05/08/2025
Citeam zilele trecute în "Compasiunea de sine" de Kristin Neff despre cât de dificil este să ne acceptăm ca ființe umane imperfecte în această societate extrem de competitivă în care trăim.
Această idee m-a făcut să reflectez în special la adolescenții cu care am lucrat de-a lungul timpului.
Presiunea de a fi precum ceilalți este greu de tolerat în lipsa unor piloni stabili, mai ales într-o perioadă de vulnerabilitate accentuată.
Relația cu părintele - capacitatea acestuia de a empatiza, de a oferi repere, valori, de a susține, poate reprezenta un factor de protecție într-o perioadă cu schimbări multiple, în care adesea debutează problemele emoționale de tipul depresiei și a anxietății.
Este complicat să navighezi într-o direcție clară atunci când nu ai o plasă de siguranță în relația cu părinții tăi, iar vocea interioară blândă, care creează încredere se poate stinge în prezența criticilor din exterior.
Așadar, dacă ne dorim un copil - și mai târziu un adult - care se tratează pe sine cu o atitudine caracterizată de compasiune, poate ar fi util să sădim autoacceptare, bunătate. Poate ne-ar ajuta să manifestăm mai puțină critică și mai multă înțelegere, rămânând aproape de cei dragi și conectați cu noi înșine.
Sursă foto: https://www.socialworker.com/api/amp/feature-articles/self-care/self-compassion-heart-of-self-care/
