ReGain

12/17/2025

Sublimarea este un mecanism de apărare matur descris inițial de Sigmund Freud, prin care impulsuri, dorințe sau tensiuni interne (adesea de natură instinctuală – agresive, sexuale, anxioase) sunt transformate și canalizate către activități social acceptate, constructive sau creatoare, fără a fi reprimate sau negate.

⸻

Definiție sintetică

Sublimarea = transformarea energiei pulsionale într-o formă superioară de expresie (creativă, morală, spirituală, intelectuală).

Nu elimină impulsul, ci îl ridică (de aici și termenul „sublimare”) la un nivel simbolic și productiv.

⸻

Caracteristici principale
• ✅ este inconștientă (nu alegem deliberat să sublimăm)
• ✅ este adaptativă și sănătoasă
• ✅ produce valoare (artă, muncă, cultură, spiritualitate)
• ❌ nu distorsionează realitatea (spre deosebire de negare)
• ❌ nu închide impulsul în interior (spre deosebire de refulare)

⸻

Exemple clasice de sublimare
• agresivitatea → sport, competiție, leadership
• impulsuri sexuale → artă, muzică, poezie
• anxietatea → muncă intensă, studiu, cercetare
• durerea emoțională → creație, slujire, vocație
• furia → activism social, justiție, apărarea altora

⸻

Sublimarea vs. alte mecanisme
• Refularea: împinge impulsul în inconștient → tensiune
• Negarea: refuză realitatea → rigiditate
• Proiecția: pune impulsul pe alții → conflict
• Sublimarea: transformă impulsul → creștere

De aceea este considerată cel mai matur mecanism de apărare.

⸻

Dimensiunea psihologică

În psihoterapia modernă:
• este asociată cu reziliența
• explică de ce unii oameni transforma trauma în sens
• apare frecvent la persoane creative, lideri, vindecători

Carl Jung a văzut sublimarea ca parte a procesului de individuare, unde energia psihică (libidoul) capătă forme simbolice și conștiente.

⸻

Dimensiunea spirituală

În plan spiritual (inclusiv creștin):
• sublimarea = transfigurarea impulsurilor
• nu „omorârea firii”, ci convertirea ei
• dorința devine iubire, patima devine dăruire

👉 „Unde a prisosit păcatul, a prisosit harul” (Romani 5:20) – o logică foarte apropiată de sublimare.

⸻

Riscuri și limite
• poate deveni supra-sublimare (fugă în muncă, spiritualitate fără emoție)
• poate masca dureri neprocesate dacă nu există conștientizare
• nu înlocuiește vindecarea emoțională profundă, ci o completează

⸻

Formulare scurtă, de citat

Sublimarea este arta psihicului de a transforma impulsul brut în sens, creație și slujire

12/15/2025

Reîncadrarea cognitivă (cognitive reappraisal / reframing):

1. Definiție clară

Reîncadrarea cognitivă este procesul prin care o persoană schimbă interpretarea unei situații, eveniment sau gând automat, fără a nega realitatea, ci schimbând sensul atribuit acesteia.

Nu schimbăm faptele, ci semnificația lor.

⸻

2. De ce este importantă în psihoterapie

Emoțiile nu sunt generate direct de evenimente, ci de interpretările noastre despre ele.
• Eveniment → Gând → Emoție → Comportament
• Reîncadrarea intervine la nivelul gândului

Exemplu:
• „Am eșuat” → rușine, depresie
• „Am încercat și am învățat ceva” → motivație, speranță

⸻

3. Reîncadrarea ≠ gândire pozitivă

Este esențial de clarificat:

-„Totul e bine, nu e nimic grav” (negare)
- „Trebuie să văd doar partea bună” (forțare)
„Este dureros, dar nu definește întreaga mea valoare” „Pot suferi și totuși să cresc din asta”

Reîncadrarea este realistă, nu naivă.

⸻

4. Exemple clinice
• Traumă:
„Mi s-a întâmplat pentru că sunt slab” →
„Am supraviețuit unei situații care m-a depășit atunci”
• Relații:
„M-a părăsit pentru că nu sunt suficient” →
„Relația nu a fost compatibilă cu nevoile mele reale”
• Vinovăție religioasă:
„Dacă sufăr, Dumnezeu mă pedepsește” →
„Suferința poate fi loc de maturizare, nu de condamnare”

⸻

5. Legătura cu neuroștiința

Reîncadrarea cognitivă:
• reduce activarea amigdalei (frica)
• activează cortexul prefrontal (sens, control, discernământ)
Este una dintre cele mai eficiente strategii de reglare emoțională.

⸻

6. Legătura cu spiritualitatea (foarte scurt)

Biblic vorbind, reîncadrarea apare ca:
• „înnoirea minții” (Romani 12:2)
• „adevărul care face liber” (Ioan 8:32)

Nu schimbă crucea, dar schimbă sensul crucii.

⸻

7. O formulă scurtă (ușor de reținut)

Durerea nu dispare prin negare,
ci prin sens.

12/09/2025

În spatele oricărei dependențe se află de cele mai multe ori o rană emoțională.

De cele mai multe ori în spatele unei dependențe se află o rană emoțională, dar nu întotdeauna și nu doar o rană.
Dependența este, în majoritatea cazurilor, o strategie de supraviețuire pentru a calma o durere interioară, o lipsă, un gol, o tensiune.

⸻

✔️ Explicație completă

1. Dependența ca un “pansament emoțional”

Cercetările în psihologie, traumă și neuroștiințe arată că majoritatea dependențelor nu încep cu substanța sau cu comportamentul (alcool, pornografie, jocuri, telefon), ci cu o stare interioară dureroasă care nu a fost reglată corect:
• lipsă de afecțiune în copilărie
• respingere, abandon
• critică excesivă
• rușine profundă
• frică
• pierderi, traume
• sentimentul că “nu sunt suficient”

Dependența devine atunci o soluție improvizată de creier: ceva care oferă dopamină, adică alinare rapidă și temporară.

Nu dependența este problema, ci suferința pe care ea o calmează.

⸻

2. De ce dependențele apar în jurul rănilor emoționale?

Pentru că organismul nostru caută:
• reglare emoțională (să reducă durerea)
• siguranță psihologică
• conectare
• predictibilitate

Dacă nu găsim aceste lucruri în relații sănătoase, creierul le caută în stimuli artificiali.

⸻

3. Exemple clare:

🔹 Dependența de alcool:

Deseori maschează anxietate, rușine, stres cronic, sentimentul de inutilitate. Alcoolul “numește” emoțiile pe care persoana nu le poate exprima.

🔹 Dependența de pornografie:

De obicei legată de singurătate, respingere, lipsa intimității emoționale, perfecționism sau rușine de propria sexualitate.

🔹 Dependența de muncă:

Maschează teama de eșec, nevoie de validare, frică de gol interior.

🔹 Dependența de telefon/social media:

Caută conectare, validare, dopamină rapidă, scăpare de anxietate.

⸻

✔️ 4. Există dependență fără rană emoțională?

Da, dar foarte rar.

Sunt două excepții principale:

a) Dependența neuro-biologică

Unele substanțe (opioide, nicotină, metamfetamină) pot crea dependență fizică chiar și fără traumă, doar prin repetare.

b) Factorii genetici și cerebral-biologici

Unii oameni au un sistem dopaminergic mai sensibil, predispus la recompense rapide.

Dar chiar și în aceste cazuri, suferința emoțională agravează dependența sau o menține.

⸻

✔️ 5. De ce este important să identificăm rana?

Pentru că nu poți vindeca dependența fără să vindeci cauza emoțională.

Dacă tratezi doar comportamentul, se întâmplă două lucruri:
• apare o altă dependență (substituție)
• persoana revine la vechea dependență în perioade de suferință

Vindecarea începe când persoana întreabă:

“Ce încerc eu de fapt să amorțesc?”

⸻

✔️ 6. Formula simplă (și adevărată):

Dependența = durere emoțională neprocesată + strategie de supraviețuire + neurochimie

Nu e un eșec moral. Este un mecanism de a face față suferinței.

⸻

✔️ 7. Ce se află de obicei sub dependențe?

Cele mai frecvente “răni” sunt:
• neglijare emoțională timpurie
• respingere
• abuz emoțional
• abuz fizic/sexual
• rușine toxică
• traume relaționale repetate
• lipsa unui atașament sigur
• lipsa validării

Persoana dependentă nu este slabă. Este rănită și caută alinare.

⸻

✔️ 8. Concluzie fundamentală

Dependența este un simptom, nu problema principală.
Problema principală e durerea pe care dependența o protejează, o amorțește sau o ascunde.

Vindecarea reală începe acolo.

12/09/2025

Individuarea este procesul prin care o persoană devine ea însăși – unică, distinctă, întreagă –, diferențiată de influențele familiale, culturale, sociale și de inconștientul colectiv. Conceptul provine în principal din psihologia analitică a lui Carl Gustav Jung.

🔹 1. Definiția esențială

Individuarea este un proces psihologic de maturizare interioară prin care omul își descoperă și integrează toate părțile personalității: conștientul, inconștientul, umbrele interioare, emoțiile reprimate, vocațiile, arhetipurile interioare și dimensiunea spirituală.
Rezultatul este auto-unitatea – o identitate autentică, nu una impusă.

⸻

🔹 2. De unde vine conceptul
• Termenul a fost dezvoltat de Carl Jung.
• Pentru Jung, scopul vieții psihice nu este doar adaptarea socială, ci dezvoltarea întregii personalități, ceea ce el numea Sinele (Self).

⸻

🔹 3. Ce include procesul de individuare

Procesul nu se întâmplă rapid, ci de-a lungul vieții. Include:

✔ 1. Confruntarea cu „Umbra”

Părțile din noi pe care le negăm sau nu le recunoaștem: frici, impulsuri, dorințe, traume, agresivitate, vulnerabilitate.
Individuarea cere asumarea lor, nu reprimarea.

✔ 2. Integrarea anima/animus
• La bărbat: integrarea anima – dimensiunea emoțională și intuitivă.
• La femeie: integrarea animus – dimensiunea rațională și volitivă.

✔ 3. Descoperirea vocației interioare

Omul iese din rolurile impuse și își găsește chemarea personală.

✔ 4. Dezidentificarea de „măști” (persona)

Măștile pe care le purtăm în societate: rolul de profesionist, părinte, lider, credincios etc.
Individuarea înseamnă să nu mai fii doar masca.

✔ 5. Uniunea dintre conștient și inconștient

Se produce o armonizare: omul nu mai este condus de impulsuri inconștiente neînțelese.

✔ 6. Atingerea Sinelui

Momentul în care persoana ajunge la identitate autentică, libertate interioară, sens.

⸻

🔹 4. Ce NU este individuarea
• Nu este egoism.
• Nu este separare de oameni.
• Nu este perfecționism.
• Nu este dezvoltare personală superficială.

Este un proces adânc, psihologic și spiritual.

⸻

🔹 5. Exemple simple

🟦 Exemplul 1

Un om crescut să creadă că „trebuie să fie medic ca toată familia” descoperă că vocația lui reală este arta. Momentul în care își asumă această chemare este parte din individuare.

🟦 Exemplul 2

O persoană agresivă în exterior descoperă că agresivitatea vine, de fapt, din frică și neglijare. Conștientizarea și integrarea acestor emoții reprezintă individuare.

🟦 Exemplul 3

Un om religios preia automat credințele comunității. Individuarea apare când își dezvoltă o relație personală cu Dumnezeu, nu doar una moștenită.

⸻

🔹 6. Fructele individuării
• Autonomie psihologică
• Maturitate emoțională
• Relații mai sănătoase
• Claritate morală
• Sens și direcție
• Vindecare a traumelor
• Creativitate și autenticitate

⸻

🔹 7. Rezumat într-o frază

Individuarea este drumul prin care omul devine ceea ce este în mod autentic, integrând toate părțile sale interioare și ajungând la o unitate psihică profundă.

12/04/2025

Atenție la transfer și contra transfer în timpul sesiunilor de psihoterapie:

Transferul = când clientul proiectează asupra terapeutului sentimente sau modele relaționale din trecut (ex.: îl vede ca pe un părinte, profesor, critic etc.). Exemple:
• clientul îl vede pe terapeut ca pe un părinte critic;
• îl idealizează ca pe cineva care „știe tot”;
• devine excesiv de dependent sau defensiv.

Contratransferul = reacțiile emoționale ale terapeutului față de client, influențate de propria lui istorie și sensibilități.

Ambele trebuie observate pentru a menține relația terapeutică clară, sigură și eficientă. Exemple:
• terapeutul simte o nevoie exagerată de a „salva” clientul;
• se enervează sau devine iritat fără motiv clar;
• simte o afecțiune sau o protecție excesivă.

DE CE TREBUIE SĂ FIE TERAPEUTUL ATENT LA TRANSFER ȘI CONTRATRANSFER?

1. Pentru că acestea influențează calitatea relației terapeutice

Relația terapeut–client este instrumentul principal al psihoterapiei.
Dacă transferul sau contratransferul devine prea puternic sau neobservat, relația poate fi distorsionată, creând:
• dependență,
• frică,
• ostilitate,
• idealizare nerealistă.

Un terapeut atent le recunoaște și le folosește terapeutic, nu le lasă să afecteze procesul.

⸻

2. Pentru că ele dezvăluie dinamici inconștiente esențiale

Transferul este o fereastră către modul în care clientul funcționează în relații reale.
Este extrem de valoros ca material de lucru:
• cm se atașează,
• cm se apără,
• ce așteptări are de la ceilalți,
• ce răni emoționale vechi se reactivează.

Un terapeut experimentat folosește aceste momente ca oportunități de vindecare.

3. Pentru a preveni reacțiile impulsive ale terapeutului (contratransfer dăunător)

Dacă terapeutul nu își observă propriile reacții:
• poate deveni prea implicat sau prea distant;
• poate răspunde defensiv;
• poate proiecta propriile probleme asupra clientului.

Acest lucru devine neetic și periculos pentru procesul terapeutic.
Monitorizarea contratransferului este o responsabilitate profesională.

⸻

4. Pentru a păstra limitele profesionale și siguranța spațiului terapeutic

Transferul intens poate duce la:
• îndrăgostire,
• furie,
• testare a limitelor,
• cereri de apropiere emoțională.

Terapeutul trebuie să protejeze cadrul terapiei, nu să intre într-o relație confuză sau duală.

⸻

5. Pentru că recunoașterea acestor fenomene accelerează procesul de vindecare

Când terapeutul observa și lucrează cu aceste dinamici:
• clientul devine conștient de propriile tipare relaționale;
• apare insight-ul (momentul „aha!”);
• se pot corecta traumele timpurii printr-o relație corectivă.

Terapia devine mai profundă, mai autentică și mai eficientă.

⸻

6. Pentru a menține obiectivitatea terapeutului

Contratransferul recunoscut permite terapeutului:
• să interpreteze mai bine comportamentul clientului,
• să nu reacționeze emoțional,
• să rămână centrat și profesionist.

Atenția la transfer și contratransfer este una dintre cele mai importante competențe ale psihoterapeutului, deoarece influențează:
• calitatea relației terapeutice,
• siguranța clientului,
• profunzimea procesului,
• etica profesională,
• eficiența intervenției.

Terapia fără atenție la aceste fenomene riscă să devină:
• confuză,
• neproductivă,
• sau chiar dăunătoare.

11/30/2025

Sindromul Stockholm este o reacție psihologică paradoxală în care o persoană ținută captivă, abuzată sau controlată începe să dezvolte afecțiune, loialitate sau simpatie față de agresorul ei.
Nu este considerat o boală psihică în manualele oficiale (DSM-5), dar este un fenomen psihologic recunoscut și studiat.

⸻

De unde vine numele?

Termenul provine dintr-un eveniment real petrecut în Stockholm, Suedia, în 1973, când, după un jaf bancar cu ostatici de 6 zile:
• ostaticii au început să-i apere pe infractori
• au refuzat să depună mărturie împotriva lor
• unii au dezvoltat chiar relații personale cu atacatorii

Psihologii au numit această reacție „Stockholm Syndrome”.

⸻

Cum se dezvoltă? – Mecanismul psihologic

Sindromul apare ca un mecanism de supraviețuire în situații extreme:

1) Agresorul exercită control total

Victima nu are autonomie, este speriată, izolată sau dependentă.

2) Agresorul arată ocazional gesturi „de bunătate”

Nu omoară victima, îi dă apă, îi vorbește calm – lucruri minime, dar percepute intens.

3) Victima interpretează aceste mici gesturi ca protecție

Într-un stres intens, mintea se agață de orice formă de „siguranță”.

4) Se formează legătura emoțională

Victima crede că supraviețuiește datorită agresorului -> apare loialitatea.

⸻

Situații unde apare frecvent

Nu doar în răpiri. Poate apărea în:
• relații abuzive (emoționale sau fizice)
• viol domestic
• traume familiale
• culturi religioase sau secte coercitive
• trafic de persoane
• abuz emoțional cronic

Victima poate spune lucruri precum:
„Nu e chiar așa rău…”, „Mă iubește…”, „Doar eu îl înțeleg…”, „E vina mea…”

⸻

Semne ale Sindromului Stockholm

Victima:
• apără agresorul
• justifică sau minimizează abuzul
• se simte recunoscătoare pentru mici gesturi
• se teme mai mult de autorități decât de agresor
• se identifică psihologic cu agresorul
• dezvoltă dependență emoțională

⸻

De ce apare? (științific)

🔹 Mecanism de supraviețuire – mintea își aliniază emoțiile cu cel care controlează situația.
🔹 Disonanță cognitivă – victima încearcă să facă sens din situație, reinterpretând realitatea.
🔹 Hormonii stresului (cortizol + adrenalină) cresc atașamentul față de „singura sursă de siguranță”.
🔹 Trauma bonding – legături emoționale formate în cicluri de abuz și „recompensă”.

⸻

Cum diferă de relațiile normale?

În Sindromul Stockholm:
• victima rămâne pentru că se teme, nu pentru că iubește;
• agresorul alternează abuz – calm – „afecțiune”, creând dependență;
• realitatea este distorsionată de frică și stres.

⸻

Cum se poate ieși din Sindromul Stockholm?
1. Îndepărtarea din mediul abuziv
2. Sprijin psihologic (terapie pentru traume)
3. Restabilirea identității personale
4. Ruperea dependenței emoționale
5. Educație despre relații sănătoase

11/29/2025

Efectul Mandela este un fenomen psihologic și sociologic în care un grup mare de oameni își amintește greșit același lucru, în același mod — ca și cm ar exista o „amintire colectivă eronată”.

Numele vine de la faptul că mulți oameni credeau, în mod fals, că Nelson Mandela a murit în închisoare în anii ’80, deși el a fost eliberat în 1990 și a murit abia în 2013.

În sociologie, fenomenul este important pentru că arată cm ia naștere consensul social bazat nu pe adevăr, ci pe percepție.

Pentru psihologi și sociologi, efectul Mandela arată:
• cât de ușor se distorsionează memoria,
• cât de puternică este influența socială,
• cm se creează credințe colective false,
• cm se formează miturile moderne.

11/25/2025

Fereastra Overton
-este un concept din științe politice și sociologie care descrie intervalul de idei și politici considerate acceptabile de societate la un moment dat.

Pe scurt: arată cm se schimbă opinia publică în timp și cm idei care înainte erau de neconceput devin treptat tolerabile, apoi acceptate sau chiar populare.

⸻

🔹 Ce este, exact, fereastra Overton?

Este o „fereastră” imaginară care cuprinde ideile politice și sociale percepute ca normale, rezonabile, acceptate într-o societate.
Tot ce este în afara acestei ferestre este considerat:
• de neconceput
• radical
• periculos
• extrem

Iar în interior sunt ideile pe care oamenii le pot discuta public, pot vota pentru ele și le pot susține fără să fie respinși de majoritate.

⸻

🔹 Cum se schimbă o idee din „extremă” în „acceptată”?

Procesul are de obicei 6 trepte (clasic pentru Overton):
1. De neconceput – tabu total, respins aproape 100%.
2. Radical – apare în discuții marginale, subculturi.
3. Acceptabil – devine subiect academic sau intelectual.
4. Rațional – începe să fie argumentat logic în spațiul public.
5. Popular – vede sprijin politic, mediatic, social.
6. Politică publică – devine lege sau normă socială.

Nimeni nu schimbă instant societatea — dar cu timp, cultură, media, educație și politică, fereastra se poate muta.

⸻

🔹 De ce e important conceptul?

Pentru că arată:
• cm se schimbă mentalitatea unei societăți
• cm ideile extremiste pot deveni acceptate
• cm liderii politici folosesc treptat retorica ca să schimbe percepțiile
• de ce unele opinii par șocante într-o epocă, dar normale în alta

⸻

🔹 Exemple simple

1. Fumatul în restaurante
• Acum 40 de ani → complet normal
• Acum → complet interzis în multe țări
Fereastra s-a mutat către sănătate publică.

2. Căsătoriile mixte, interrasiale
• În trecut: „de neconceput”
• Azi: „normal”

3. Mașini electrice
• Acum 20 de ani: idee marginală
• Azi: politică publică în multe state

⸻

🔹 Mit vs realitate

Unii cred că „fereastra Overton” este o tehnică manipulativă folosită intenționat.
De fapt:
• Nu e o metodă,
• Nu e un plan,
• Este o observație a felului în care convingerile colective se schimbă în timp.

11/25/2025

Rivalitatea mimetică
Cateva observatii despre rivalitatea mimetică și cm te poate face să devii exact ceea ce urăști sau împotriva cui lupți.

⸻

❖ Ce este „rivalitatea mimetică” (după René Girard)

René Girard, un antropolog și filosof francez, spune că oamenii nu doresc lucrurile în mod direct, ci imită dorințele altora.
Nu doar obiectele sunt imitate, ci și comportamentele, reacțiile, emoțiile și identitățile.

Astfel apare:

➤ Dorința mimetică

„Vreau ceea ce vrei tu… pentru că tu ești modelul meu.”

Dar dacă două persoane doresc același lucru → apare:

➤ Rivalitatea mimetică

„Vreau ce vrei tu, și pentru că și tu vrei, ne transformăm în rivali.”

⸻

❖ Cum te transformă rivalitatea mimetică în opozantul tău?

Aici este frumusețea (și grozăvia) ideii lui Girard:

Când lupți împotriva cuiva, ajungi să crezi, să simți și să te comporți exact ca el.

✔ 1. Te concentrezi obsesiv pe celălalt

Rivalul devine:
• reper,
• model negativ,
• oglinda ta.

În loc să trăiești după valorile tale, trăiești în reacție la el.

Ajungi să te definești prin ceea ce nu e el, ceea ce nu vrea el, ceea ce îți inspiră el — și așa îi copiezi structura.

✔ 2. Preiei aceleași mecanisme pe care le condamni

Girard numește asta „convergența rivalilor”.

Chiar dacă pare paradoxal, rivalitatea face ca:
• lupți la fel,
• critici la fel,
• reacționezi la fel,
• urăști la fel,
• te justifici la fel.

Exemplu:
Dacă cineva e nedrept cu tine și începi să lupți împotriva lui cu orice preț → devii și tu nedrept.

✔ 3. Răul pe care îl vezi la celălalt se trezește și în tine

În rivalitate, subconștientul spune:

„Dacă el e așa, trebuie să fiu și eu — altfel pierd.”

Fiecare devine o versiune oglindă a celuilalt.

⸻

❖ Exemple simple care arată fenomenul

◉ 1. În relații

Soțul spune: „Nu vreau să fiu ca tatăl meu, rece și distant.”
→ În lupta de a NU fi ca el, devine tot rece și distant.

◉ 2. În conflict spiritual sau moral

Cineva luptă împotriva răutății… dar devine plin de ură împotriva celui rău.

◉ 3. În politică

Doi politicieni adversari ajung să folosească exact aceleași tactici murdare — deși fiecare spune că „nu va fi ca celălalt”.

◉ 4. În biserici

Două tabere se luptă pentru „adevăr” și devin identice în agresivitate, chiar dacă doctrina diferă.

⸻

❖ Formula lui Girard (simplificată)

Model → Dorință → Rivalitate → Reflectare → Oglindire → Simetrie → Identificare cu rivalul

La final:

„Ajungi să semeni cu dușmanul tău, pentru că te-ai centrat pe el.”

⸻

❖ Partea spirituală (foarte importantă)

Girard arată că Isus rupe acest mecanism.

Isus nu imită dorințele oamenilor, ci ale Tatălui.
Asta îl scoate din logica rivalității universale.

De aceea El poate spune:
„Iubiți pe vrăjmașii voștri.”

De ce?

Pentru că dacă nu-i iubești → îi imiți.
Iar dacă îi imiți → devii ca ei.

⸻

❖ Concluzie esențială

Rivalitatea mimetică te prinde într-o oglindă: lupți împotriva cuiva, dar oglinda te modelează după el

10/29/2025

🤝 Susține Educația și Proiectul Gândește Diferit devenind Membru cu doar 2 euro/lună (cât o cafea) Click pe link și alătură-te comunității - http://bit.ly/4...

10/07/2025

Proiectarea propriei umbrei asupra altei persoane …Sau altfel spus , tot ce critici , acuzi sau te nemulțumește la alta persoană sunt lucruri și stări la care tu trebuie să lucrezi în interiorul tău.

Psihologia lui Carl Jung nu se referă doar la lumină și dezvoltare, ci și la cele mai întunecate adâncuri ale psihicului uman, pe care puțini au curajul să l...

09/18/2025

🙏

Când Te Rupi de Lume… Te Conectezi cu Dumnezeu | Joe Dispenza MotivațieCând Te Rupi de Lume… Te Conectezi cu Dumnezeu | Joe Dispenza Motivație