm probleme cu orice preț, ci să folosim informația și prevenția pentru a avea mai mult control asupra sănătății noastre.

Dacă aveți întrebări legate de screeningul oncologic sau de investigațiile recomandate în funcție de vârstă și context medical, îmi puteți scrie în privat.

De asemenea, puteți veni la consult cu istoricul medical și analizele disponibile, iar împreună putem discuta ce investigații sunt potrivite pentru dumneavoastră.

Și pentru că este joi, vă las întrebarea pentru viitor:

Când a fost ultima dată când ați făcut o investigație de screening, chiar dacă nu aveați niciun simptom?

👉 Am detaliat acest subiect și pe blog, unde explic mai amplu mecanismul și opțiunile de gestionare:  https://jurnalulon...
03/03/2026

👉 Am detaliat acest subiect și pe blog, unde explic mai amplu mecanismul și opțiunile de gestionare: https://jurnaluloncologic5.wordpress.com/2026/03/03/furnicaturile-in-chimioterapie-ce-sunt-de-ce-apar-si-cum-gestionam-neuropatia-periferica/

Dacă e marți, pentru mulți pacienți este zi de chimioterapie.

O zi cu perfuzii, analize, monitorizare atentă.

Dar uneori provocarea nu este perfuzia în sine.

Provocarea apare mai târziu.

Sub forma unor senzații neobișnuite în degete sau în tălpi.

„Simt furnicături.”
„Parcă am degetele amorțite.”
„Îmi scapă lucrurile din mână.”
„Simt că merg pe vată.”

Întrebarea care urmează este aproape mereu aceeași:

Este normal?

Răspunsul este nuanțat.

Da, poate fi un efect cunoscut al tratamentului.

Dar este și un semnal care trebuie evaluat.

Ce înseamnă aceste furnicături?

În oncologie vorbim despre neuropatie periferică indusă de chimioterapie.

Unele medicamente utilizate frecvent — taxanii (precum paclitaxelul), derivații de platină (oxaliplatin, cisplatin) sau alcaloizii de vinca — pot afecta nervii periferici.

Nervii periferici sunt structurile care transmit informații despre atingere, temperatură, poziție și durere de la extremități către creier.

Când aceste fibre sunt afectate, semnalele nu mai sunt transmise corect.

Apar:

– parestezii (furnicături, amorțeală)
– senzații de arsură
– hipersensibilitate la frig
– scăderea sensibilității
– dificultăți la manipularea obiectelor fine

Simptomele apar frecvent „în mănușă și în șosetă”, adică încep la nivelul degetelor și tălpilor.

Nu este o reacție rară.

Nu este „închipuită”.

Și nu are legătură cu rezistența psihică a pacientului.

Este un efect documentat în toate ghidurile oncologice majore.

De ce nu apare de la prima doză?

Pentru că neuropatia este adesea cumulativă.

Toxicitatea se poate acumula pe măsură ce crește doza totală administrată.

Uneori simptomele apar după câteva cicluri.

Alteori se pot accentua chiar după finalizarea tratamentului — fenomen cunoscut în practică drept agravare întârziată.

De aceea, chiar dacă furnicăturile par minore la început, este important să fie menționate.

Este reversibilă?

În majoritatea cazurilor, da.

După oprirea tratamentului, nervii au capacitate de regenerare.

Dar procesul este lent.

Ameliorarea poate dura luni.

În formele ușoare, recuperarea este frecventă.

În formele mai severe, dacă tratamentul continuă fără ajustare, pot rămâne simptome reziduale.

De aceea, comunicarea precoce este esențială.

Când devine o problemă reală?

Atunci când:

– afectează mersul sau echilibrul
– crește riscul de cădere
– interferează cu activitățile zilnice
– provoacă durere persistentă

În aceste situații, medicul oncolog poate decide ajustarea dozei, amânarea unui ciclu sau schimbarea schemei.

Aceasta nu înseamnă eșec al tratamentului.

Înseamnă protecție.

Scopul este eficiență oncologică cu menținerea funcționalității.

Ce nu este recomandat?

Automedicația.

Nu există dovezi solide că majoritatea suplimentelor „pentru nervi” previn neuropatia indusă de chimioterapie.

Administrarea necontrolată de vitamine sau suplimente poate interfera cu tratamentul.

Orice produs suplimentar trebuie discutat cu medicul.

Ce poate ajuta?

În funcție de severitate:

– ajustarea tratamentului
– medicație specifică pentru durere neuropatică, dacă este necesar
– protecția extremităților de frig (în special la oxaliplatin)
– încălțăminte stabilă
– atenție la temperaturile extreme

Siguranța este importantă atunci când sensibilitatea este redusă.

Mesajul esențial de astăzi

Furnicăturile nu sunt un test de rezistență.

Nu trebuie ignorate.

Nu trebuie minimalizate.

Tratamentul oncologic nu înseamnă doar administrarea medicamentelor, ci și monitorizarea atentă a reacției organismului.

Adaptarea tratamentului atunci când este necesar este o decizie responsabilă.

Nu este renunțare.

Este strategie terapeutică.

Dacă simțiți astfel de simptome, discutați cu medicul curant.

Pentru clarificări suplimentare, îmi puteți scrie în privat.

De asemenea, puteți veni la consult cu schema de tratament și momentul apariției simptomelor, iar împreună putem evalua severitatea și opțiunile potrivite.

Marțea viitoare continuăm seria.

“ Toate cancerele sunt moștenite? ”Întrebarea asta nu apare de obicei la început. Apare mai târziu. După diagnostic. Dup...
27/02/2026

“ Toate cancerele sunt moștenite? ”

Întrebarea asta nu apare de obicei la început. Apare mai târziu. După diagnostic. După ce începe tratamentul. Sau când pacientul se uită la copiii lui și se întreabă, uneori fără să spună cu voce tare: „Le-am transmis și lor?”

Este o teamă foarte reală. Pentru că mută boala din prezent în viitor. Din ce se întâmplă acum… în ce s-ar putea întâmpla mai târziu, în familie.

Dar realitatea medicală este alta.

Majoritatea cancerelor nu sunt moștenite.

Conform ghidurilor actuale, doar aproximativ 5–10% dintre cancere sunt cu adevărat ereditare. Restul — adică marea majoritate — apar sporadic. Nu pentru că au fost transmise genetic, ci pentru că, în timp, în celulele noastre se acumulează modificări. Odată cu vârsta, cu mediul în care trăim, cu expuneri diverse, cu procesele naturale de replicare celulară.

Nu există, în cele mai multe cazuri, o „linie directă” de transmitere.

Există situații în care riscul familial este real — mutații genetice precum BRCA sau sindromul Lynch pot crește probabilitatea anumitor tipuri de cancer. Dar acestea sunt excepții, nu regula. Chiar și atunci când există mai multe cazuri de cancer într-o familie, nu înseamnă automat că vorbim despre o formă ereditară. Uneori sunt factori de mediu comuni. Alteori coincidențe biologice.

Evaluarea genetică se recomandă atunci când apar semnale specifice: cancer la vârste neobișnuit de tinere, mai multe cazuri similare în familie sau tipuri de tumori cunoscute ca fiind asociate cu predispoziții genetice. În rest, diagnosticul unui pacient nu înseamnă că a transmis boala mai departe.

Și, chiar și în cazurile rare în care există o predispoziție, aceasta nu înseamnă certitudine. Înseamnă risc — un risc care poate fi monitorizat, înțeles și gestionat.

Dacă această întrebare există, merită discutată. Pentru clarificări, îmi puteți scrie în privat sau puteți veni la consult cu istoricul familial, pentru a evalua împreună dacă este nevoie de o testare genetică.

Address

Strada Frăsari 1
Voluntari
077190

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Tirinescu Raul posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category